Rămân uimit cum în zilele acestea se încearcă implicarea Bisericii în acțiuni de propagandă sau informare privind vaccinarea populației. Dacă anul trecut credincioșii erau ținuți în case și bisericile închise cu încălcarea constituției privind libertatea religioasă, iar preoții aruncați de denunțurile ”oamenilor de bine” pe mâna poliției, deschizându-li-se dosare penale că împărtășeau, azi autoritățile cer ca Bisericii să promoveze un act medical: vaccinarea. Să se înțeleagă foarte clar, nu am nimic împotriva vaccinării anti-Covid 19 și o consider o cale medicală spre imunizarea de grup, dar rolul Bisericii nu este de a vorbi despre vaccinare sau împotriva acestui proces, ci doar despre Hristos și mântuirea sufletului. Biserica este alinare și mântuitoare pentru omul cu sufletul obosit și încărcat de păcate. Ar fi o mare greșeală dacă ierarhii Bisericii vor cădea în capcana lumească de a deveni portavocea statului, nu mesagerii lui Hristos. Chiar Mântuitorul ne-a spus ”Dați-i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Clerul, ca administrator hirotonit al Tainelor divine, ne vorbește depre Hristos, nu despre politicile Cezarului trecător. La începutul secolului XX, marele teolog și sfânt rus vorbea despre Liturghie ca ”Cerul pe Pământ”. În această ierurgie nu au ce căuta politicile facile ale momentului propuse de politicieni și stat. Rolul Bisericii este pentru Civitas Dei în vederea pregătirii interioare spre Ierusalismul ceresc, nu pentru ca preoții să fie propagandiști ai autorităților și politicienilor legați de lumesc și cu sufletul încărcat de zgura mundanului. Credinciosul care vine să-și odihnească sufletul la slujbele religioase vrea să-și odihnească sufletul în Hristos să se interiorizeze prin sfaturile preoților pentru curățirea și limprezrirea sufletelor pentru mântuire și pregătirea în vederea apropiatei Judecăți de Apoi, nu să asculte predici despre scheme politico-medicale și propaganda de partid. Liturghia este întâlnirea omului cu Dumnezeu, nu cu propaganda indiciile și imediată a lumii.
Lucrarea Bisericii în lume se numește misiune pentru că Biserica nu actionează de la sine și în numele său, ci în numele și cu puterea lui Hristos, Capul Său, sau mai bine zis, lucrarea ei este lucrarea lui Hristos însuși. Hristos nu este un politician oarecare, El este Capul Bisericii. Ierarhii și preoții știu că Biserica este Mireasa lui Hristos, nu a unui parlamentar. Biserica luptă împotriva păcatului pentru mântuirea noastră, nu dă ascultare unui om păcătos. Mântuitorul ne-a spus “nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4), pentru Sfântul Vasile predica este “hrana ce se dă prin Duhul” și după cum trupul biologic are nevoie de hrană materială pentru a supraviețui, tot astfel și sufletul omului nu-și poate menține viața duhuvnicească fără Cuvântul dumnezeiesc. Ca învățător, preotul, slujeste prin cuvântul Evangheliei, prin care gândurile lui, cuvintele lui sunt “duh și viața” (Ioan 6,63), sunt o Euharistie. Preotul nu predă acte administrative sau medicale credincioșilor, ci Cuvântul Domnului și împărtășește prin harul dumnezeiesc, prin transubstanțiere, Trupul și Sângele lui Hristos, nimic altceva din lumea coruptă de păcat de la căderea lui Adam încoace. Sfaturile lui Grigore Nazianz despre preoție sunt tot mai actuale: “Preotul trebuie să se curățească întâi, apoi să curețe, să se înțeleptească, apoi să se înțelepțească; să se facă lumină, apoi să lumineze; să se apropie de Dumnezeu, apoi să apropie pe alții; să se sfințească, apoi să sfințească, să conducă cu mâinile, să sfătuiască cu priceperea’’. Biserica, dacă renunță la predicarea Cuvântului mântuitor pentru acte administrative, iar preoții să devină propagandiștii unor măsuri impuse de politicieni, atunci ar cădea în capcana lumescului și ar îndepărta credincioșii, iar lăcașurile de cult se vor goli ca în Occident. Ierarhii și preoții oficiază Cuvântul Domnului și împărtășesc Trupul și Sângele lui Hristos. Biserica este despre transcendent, nu despre imanent. Predica preotului este despre Hristos și mântuirea sufletului, nu despre sinuzitele politice transmise de către politicieni. Biserica este a credincioșilor și mântuitoare, nu este a statului și a absenței binelui. Politicienilor nu le pasă că se compromite Biserica în ochii credincioșilor prin politici laice. Biserica este despre Adevăr și veșnicie. Parafrazând pe Andrei Scrima putem spune că predica preotului poate fi „sărutarea care pecetluiește drumul nostru în El.” Preotul nu este propagandist politic, ci mesagerul și călăuzitorul Căii Hristice.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu