Baia Mare, încă te iubim!
La TIBCO-68, când Ceaușescu preluase toate funcțiile
de conducere, a vizitat și el cei 40 de metri pătrați (suprafaţă ce era
repartizată școlii noastre) având cuvinte de laudă pentru lucrările executate
de elevii Grupului Școlar Minier din Baia Mare. Lucrările, reîntoarse acasă în
sala 7 unde se reface expoziția de la Pavilionul Central Expozițional - București,
cei 143 de elevi care am decopertat la Scipomar, suprafață care peste câteva
luni va deveni ”Lacul Scipomar”, au fost bucuroşi că am fost apreciaţi la
Bucureşti şi am fost premiaţi.
Se
termina drumul peste Gutâi și într-un articol foarte frumos scris de doamna
Viorica Pârja prezintă acțiunea elevilor
noștri de-a afla și trimite jos acești bolovani nefixați și fixarea plaselor de
sârmă pentru prevenirea alunecărilor
altor bolovani. Am executat lucrarea iar faptul cî am fost amintiţi în ziarul
„Pentru socialism” a fost cel mai frumos premiu pe care noi l-am fi obţinut
vreodată! Asta înseamnă patriotism!
Apoi a
venit revitalizarea liceelor tehnice, licee care la început n-au avut nici clădire. Am fost chemat de ing. Iosif
Demian, directorul în funcție la Grupul Școlar și ing. Ivonne Bodiu, care mi-au
explicat situația școlară și am fost transferat la liceu tocmai în scopul de a
munci pentru infrastructura liceului. Am avut ceva realizări și până atunci dar
domniile lor, prin entuziasmul și dragul de școlile noastre mi-au sugerat că
înainte de-a se pension ar dori ca lumea să nu-i mai spună „Școala minieră”,
adică să fie și școala noastră ceva în
acest oraș. Acest entuziasm s-a transferat întregului corp profesoral şi au
urmat 5 ani de muncă cu cei 129 de profesori și maiștri. După această muncă
ne-am situat cu rezultate mai bune ca cei de la Liceul ”Gheorghe Șincai” și
acum deja, școala a avut peste 15 mii de vizitatori, aproape toți elevii
maramureșeni, 49 de Inspectori generali ai învățământului din România, Ministru
din Cuba, din Kenia și un șef de sector de la Rep. Sud Africană, Bujor Almășan
și multe alte personalități ale acelui regim.
Mina-școală
am construit-o în 5 ani și au dărâmat-o şi făcut-o garaje într-o singură vară.
Au mai rămas cele 14 laboratoare și cabinete. Dar a rămas ceva după noi...
O altă
personalitate a fost primarul Cristian Anghel care a făcut rețeaua de hidranți
și magistrala de gaz, iar domnul Cătălin Cherecheș a continuat lucrurile bune
începute de dl. Anghel, a demarat proiectele de plantare de copaci în oraș, 15
mii de puieți într-o singură toamnă și băncile de odihnă. Tot cu noi...
Acum dacă
”pe aici nu aveam ce face” s-a făcut o brigadă Maramureș care avea 105 elevi de liceu din ultimul an, cu care
puteți râde dar şi să vă mândriţi, tunelul de sub Gutâi a început să fie proiectat de austrieci când ei erau Imperiu
Austro-Ungar și au ajuns la concluzia că va avea 4,3 km. De atunci fel de fel
de papagali ne-a promis această ”jucărie” care se vede că nu va avea șanse să fie făcut și se știe de
ce...
Ce credeți
că am făcut la Șantierul Național?! Păi am săpat un șanț de 4,3 km în care am
instalat conducte de 4 și 6 țoli, cu care au dus apa și au deschis Mina Pinoasa
în doar 20 de zile.
La Ocna
Șugatag patronul pretindea 5 zile de muncă pentru el și o zi pe săptămână minerul săpa pentru el,
pe acea zi beneficiul era al lui...
Noi suntem mai răi, nu putem face același lucru și la terminare să fie
date veniturile câștigate pe zece ani acelor care-l folosesc și cine-l face
să-l folosească gratis toată viața...
Deci,
revin la şcoala de la instituţia mea, elevii noştri au reușit să facă treaba
oltenilor, moldovenilor și cineva crede că
părinții foștilor elevi sau care acum sunt chiar mineri, nu ar fi
capabili să spargă o gaură sub Gutâi ?! Atunci puteau! Sunt optimist!
Poate
totuși se va putea şi în ziua de azi...
Cu preţuire
Toma Gross Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu