A apărut decurând la Editura Napoca Star, 2024, volumul de teatru al scriitorului Al.Florin Țene intitulat TEATRU, conținând cinci piese , dintre care două în versuri.
Teatrul a fost considerat întotdeauna „o tribună de
luptă” împotriva moravurilor societății. Chiar și în vremurile noi, prin șansa
de a fi reprezentat pe scenă, dramaturgul poate ținti anumite lucruri pe care
autorul le are în vedere. Al. Florin Țene a abordat și acest gen literar,
scriind cinci piese de teatru, dar și cronici teatrale (Un teatru cât o inimă;
Arca lecturii). Întrebat ce anume l-a determinat să scrie teatru, autorul ne-a
spus că a fost atras, de la început, spre această formă de exprimare și
expresie. Mărturisește că, „încă în timpul liceului, mi-a venit ideea să scriu
o piesă într-un act pe care s-o joc cu colegii de cenaclu. Astfel am scris
prima mea piesă de teatru, într-un act, intitulată Elevul de la fereastră. Avea
șase personaje. Eu am jucat rolul principal, am fost regizor și scenarist”. În
aceeași mărturisire (2018) spune despre teatru, lărgind sfera de percepere a
importanței dramaturgiei în relația autor- cititor- spectator: „Dramaturgia
este mai mult decât literatură. Textul scris este adus în viață, ideile prind
contur pe scenă, prin actori și pot fi înțelese de spectator. Piesa de teatru
oglindește viața care se desfășoară în timp real. Ca dramaturg, am ales
situații din istorie, din viață, și am încercat să le dau sens prin dialog.
Concentrația ideilor în dialog are o mare importanță. Acesta înlocuiește, în
mare parte, textul dintr-o narațiune. Este o virtuozitate din partea
dramaturgului, care, prin replicile piesei, înlocuiește descrierile din
narațiune”. Cele cinci piese au ca tematică prezentul social-politic al epocii
comuniste și trecutul istoric al patriei. Dintre acestea, Vă somez, domnule
doctor ni se pare o dramă cu o construcție deosebită. Întâlnim suprapunere de
planuri și de personaje, acestea evidențiind realitățile ideologice, sociale 6
și politice ale epocii comuniste. „Compoziția piesei este novatoare. Privirea
analitică a autorului se divide în foarte multe unghiuri, care surprind
secvențe temporale și spațiale ce se unesc într-un întreg: satul românesc
dominat de prefacerile comuniste sub coordonarea Partidului Muncitoresc Român.
Tehnica inserției suprapune timpurile acțiunii într-un interval de câțiva zeci
de ani, personajele regăsindu-se și ele sub alte ipostaze, ce scot în evidență
camelionismul spiritual al unora dintre ele”. (Voichița Tulcan Macovei)
Conținutul se concentrează asupra unei familii de intelectuali care se luptă,
singură, cu puterile statului comunist. Numele acesteia, „Roșianu” amintește de
un pseudonim al autorului, sugerând că lupta reprezintă tocmai confruntarea
familiei Țene cu tarele regimului comunist. Piesa rămâne, peste generații, un
grăitor exemplu al opoziției dintre o lume „securistă și securizată” și
gândirea sinceră și deschisă a tinerilor (intelectuali), încrezători într-un
viitor democratic al țării lor! Prin mesaj, credem că piesa este deosebit de
actuală, binevenită a fi montată, astăzi, pe scena teatrului românesc! Dramele
cu conținut istoric alcătuiesc volumul „Epopeea română” și sunt: Florile
Sarmisegetusei, Cozia și O statuie tulbură libertatea. Cititorul poate fi uimit
de faptul că un scriitor al mileniului III creează (sau recreează) epopee,
specie literară aparținând literaturilor antică și și clasicistă. Este un
indiciu care susține vocația gânditorului și a scriitorului Al. Florin Țene de
a crea opere durabile, care să aibă în centru marile teme ale literaturii.
