PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Eroii, parlamentarii și... Stăpânul

„FOST-AU UN CUZA, FOST-AU UN ȘTEFAN...DAR, FOST-AU ȘI-UN BOGDAN...”

1. „Treziți-vă români, treziți-vă români/  Și tu frumoasă țară,/ Treziți-vă, ieșiți, strigați, ieșiți.../ ieșiți din amorțeală, /Că nu mai vrem...nu vrem...nu vrem, /pe-acest pământ să fie, / Ce nu s-a auzit...ce n-a mai fost...ce este.../ în tine, Românie! Ce e acum? Ce e acum în tine, țară, /e un haos total, /Nu e nimic de bine, nu e curaj, nu e virtute, /ci-un haos general./ De s-ar trezi un Ștefan...Domn Stefan, sau un Vodă Bogdan-/ pe loc ei ar muri, / La fel ar fi și Cuza...și Cuza, nici el...nici el.../   n-ar vrea a mai trăi! Ei au avut curajul...curajul...curaj.../de-a merge la război, /Noi:...Noi??...cu toții / dăm astăzi înapoi...cu toții, dăm înapoi,/ Curaj n-avem, n-avem curaj...n-avem tărie, /și           n-avem demnitate, / E-un haos general...așa nu se mai poate, e haos chiar în toate...așa nici că se poate. Trezește-te, tu, țară...tu, țară /care ai fost și ești frumoasă/ Și adă-ni-l pe Cuza...sau pe Ștefan Vodă,/ sau pa Bogdan Vodă, mai adă-ni-l acasă, /Să facă ei dreptate, dreptate...să umble.../cu ocaua, să strige la unire, /Să fim cu toții-n cuget...un cuget, un cuget și-o simțire. Astăzi...astăzi...trecut-au anii și.../și multe veacuri, dar.../Ne batem noi cu noi...noi între noi... /ne batem în zadar./ Ieșim, ieșim, strigăm, luptăm, strigăm în stradă/ și nimeni nu mai știe, /Ce se întâmplă-n tine...în tine.../Frumoasă și mândră Românie. Justiția e oarbă?...așa să fie?...așa să fie?!/unde e astăzi Cuza?/ Unde-i ocaua lui cea mică?/De ce...de ce e verde-n codru, frunza?/ Jucăm hora unirii...jucăm hora unirii.../ în mijloc de cetate.../ Și ne urâm...și ne urâm...și ne urâm...soră cu frate, /nu ținem cu dreptate, ci ne urâm de moarte!

Iertare-ți cer...cu plecăciune, mare domn Cuza,/ ție Cuza Vodă, iertare-ți cer/  Și ție Vodă Ștefan...Ștefan Vodă...plecat.../ plecat...plecat și tu spre cer, /Iertare-ți zic...iertare...iertare.../și iar...și iar...și iar.../ Gândindu-mă la voi...un Cuza...un mare domn Ștefan, /gândindu-mă la voi...MURIT-AȚI ÎN ZADAR, /De  v-ați trezi acuma...totul...totul v-ar fi amar!

Vasile  Bele  (1970 -),

 absolvent al Facultății de Litere-română-etnologie- cu masterat în etno-turism cultural; poet și scriitor aparținând nordului transilvan, a publicat numeroase volume de poezii din care amintim: „Poezia nunților pe Fisculaș”, „Încercări desculțe”, „Toponimia satului Chiuzbaia”, numeroase volume în colaborare și cooperare; apariții literare în revistele: „Singur”, „Armonii culturale”, „Antologiile literar artistice” ale editurii NAPOCA NOVA-; premiat la Festivalul de poezie și folclor „Vasile Lucaciu”- Cicârlău- secțiunea Folclor; în 2013 propus a fi JANDARMUL ANULUI de către Inspectoratul Județean de Jandarmi Maramureș; 2017-Diplomă de vrednicie –oferită de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului etc.

+ + +

2. „PARLAMENTARUL  NU ESTE AL SĂU, CI AL MANDATARILOR SĂI... O, VOI CEI CARE PRIN NAȘTERE, PRIN AVUȚII, PRIN INTELIGENȚĂ SUNTEȚI ÎN CAPUL NAȚIEI, FIȚI DEMNI DE MISIA (MISIUNEA) CE VĂ ESTE ÎNCREDINȚATĂ. DUCEȚI LA BUN SFÂRȘIT MAREA NOASTRĂ INTREPRINDERE (ACȚIUNE) POLITICĂ ȘI SOCIALĂ ȘI CULTURALĂ...”

Mihail Kogălniceanu (1817-1891),

Ministru de interne, externe, plenipotențiar, mare istoric, orator, scriitor,patriot.

+ + +

3.  „Doi oameni lucrau împreună la un stăpân. Unul era credincios iar altul nu. Într-una din zile  stăpânul plecă în altă parte, și le spune ce au de lucrat pe ziua respectivă. Lucrătorul necredincios îi spune colegului credincios: de acum putem să dormim fiindcă stăpânul nu ne vede. Acesta îi spune că nu poate să facă așa ceva fiindcă „Stăpânul” în care crede el, nu este plecat și îl vede tot ce face. „Orice lucrați, să lucrați cu toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Bine știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; căci Domnului slujiți. Iar cel ce face nedreptate, își va lua plata nedreptății”. (Epistola către Coloseni, cap. 3, vers. 23-25).

P.S. Plângerile lui Ieremia cap. , vers. 1: „Tot poporul tău suspină căutând pâine, și își dau odoarele lor pentru mâncare, ca să-și țină viața. Vezi Doamne și ia aminte cum am ajuns de ocară” (Plângerile lui Ieremia cap. 1, vers. 11).

Cu dragoste creștinească,

Părintele ILIE BUCUR

Prof. OLIMPIA MUREȘAN