”Gina”, ce caracter infect poți să ai!

 

                                         Angela Gheorghiu, turnătoare la Securitate!

„Nu datorez nimic României, nu am fost susținută de acest stat sau de instituțiile lui niciodată în cariera mea, dimpotrivă eu am susținut muzicieni și colegi români, invitându-i în concertele și spectacolele mele, pe onorarii importante, în toată cariera mea.

„Cine a fost Ciprian Porumbescu? Un compozitor care a scris puține lucruri… Ciprian Porumbescu a fost un compozitor ce se afla la începutul carierei, a compus o operetă românească. Muzica sa nu este de mare valoare, comparativ cu mulți alți compozitori români. (…)

Eu în 30 de ani nu am descoperit nici o sală importanta în care George Enescu să fi cântat. Unde a cântat? Despre George Enescu știu doar că în America a cântat o dată la New York, a înlocuit un dirijor, pe Arturo Toscanini, la Carnegie Hall. L-a înlocuit, deci nu l-a invitat nimeni iniţial pe el! (…)

Nu poți să spui că Maria Tănase a fost și a cântat la New York. Artiștii de muzică populară nu cântă în săli mari. Cântă doar la comunitățile de români. Și cântă în restaurante. Sau în mici săli pe care reușesc ei să le închirieze. Nu poți să spui că Maria Tănase cânta la New York, dacă ea a cântat printre mese!”, a spus Angela Gheorghiu în urmă cu puțin timp.

Angela Gheorghiu s-a născut pe 7 septembrie 1965, în Adjud, județul Vrancea. Tatăl, Ion Burlacu, era de meserie mecanic de locomotivă, iar mama, Ioana, croitoreasă.

Conform aceleași surse, Angela Gheorghiu a publicat, în 2021, o carte autobiografică în care a vorbit despre greutățile din perioada comunistă, însă nu a menționat acest episod în care a fost racolată de către agenții Securității. Ea a semnat acordul în 1987, când se afla în anul trei de facultate.

La vremea respectivă am scris un articol despre ieșirea nesimțită a acestei artiste de renume, dar orfană total de caracter. Și iată că după câteva luni se adeverește tot ce am scris la adresa divei.

Soprana Angela Gheorghiu, una dintre cele mai apreciate voci ale lumii operei, a semnat un angajament cu Securitatea în timpul studenției sale la Conservatorul din București.

Această informație a fost dezvăluită recent, în urma unei cereri de acces la dosarul de securitate a artistei, depusă de jurnaliștii de la Libertatea.

Recrutarea de către Securitate a avut loc pe 23 iunie 1987, când un ofițer al Securității s-a întâlnit cu tânăra studentă, în vârstă de 21 de ani, și aceasta a semnat un acord de colaborare cu poliția politică a regimului comunist.

Conform uzanțelor Securității, Angela Burlacu (Gheorghiu) a primit numele conspirativ Gina, se arată în document. Gina este numele de alint pe care i-l dăduse bunica sa maternă, Sanda Sandu, se arată în autobiografia artistei.

În dosarul CNSAS există și câteva descrieri ale studentei Angela Burlacu, realizate de alte surse informative ale Securității. „Membră a corului Madrigal și studentă la cursurile serale, este o persoană care își cunoaște valoarea, având aprecieri pozitive din partea cadrelor didactice”, se arată în una dintre aceste note.

La finalul întâlnirii dintre agentul Securității și artistă, acesta îi făcea și el o scurtă caracterizare: „Din discuțiile purtate cu candidata s-a constatat că are o bună pregătire și orientare politică, prezență de spirit, sesizând corect elementele esențiale ale unei discuții, s-a constatat că este sinceră, dispusă să colaboreze cu organele de securitate, dovedind calități și posibilități în culegerea de informații”.

Sursa: LIBERTATEA

Consecințele morale sunt mai importante decât cele juridice în cazul Petrov!

Pentru mine ca istoric colaborarea lui Traian Băsescu cu securitatea comunistă nu era un secret. Nici măcar al lui Polichinelle. Ani la rând studiind arhivele și documente declasificate am știut, fără să apară oficial țidula de la CNSAS, că fostul președinte a colaborat cu temuta poliție politică. Numai naivii incurabili, marii intelectualii plătiți de SRI, și cei rău intenționați puteau spune că Băsescu nu a colaborat cu securitatea. Cu ani în urmă am scris și am dovedit documentar că absolut toți cei care călătoreau într-o țară capitalistă erau nevoiți să obțină pașaportul de la Securitate și să dea un raport la reîntoarcere la respectiva instituție. Inclusiv artiștii și profesorii de la universitate. Toți care au călătorit în țări occidentale înainte de 1989 au colaborat mai mult sau mai puțin cu securitatea comunistă. Astfel nu primeau pașaportul de la Securitate ca să poată pleca. Sigur că toți au dat raportul și au colaborat într-un fel, dar sigur nu au făcut toți poliție politică. De-a lungul anilor s-a dovedit că plimbăreții ”dizidenți” prin Occidentul de dinainte de1989 au colaborat cu securitatea comunistă într-un fel sau altul și ne ofereau lecții de morală la televizor și în presa scrisă. Cu atât mai mult să fi comandant de navă, șef agenție Anvers și comandantul porturilor dunărene, cum a fost Traian Băsescu, nu aveai cum să nu fi fost colaborator al securității comuniste. Totul a fost o minciună livrată de noua securitate în 2004 și 2009, când fostul președinte a candidat și i s-a dat aviz CNSAS de necolaborare. Azi, Băsescu fiind trecut politic pe linie marginală, totuși cu o pensie frumoasă și vocală la Bruxelles, nu mai este o miză, așa că cei care conduc se pare țara noastră din umbra au scos documentele de colaboraționist ale lui Băsescu la lumină. Au apărut în unele documente și sumele de bani cu care era plătit. Opinia publică își pune sincer întrebarea acum: de cine a fost controlat și șantajat președintele Traian Băsescu pe perioada mandatului, pentru a nu i se scoate dovada de ”poliție politică” din tinerețe? Deci, așa pare în acest caz că România are o conducere din umbra, președintele fiind doar o marionetă în mâinile păpușarilor care conduc de fapt țara spre cele mai înalte culmi ale viitorului progresist? Cazul Petrov, numele de cod al fostului președinte, trebuie lămurit astfel democrația noastră este subminată pe termen lung privind consecințele.

Sigur, Curta de Apel București nu a dat o sentință definitivă în cazul Băsescu, neo-securiștii din sistem mai au timp să transforme lucrurile în câmpul tactic din justiție și să-l scoată basma curată. Totuși răul a fost făcut, Băsescu nu a turnat spioni străini, ci colegi de facultate care au avut apoi probleme mari în carieră și familie, fără să știe de ce și de cine sunt turnați. Este o problemă morală distrugătoare pentru români, care pierd astfel încrederea în independența instituției prezidențiale, care se dovedește manevrată din spate de alte forțe, deci votul poporului nu mai contează, ci doar filiația la un sistem, securistic, care pare că sufocă România de azi? Istoricul Marius Oprea a scris încă din 2009 o carte despre colaborarea cu securitatea a fostului președinte.

Nu scriam azi de cazul Petrov dacă fostul președinte Zegrean din înalta sa funcție de fost președinte CCR, cu pensie specială copleșitoare, nu încerca oarecum să-l disculpe indirect pe Băsescu? Să nu conteze juridic minciuna punerii declarației de necolaborare cu securitatea comunistă de dinainte de candidatura prezidențialelor? Nu cred. Fostul preşedinte al CCR, Augustin Zegrean, susţine că decizia magistraţilor în cazul lui Traian Băsesc nu va avea consecinţe juridice, ci doar morale. „O să comentăm după ce va rămâne decizia definitivă pentru că s-ar putea să ne facem de râs. Să zicem acuma una şi apoi să vină (n.r. judecătorii) şi să zică că nu e aşa… Nu este pus în pericol mandatul, nu are nici o legătură. Nu are consecinţe juridice constatarea calităţii sau necalităţii de colaborator al securităţii, nu are consecinţe juridice, ci doar morale”, a declarat Zegrean. Din păcate fostul magsitrat demnitar se pare că nu a învățat morala din importantele sale funcții deținute? E prizonierul unui juridism de factură comunistă? Tocmai efectul moral e cel mai important și devastator în cazul Petrov. Faptul că 10 ani s-a mințit poporul că Băsescu nu a colaborat cu securitatea, ba a dat și o declarație în acest sens cu consecințe penale, dovedește decăderea morală a instituțiilor statului și pierderea încrederii poporului român într-un proces electoral corect și în democrație. S-au băgat în regimul Băsescu la pușcărie oameni doar pe interceptări telefonice. Poate în acest caz chestia penală e colaterală, dar în schimb consecințele morale sunt dezastuoase pentru societatea democrată românească și UE. Se pare că magistrații noștri pun mai presus litera goală a legii decât spiritul ei și consideră morala o chestiune minoră? În realitate legea se bazează pe principii morale și spirituale ferme. Dar ce să înțeleagă așa ceva magistrații noștri educați în comunismul marxist al urii de clasă și împotriva libertății și suveranității poporului român? Nu înțeleg acum tăcerea complice a marilor noștri intelectuali beneficiari materiali ai regimului fostului președinte. Unde sunt lecțiile lor goale de morală? Ciudat că și Bruxellul tace. De ce? Democrația nu poate fi separată de morală, altfel e tiranie.

Ionuț Țene

Mircea Dumitru, ministrul Educaţiei, colaborator al Securităţii. Sub numele de cod „Negulescu“, îşi turna colegii români şi străini

Mircea Dumitru, ministrul Educaţiei, ar fi semnat un angajament cu Securitatea, pe când era student la Filosofie, în anul 1980, primind numele de cod „Negulescu”.

În anul 2007, Mircea Dumitru a fost verificat de CNSAS pe vechea lege, iar verdictul a fost că nu a făcut poliţie politică, ceea ce este cu totul altceva faţă de calitatea de informator. Deşi, conform legii, el nu a făcut poliţie politică, la dosarul lui de reţea R 79832, pe care îl aveau toţi românii care semnau angajament de colaborare cu Securitatea) există un document semnat de actualul ministru cu numele de cod „Negulescu“.  Potrivit art. 2 lit b din Ordonanţa de Urgenţă nr. 24/ 2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 293/ 2008, calitatea de colaborator al Securităţii nu poate fi reţinută decât în privinţa persoanelor care au furnizat informaţii „prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice sistemului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului“.  

 Purtătorul de cuvânt al Ministerului Educaţiei a declarat că Mircea Dumitru are adeverinţă de la CNSAS din 2007, din care reiese că nu a făcut poliţie politică şi nu a fost colaborator al Securităţii: „Domnul ministru nu a avut nicio colaborare cu Securitatea. Domnia sa are din 2007 o adeverinţă de la CNSAS, prin care se adevereşte acest lucru. Mai mult, s-a făcut o analiză a situaţiei Domniei sale la momentul în care a existat solicitare de verificare, dar şi la momentul la care avea nevoie de această adeverinţă de necolaborator pentru a se înscrie la candidatura pentru funcţia de prorector”, a spus purtătorul de cuvânt al Ministerului, Mirabela Amarandei. Angajamentul cu Securitatea a fost semnat la 23 octombrie 1980, pe când Mircea Dumitru era student la Facultatea de Filosofie şi Istorie din Universitatea Bucureşti. Conform unor surse CNSAS, sub numele de cod „Negulescu“, Mircea Dumitru ar fi dat informaţiii despre studenţii români şi străini. Născut la 14 iulie 1960, Mircea Dumitru a fost rector al Universităţii Bucureşti şi ocupă fotoliul de ministru al Educaţiei din iulie 2016. Jurnaliştii cotidianului „Adevărul“ au încercat marţi, 4 octombrie, să ia legătura cu Mircea Dumitru înainte de publicarea articolului, însă ministrul nu a răspuns pe niciun număr de telefon. Nici purtătorul de cuvânt al Executivului, Liviu Iolu, nu a transmis un punct de vedere cu privire la acuzaţiile care i se aduc ministrului tehnocrat până la ora publicării acestei ştiri.

Cine este Mircea Dumitru

Prof.univ.dr. Mircea Dumitru a fost rector al Universităţii din Bucureşti în anii 2011-2016, preşedinte al Comisiei de filosofie din CNATDCU, iar din iulie a fost desemnat la conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice din Cabinetul Cioloş. Este membru al Academiei Române din 2014. În perioada 2011 – 2014 a fost Preşedintele Societăţii Europene de Filosofie Analitică. Mircea Dumitru este doctor în filosofie al Tulane University (New Orleans, Louisiana) din anul 1998 cu o teză despre modalitate şi incompletitudine. Este, de asemenea, doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti, cu o teză despre neo-fregeanism şi neo-russellianism în semantica atribuirii de atitudini propoziţionale şi a referinţei directe. Este specializat în logică filosofică, filosofia limbajului şi metafizica analitică a modalităţii.

 CURRICULUM VITAE

Date personale

Nume: Mircea Dumitru

Data şi locul naşterii: 14 iulie 1960, Bucureşti

Naţionalitate: român

Stare civilă: căsătorit, doi copii

 Loc de muncă: Universitatea Bucureşti

Profesia: profesor universitar

 Funcţia: Prorector, Universitatea din Bucureşti

 Experienţa academică ştiinţifică 2014 – prezent: membru corespondent al Academiei Române 2011 – 2014: Preşedinte al Societăţii Europene de Filosofie Analitică 2013, iunie: profesor invitat, Universitatea din Helsinki 2012, mai: profesor invitat, curs PhD, Universitatea din Helsinki 2011, mai: profesor invitat, curs PhD, Universitatea din Helsinki 2010, mai: profesor invitat, curs PhD, Universitatea din Helsinki 2009, februarie – martie: profesor invitat, curs MA, Universitatea “Jean Moulin”, Lyon 3, Franţa 2005 – prezent : conducător de doctorat, domeniul Ştiinţe Umaniste, Filosofie 2004 - prezent : profesor universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Departamentul de Filosofie Teoretică şi Logică 1999 – 2004: conferenţiar universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică 2001, ianuarie – mai: Adjunct Assistant Professor şi Visiting Scholar, Department of Philosophy, New York University 1998 – 2001: Fellow, New Europe College, Bucureşti 1996 - 1999: lector universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică 1999, septembrie: Visiting Scholar, The Graduate School and University Center of The City University of New York 1999, martie: Visiting Scholar, Department of Philosophy and Religion, The University of Tulsa, Tulsa, Oklahoma, U. S. A. 1994 – 1998: Teaching Assistant, Department of Philosophy, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A. 1993-1994: Fulbright Junior Scholar, Department of Philosophy, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A. 1990 - 1996: asistent universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică 1990: redactor principal II, Editura “Humanitas”, Bucureşti 1988 - 1990: asistent universitar suplinitor, Institutul Politehnic Bucureşti, Catedra de Filosofie 1987 – 1988: profesor – instructor, Casa Pionierilor, Buftea, sectorul agricol Ilfov 1985 – 1987: profesor stagiar, Şcoala generală nr. 241, Lipia – Gruiu, sectorul agricol Ilfov. Experienţă academică administrativă 2016, iulie: Ministru, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice 2016 – 2016, iulie suspendat : Preşedinte al Comisiei de Filosofie a CNATDCU; membru al CNATDCU 2015, decembrie – 2016, iulie suspendat : Rector, Universitatea din Bucureşti 2011, decembrie – 2015, decembrie : Rector, Universitatea din Bucureşti 2012 - 2016 : membru CNATDCU 2010 - 2012: Preşedinte, Panelul nr. 5, Ştiinţe umaniste şi Arte, CNATDCU 2008 - 2011: prorector, Universitatea din Bucureşti 2008: şef de catedră, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti 2005 - 2011 : membru în Comisia de Filosofie pentru concursuri didactice a CNATDCU 2004 – 2008: decan, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti 2000 – 2004: decan, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti 1999 – 2000: prodecan, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti Studii 1998, mai: Ph.D. Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A. Titlul dizertaţiei doctorale – On Incompleteness in Modal Logic. An Account Through Second-Order Logic, conducător ştiinţific Profesor Dr. Graeme Forbes 1998, iulie: Doctor în Filosofie, Universitatea Bucureşti. Titlul tezei de doctorat – Lois crede că … . Neo-fregeanism şi neo-russellianism în semantica atribuirii de atitudini propoziţionale şi a referinţei directe, conducător ştiinţific Prof. Dr. Ştefan Georgescu 1994 - 1998: doctorand, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A. 1989 – 1998: doctorand, Universitatea din Bucureşti 1985, iulie: Lucrare de Diplomă, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti Titlul tezei de licenţă – Dinamica cunoaşterii ştiinţifice. O abordare metaepistemologică, conducător ştiinţific Prof. Dr. Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române 1980 – 1985: student, Facultatea de Istorie-Filosofie, secţia Filosofie-Istorie, Universitatea din Bucureşti 1979, iulie: Diploma de Bacalaureat, Liceul de muzică nr. 1, Bucureşti 1972 – 1979: elev, Liceul de Muzică nr. 1, Bucureşti 1967 – 1972: elev, Liceul de Muzică şi Arte Plastice, Craiova Granturi şi burse 2010 – 2011: manager de proiect, Grant post-doctoral, “Ştiinţe socio-politice” 2008 – 2011: Grant POS-DRU – Şcoli doctorale în România. Coordonator pentru domeniul ştiinţelor sociale şi umaniste 2007 – 2010, membru în echipa de cercetare a grantului Idei II – Raţionalitate în spaţiul public, director de grant Profesor Dr. Romulus Brâncoveanu 2006, membru în echipa de cercetare a IHPST-CNRS, Franţa – Logique et langage, Modelisation logique, director de grant Profesor Dr. Gabriel Sandu 2003-2005, director de Grant CNCSIS, “Concepte, reprezentare, conţinut mental. Teme în fundamentele filosofice ale ştiinţelor cognitive” 2004, februarie - iulie: NECLINK fellowship, New Europe College, Institute for Advanced Study, Bucureşti 2003, februarie - iulie: NECLINK fellowship, New Europe College, Institute for Advanced Study, Bucureşti 2001, ianuarie – mai: grant al Băncii Mondiale 1998 – 2001: RELINK fellowship, New Europe College, Institute for Advanced Study, Bucureşti 1994 - 1998: bursă doctorală, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A. 1993 - 1994: bursă Fulbright, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A. 1991: bursă Institutul Goethe, Düsseldorf, Germany Premii, distincţii, medalii Premiul “Mircea Florian” al Academiei Române, 2001, pentru lucrarea Modalitate şi incompletitudine. Logica modală ca logică de ordin superior, cu un cuvânt înainte de Profesor Dr. Graeme Forbes, Tulane University, New Orleans, S. U. A. şi o postfaţă de Profesor Dr. Melvin Fitting, City University of New York, Editura ‘Paideia’, Bucuresti, 2001 Ordinul Bernardo O’Higgins, în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedintele Republicii Chile, iulie 2005 Limbi străine cunoscute Engleză: citit – foarte bine; vorbit – foarte bine; scris – foarte bine. Franceză: citit – bine; vorbit – mediu; scris – mediu. Germană: citit – mediu. Afilieri profesionale Membru corespondent al Academiei Române, din 26 sept. 2014 Preşedinte al European Society for Analytic Philosophy, 2011-2014 Membru în comitetul de organizare (de program) al The 8th European Congress of Analytic Philosophy, Universitatea din Bucureşti, 28 august – 2 septembrie 2014 Membru în comitetul de organizare (de program) al The 7th European Congress of Analytic Philosophy, Universitatea din Milano, septembrie 2011 Membru în comitetul de organizare (de program) al The 22nd World Congress for Philosophy, Universitatea Naţională Seul, Seul, Coreea de Sud, 30 iulie – 5 august, 2008; moderator al secţiunii Filosofia ştiinţelor cognitive Membru în comitetul de organizare (de program) al The 6th European Congress of Analytic Philosophy, Jagellonian University, Institute of Philosophy, 21 – 26 august, 2008, Cracovia, Polonia; moderator al unei conferinţe a profesorului Gabriel Sandu Preşedinte al Asociaţiei Române de Filosofie Analitică, 2011 - prezent Membru al Advanced Reasoning Forum, 1999 - prezent Membru in Institute International de Philosophie, Paris, 2009 - prezent Membru în board-ul ştiinţific al New Europe College, 2002 – 2008

PRELUARE ADEVARUL

Voiculescu a colaborat cu Securitatea. Cererea de revizuire a deciziei, respinsă de Curtea de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a respins, miercuri,13 februarie a.c., cererea lui Dan Voiculescu de revizuire a deciziei privind colaborarea cu fosta Securitate, decizia putând fi contestată la instanţa supremă.

Instanţa Curţii de Apel Bucureşti a respins cererea lui Voiculescu considerând că aceasta este inadmisibilă.

Hotărârea Curţii nu este definitivă, putând fi contestată cu recurs în 15 zile de la comunicare.

În 5 februarie 2010, tot CAB a constatat că Dan Voiculescu a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi, iar acesta a contestat decizia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).

La 10 martie 2011, instanţa supremă a decis irevocabil că Voiculescu a colaborat cu Securitatea, sub numele conspirativ "Felix", iar ulterior, în 23 iunie 2011, un alt complet al aceleiaşi instanţe a respins ca nefondată contestaţia în anulare făcută de Voiculescu.

Curtea de Apel Bucureşti a notat, în motivarea deciziei din 2010, că Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate în scopul "rezolvării unor sarcini de contraspionaj", însă era privit cu suspiciune de comunişti, pentru că avea un trai peste nivelul obişnuit, având o casă cu încălzire şi piscină.

Judecătorul arăta că CNSAS a apreciat corect că Voiculescu a făcut poliţie politică, fapt care reiese şi din documentele depuse la dosar.

"Reclamantul (Dan Voiculescu-n.r.), contrar susţinerilor sale, a fost recrutat în vederea colaborării cu numele conspirativ «Mircea» în anul 1970 de către ISMB, în considerarea posibilităţii informative ca şi translator de limba germană al echipei de hochei a Norvegiei, urmărindu-se furnizarea de informaţii cu privire, pe de o parte, la cetăţeni străini pe linie de CNEFS (Consiliul Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport), iar, pe de altă parte, la cetăţeni străini de la ASE, în anul 1971 propunându-se scoaterea din reţea întrucât nu vine des în legătură cu cetăţeni străini", potrivit motivării.

De asemenea, instanţa a constatat că, în perioadă 1973-1975, Voiculescu a fost verificat pentru a fi recrutat, "inclusiv în scopuri de contraspionaj şi de stabilire a corectitudinii activităţii unor reprezentaţi ai unor firme ce făceau afaceri cu statul român", astfel că, sub numele conspirativ "Felix", acesta a semnat o serie de note referitoare la cetăţeni străini cu care intra în contact, la rudele sale care au fugit din ţară şi la un coleg de serviciu.

Potrivit instanţei, în 1975 s-a propus încetarea colaborării cu DanVoiculescu pentru că acesta intrase în Partidul Comunist Român (PCR) şi nu exista un obiectiv pe lângă care să fie folosit, însă legătura este reluată pentru rezolvarea unor probleme pe linie de muncă în cadrul Comerţului exterior, dar cu menţiunea de a se avea în vedere caracterul nonconformist al acestuia.

"De asemenea, pe parcursul anilor, organele fostei poliţii politice au urmărit activitatea reclamantului, informându-se cu privire la caracaterul nonconformist al acestuia, ce se concretiza în legături cu străinii, fără a fi comunicate potrivit Legii 23/1971, în încălcarea unor reguli de disciplină cu ocazia deplasărilor în străinătate în cadrul activităţii de comerţ exterior, în ducerea unui trai peste nivelul obişnuit al populaţiei, cât timp avea inclusiv un autoturism străin, imobilul său fiind dotat cu încălzire centrală şi piscină", se mai arată în documentul citat.

Din cauza "caracterului nonconformist", în iunie 1979 s-a început urmărirea sa informativă pentru relaţii neoficiale cu cetăţeni străini, acest dosar denumit "Dorin" fiind finalizat peste un an, după ce Voiculescu a avut o discuţie cu ofiţerul de Securitate.

Judecătorul Curţii de Apel Bucureşti a apreciat că informaţiile furnizate de Voiculescu fostei Securităţi denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, constând în defăimarea politicii regimului, precum şi dorinţa unor persoane de a fugi din ţară sau de a se revolta şi excedau informaţiilor legate de serviciu.

Instanţa a mai precizat în motivare că o parte din informaţii erau date ofiţerului de Securitate din Vitrocim, maiorul Nicola Marin, cum este şi în cazul unui coleg, LG.

În august 2006, CNSAS a decis că Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate, numele conspirativ fiind "Felix". Voculescu a contestat această soluţie la Curtea de Apel Bucureşti.

Dan Voiculescu a fost, în perioada 1970-1982, şeful Departamentului Comerţ Exterior - Vitrocim, iar între 1982 şi 1992, general manager al Biroului Bucureşti şi coordonator al proiectelor Internationale - Crescent Commercial& Maritime Ltd. Cyprus.

                                                                   de Livia Ispas, Cătălin Lupăşteanu