Astfel, în cinstea Centenarului Marii Uniri, Al. Florin Țene a dat literaturii
române o epopee dedicată poporului nostru, în care fixează trei momente fun- 7
damentale din istoria sa: crearea poporului român, lupta voievodului Mircea cel
Bătrân pentru Independență, îngemănată cu realizarea sfintei mănăstiri de la
Cozia și lupta dintre bine și rău din perioada comunistă. Dramele în versuri
Florile Sarmisegetuzei, Cozia, O statuie tulbură speranța au apărut în volumul
cu titlul simbolic „Visul alb” alături de 11 povestiri la editura Napoca Star
din Cluj. Respectând trăsăturile epopeii, dramaturgul Al. Florin Țene folosește
„armele artistice” ale acestei specii literare, adaptându-le actelor și
scenelor teatrale. Transmite sentimente înălțătoare față de istoria neamului
românesc, creează personaje mărețe, care învie sau dublează personalități
istorice. Cele trei piese de teatru scrise în versuri, refac trei din momentele
de răscruce ale istoriei poporului nostru, prilej pentru autor de a apela la
mitologie, istorie, basm, filosofie. Florile Sarmisegetuzei aduce înaintea
cititorilor o viziune nouă asupra războaielor daco-romane, una mitică, poetică.
Autorul pune față în față cele două puteri, Dacia și Roma, fără a insista
asupra războaielor încrâncenate, pentru că, în fapt cele două cetăți și-au
împletit istoriile, creând una nouă. Dimpotrivă, sentimentele care animă
personajele sunt acelea de iubire, renunțarea la scopurile personale, dragostea
de țară și de oameni, o perspectivă măreață asupra viitorului poporului român.
Piesa rămâne peste generații un model al echilibrului și al unității unui
popor. Modelul este țara Daciei care se descoperă mileniului III prin frumuseți
de basm, prin peisaje și bogății, rămase pentru stăpânire noului popor.
Frumusețea și măreția faptelor trăite de poporul român în momentele istorice
evocate sunt distruse de perioada epocii comuniste, epocă ce este criticată de
scriitorul Al. Florin Țene cu orice prilej. Reamintim MANIFESTUL în 8 anul
CENTENARULUI „Vinovăția criticilor și istoricilor literari care și acum
promovează «operele» scriitorilor ce au scris în spiritul realismului
socialist”. „O stafie tulbură libertatea este o piesă care reliefează, din nou,
sensibilitatea și frumusețea sufletească a scriitorului Al. Florin Țene de care
dă dovadă, nu doar când creează versuri, ci și când vorbește sau analizează
probleme existențiale grave. Titlul, ca și numele personajelor sunt simbolice,
dincolo de acestea atârnând gravitatea tragică a evenimentelor desfășurate în
România comunistă, duritatea și asprimea săgeților țintite față de conducători,
față de activiștii de partid, față de securiști, persoane care aveau un singur
scop: să trăiască bine pe spinarea celorlalți, indiferent că aceștia erau
intelectuali, proletari sau alte categorii sociale”. (Voichița Tulcan Macovei)
Cele cinci piese de teatru dezvăluie, în același timp, un scriitor profund,
atașat marilor valori ale Literaturii Române, care știe să lucreze și în acest
gen literar cu mijloacele artistice cele mai rafinate, aducând în fața
cititorilor situațiile din istorie, din viață, ce devin cât se poate de reale
(adevărate). Dramaturgul Al. Florin Țene se bazează, în cele câteva piese
(drame) pe convingerea pe care, de altfel, mărturisește că a aplicat-o de la
primele încercări, anume că textul dramatic are menirea de a aduce la viață
epoci, lumi, personalități sau personaje actuale, sau din alte vremuri
istorice. Îi urăm ca viitorul să facă posibilă punerea în scenă a dramelor! Am
avea multe de învățat despre istoria neamului, așa cum a fost aceasta! Cele
cinci piese de teatru dezvăluie, în același timp, un scriitor profund, atașat
marilor valori ale Literaturii Române și Universale, care știe să lucreze și în
acest gen literar cu mijloacele artistice cele mai rafinate, aducând în fața
cititorilor situațiile din istorie, din viață, ce devin cât se poate 9 de reale
(adevărate). Dramaturgul Al. Florin Țene se bazează, în cele câteva piese
(drame) pe convingerea pe care, de altfel, mărturisește că a aplicat-o de la
primele încercări, anume că textul dramatic are menirea de a aduce la viață
epoci, lumi, personalități sau personaje actuale, sau din alte vremuri
istorice. Îi urăm ca viitorul să facă posibilă punerea în scenă a dramelor! Am
avea multe de învățat despre istoria neamului, așa cum a fost aceasta!
Voichița Tulcan Macovei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu