POEZII de Gelu DRAGOȘ

 

IISUS

Facerea lumii fără Pruncul Iisus

Nu poate fi gândită nici măcar

De un nebun sau înger căzut

În dizgraţia Tatălui Ceresc.

Fiindcă Iisus s-a făcut părtașul tuturor

Prin răstignirea pe Golgota

Timpul a luat alte dimensiuni

În care secundele, minutele, orele

Ba chiar și zilele, lunile, anii

Nu-și mai au locul și rostul...

Această minune ia amploare

Cu fiecare Crăciun, cu fiecare păcătos

Întors pentru totdeauna la Domnul!

 

MAI DĂ-MI UN TIMP

Timpul șoptește ceva neînțeles în golurile-mi întunecoase,

O clipă doar și fulgerul îmi înflorește pe creștet;

Privesc oglinda ce-a-mbătrânit odată cu mine

Rămân hipnotic la zborul păsării cu colț de rubin

Mă-mpiedic de treptele timpului meu

Și văd cum viermii încleștatei morți îmi rod trupul

Iar sufletul-mi prinde aripi lipite cu plumb, mucezește;

M-am legat deznădăjduit de Preasfântul Iisus

Ca pruncul flămând și-nsetat de laptele mamei...

Am încercat în nebunia mea să fiu generos

Acolo unde Învierea Ta e bătaia lor de joc...

Ce pierdere de vreme, ce vremuri amărui trăim

Căci la atâtea rugăminți a obosit și Îngerul meu...

Dacă ar afla mama câte păcate mi-a văzut acesta

S-ar cutremura și-ar plânge în patul ei de alun...

Dac-ar putea spune heruvimii cât te mult Te iubesc

S-ar face un șuier și vuiet de aici până-n Cer...

E târziu acum și-mi pare că mersul timpului meu

Se măsoară cu repeziciune în foițe negre de scrum:

-          Dumnezeule, mai lasă-mi un timp

Să-mi adun comoară și-n Cer!

Doar Tu ne înveți din Cartea cea Sfântă:

O iubire sfârșește aici, alta începe dincolo!

 

 

SINGURĂTATE 

 

                 Motto: “Hominem te esse”

M-am retras într-o umbră

Acolo unde nu-i nimeni

Și m-am regăsit într-un trup

În formă de arbore cu frunze mii

Acolo frunzele nu veștejesc,

N-au nevoie de clorofilă

De hrană, lumină sau căldură

Se spune că singurătatea lui

E îndeajuns să-l țină mereu verde...

 

VA VENI ZIUA...

Va veni o zi când voi fi singur

Și zgomotele  lumii și tăcerea nopții

Pentru mine nu vor însemna nimic.

Va veni o zi lungă până voi muri

Ca un crematoriu cu speranțe moarte -

Potop de trăsnete ce luminează-n beznă.

O moarte, cum îmi dai târcoale

Și mă faci de-acuma fraţi de cruce,

Cum știi tu să te-mpletești cu mine

În vâlvătaia Gheenei şi-a focului peren.

De-acum poate să vină noaptea oarbă

Ca o împrospătată izbăvire...

 

DOAR TU

doar ploi şi tăceri în jurul meu -

lungi asemeni gâtului lebedei;

aş vrea să zbor, uşor,  să planez la tine

fiindcă eu nu pot trăi altfel, decât pentru noi.

mă mistuie focul pentru atingerea buzelor tale;

ştiam că nu trebuia să te iubesc, ştiu...

tu eşti mai presus de cer peste cer;

dragostea mea e atâta de sângeroasă

dragostea mea e atâta de adolescentină

dragostea mea e atâta de sinceră, femeie de dragoste

încât pot să spun cu toată părerea de rău

 dacă nu mă iubeşti din toţi porii tăi:

binecuvântată fii pasăre cu colţ de rubin...

                                            Gelu DRAGOȘ