Guvernul român încearcă să își scuze inacțiunea neomenoasă privind trimiterea de ajutoare în Siria, respectiv semenilor noștri sirieni loviți de soartă, așa cum, altminteri, își scuză toate turpitudinile (inclusiv cele care afectează direct poporul român), aruncând cu lașitate vina pe sancțiunile la care UE a condamnat Siria (de altfel, să o spunem, fără bază în dreptul internațional) și pe obligația României, ca membru disciplinat al UE, de a aplica cu religiozitate acele sancțiuni.
Aceasta este scuza mincinoasă a unei atitudini
mârșave.
Să nu confundăm “ajutorul pentru dezvoltare” (care
nici acela nu intră în domeniul competențelor exclusive ale UE) cu “ajutorul
umanitar”. Cel dintâi este atașat, justificat sau nu, înțelept sau nu, rațiunii
(geo)politice. De aceea, la limită, ajunge în zona egoismului național. Cel din
urmă are drept concept central “omenia”.
Or, niciodată, sub nici un cuvânt și nicicum nu se
poate renunța la “omenie”. Nici o sancțiune nu scutește de omenie. Nici o
sancțiune nu înlătură sau nu exclude omenia. Nici o sancțiune nu poate impune
renunțarea la omenie. Nu există rațiune care să înlăture omenia sau care să
justifice neomenia.
Niciodată UE nu și-a propus așa ceva. Cel puțin nu
formal și oficial, expres și explicit, convențional și statutar. Iar dacă acum,
eurocrații bruxellezi, îmboldiți de o oligofrenă coruptă, ar face-o, aceasta nu
ar lega prin nimic România.
Nici un tratat al UE nu scutește de omenie sau nu
impune neomenia. Știu și spun asta inclusiv ca unul dintre negociatorii
Tratatului constituțional. Cine susține altceva minte și trădează însăși
rațiunea nașterii UE.
Neomenia guvernului român față de Siria, greu lovită
de o calamitate naturală care depășește imaginația, nu este efectul tratatelor
sau politicilor europene și nu poate fi nici explicată nici scuzată prin ele.
Ea este efectul slugărniciei imbecile și imbecilizante a celor care formează
actualul guvern român și actuala conducere a României, în general.
Că ei sunt lipsiți de onoare nu mai este un secret.
Nu putem admite, însă, ca ei să dezonoreze România.
Câtă diferență între atitudinea guvernului
israelian, care a oferit fără ezitare ajutor Siriei, deși Israelul este în
război cu aceasta, și guvernul generalului dr Ciucă, care (cacofonie acceptată
ca reflectând o realitate detestabilă) și-a etalat indecent nemernicia și
nevolnicia în raport cu o țară și un popor nefericite care au dat totdeauna
României semne de prietenie și cu care România niciodată nu a avut conflicte!
Aceasta este diferența dintre o națiune guvernată de elitele sale și una la
conducerea căreia s-au cocoțat niște slugoi extrași din mlaștinile sale.
Tragedia siriană pune în lumină crudă, o dată în
plus, distanța uriașă care separă guvernul român de poporul român, divorțul
iremediabil dintre români, gata să se solidarizeze cu cei aflați în suferință,
așa cum au dovedit-o și în cazul refugiaților ucraineni, și cei care îi
guvernează, gata de orice ticăloșie despre care presupun că le poate mulțumi
stăpânii de aiurea și astfel îi poate menține în pozițiile de putere și pradă.
Lipsa de empatie a guvernului român față de poporul
sirian în nevoie, este soră geamănă cu lipsa de empatie a guvernului român față
de poporul român însuși. Este în interesul vital, deopotrivă moral și
existențial, al românilor să o sancționeze cu maximă severitate. Un guvern care
s-a lepădat de omenie nu poate fi guvernul nostru!
Autor:
Adrian Severin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu