Vremurile sunt de aşa natură încât au dispărut din spaţiul public personajele simpatice. Tensiunile sociale, nesiguranţa zilei de mâine, din cauze economice şi în multe cazuri personale, teama de pandemie, şi nu în ultimul rând disputele politice, interne şi internaţionale, au condus la dispariţia figurilor publice carismatice, care să se bucure de o apreciere generală.
Datorat facilităţilor oferite de reţelele de
socializare, dispreţul reciproc este la ordinea zilei.
Oamenii se pot batjocori reciproc la orice oră din zi
şi din noapte prin simpla manipulare a calculatorului, a telefonului personal.
După fiecare atac la adresa unui coleg, a unei
persoane publice, atacatorul aşteaptă cu o plăcere diabolică, o recompensă în
like-uri. Cu cât sunt mai multe like-uri, cu atât se simte mai împlinit. Şi,
încurajat de succes, merge mai departe.
Politicienii sunt şi ei oameni, miniştrii se simt un
fel de artişti, de scriitori, şi postează la greu tot ce cred ei că rupe gura
târgului. Destul de rar, se mai găsesc în jungla facebook-ului şi lucruri la
locul lor. Dar sunt atât de rare încât nu sunt băgate în seamă.
Fără un pic de venin, fără o doză de răutate, nimic nu
are trecere la public. Adică la cei care, la rândul lor, aruncă un pic de
venin, descarcă în spaţiul public un pic de răutate.
Fără tehnologia actuală multe scandaluri nu ar fi
posibile. Mass media tradiţională avea un pic de autocenzură, tria ştirile, le
ierarhiza în funcţie de importanţa lor socială, culturală, educativă,
economică. Până şi Marcel Ciolacu, care nu este unul dintre cei mai duri
postaci, drept urmare nu are decât vreo 57 000 de urmăritori, evident membri
PSD, mai trăzneşte câte una.
Iată un exemplu: “Voi sunteţi urmaşii Brătienilor?!
Nişte circari şi marţafoi cu comportament de tip interlop?! Iohannis a cules ce
a semănat… Simulacrul alegerilor de la PNL Timiş este imaginea perfectă a
acestui partid de terchea-berchea şi maţe-fripte cu foamea-n gât care au lăsat
România neguvernată doar pentru a-şi căra ei pumni în cap în disputele lor
interne.”
Nu ne atingem de semnele de întrebare cu câte un semn
de exclamare în cârcă.
În condiţii normale o afirmaţie de genul ar putea face
obiectul unei plângeri penale. Dar cum politicienilor le-a dispărut demult şi
bunul simţ şi responsabilitatea în faţa populaţiei, nimeni nu se va obosi să-l
tragă la răspundere. Dar, mai devreme sau mai târziu, i se va răspunde cu
aceeaşi lipsă de responsabilitate, pe un ton la fel de necivilizat şi
neîngrijit.
În bună parte liderul principalului partid de
opoziţie, dar întrebarea (fără dublarea semnului de întrebare cu un semn de
exclamare) este la ce foloseşte o astfel de ieşire în spaţiul public?
Comentariile sunt pe măsură. Iată unul: “Nea Marcele,
bre, vezi că atunci când pui minus în faţă trebuie să schimbi ordinea
opţiunilor dacă vrei să fii în ton cu postul lui Cîţu.” Unde dai şi unde crapă!
Cam în felul acesta se prezintă spaţiul public la nivelul cel mai de sus.
Fără să dăm o notă cu mult mai mare, televiziunile
creează, totuşi, un cadru de comunicare logic, eficient politic şi economic,
uneori şi educativ.
Despre Claudiu Năsui nu se poate spune că este un
personaj carismatic, cu mare priză la public. Totuşi, dintr-o recentă
intervenţie la o televiziune, reies câteva idei de bun simţ, atât de sincere
încât nu ar fi de mirare să nu fie remaniat de primul ministru Cîţu după
evaluare.
Iată câteva extrase:
– Din companiile de stat s-a furat timp de 30 de ani.
– Statul nu trebuie să mai aibă ministere mamut, sute de agenţii şi mii de sinecuri.
Statul român este extrem de neeficient.
– Trebuie să facem reforma impozitării muncii.
– Banii europeni promişi antreprenorilor nu au existat niciodată.
După expozeul, desigur mai lung, cu critici îndreptate spre trecut, ocolind
prezentul, ministrul Năsui trage concluzia: “Nu cred că voi fi remaniat.”
Totuşi, dacă ar trebui acordat Marele Premiu, fără
îndoială acesta i-ar reveni lui Ludovic Orban. Preşedintele PNL invocă “forţe
externe care încearcă o capturare a partidului”, dar şi mai grav, vorbeşte
despre “trădarea intereselor fundamentale ale ţării” de către cei care încearcă
să câştige şefia PNL prin instalarea lui Florin Cîţu în fruntea partidului.
Dar tot domnul Orban linişteşte opinia publică: “Eu nu
cedez, ca la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz”.
În mod normal după acest mesaj încurajator urmează
aplauze.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informația zilei Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu