Scrisoare pastorală

     Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XIX(2019), nr. 392(16 –28 Februarie)

             

Dragii mei enoriași!

Sărbătoarea Moșilor. În decursul anului întâlnim mai multe zile dedicate ,,moșilor”, adică bătrânilor și bătrânelor. Uneori, întâlnim chiar perioade cuprinzând mai multe zile dedicate lor. Avem ,,Moșii de primăvară(1-8 martie), ,,Babele”(9-14 martie), Moșii de Crăciun, Moșii de Florii, Moșii de Sfântul Gheorghe, Moșii de Rusalii, Moșii de Sânziene, Moșii de Sântilie, Moșii de Sânta Maria Mare, Moșii de Sânmedru(Sf. Dumitru). Unii sfinți din calendarul creștin au primit calificativul de ,,moș”. Așa, bunăoară, avem Moș Andrei(30 noiembrie), Moș Nicolae(6 decembrie), Moș Ignat(20 decembrie), Moș Crăciun(25 decembrie), Moș Vasile(1 ianuarie) etc. Vorbim chiar de ,,Moș Adam” și ,,Moașa Eva”.

În aceste zile, fie că sunt și sărbători creștine, fie nu, se face pomenirea celor morți, rude, cunoscuți, moși-strămoși. Sunt zile în care se mângâie sufletul celor care duc dorul celor plecați în lumea de dincolo. Pomenirile respective înseamnă rugăciune și faptă bună, milostenie. Este o comuniune între cele două lumi, este sprijinul pe care cei vii, care formează Biserica lucrătoare, îl dau celor adormiți, care formează Biserica triumfătoare. În aceste zile, dragostea devine puntea dintre cele două lumi.

Analizând mai atent aceste momente din timpul anului, vom înțelege că ele au și alte semnificații, care vorbesc de vechimea și continuitatea poporului nostru pe aceste meleaguri. În cultul creștin și în învățătura creștină nu este folosit cuvântul ,,moș”. Bătrânii sunt numiți peste tot pur și simplu ,,bătrâni” sau ,,îndelungați în zile”. Denumirea de ,,moș” este o denumire populară românească a bătrânilor. În tradiția românească bătrânii s-au bucurat întotdeauna de mare cinste, chiar și după ce au decedat.

Respectul față de bătrânii decedați a devenit adevărat cult din vremi depărtate. Dacii socoteau că sufletele bătrânilor rămân pe pământ, în mijlocul comunității, îi văd și-i aud pe cei vii, pot să intervină în bine sau în rău în viața acestora, în viața familiilor lor, în bunul mers al recoltelor, vitelor. Bătrânilor decedați li se confecționau statuete, care aminteau de chipul lor pământesc și acestea erau păstrate la mare cinste în case, li se dedicau zile de sărbătoare. În acele zile se făceau anumite ritualuri religioase pe înălțimi, se aduceau jertfe în acele zile. Toate acestea se făceau pentru a obține bunăvoința bătrânilor decedați, moșilor. Sufletele acestora aveau acces la marele zeu, Zamolxe, îl puteau ruga să ajute pe cei vii, pe fiecare în parte, dar și poporul în totalitatea lui, când era vorba de războaie, de vremuri rodnice. Mânia bătrânilor decedați putea aduce multe nenorociri în viața urmașilor și familiilor lor: decese de oameni, de animale, calamități naturale etc. Tocmai de aceea trebuia păstrată o ,,relație” cât mai bună cu aceste suflete. Venerația față de aceste suflete ale moșilor ajungea uneori atât de mare, încât moșii deveneau un fel de semizei și intermediari între oameni și zei. Sărbătorile Moșilor din timpul anului luau amploare deosebită în unele zone. Ele se derulau, așa cum am spus, pe locuri ridicate, numite de obicei ,,Vârful Moșu” sau ,,Babele”. Acolo se derulau mai întâi ritualuri de cult, un fel de slujbe religioase, în care erau lăudate sufletele moșilor pentru viața lor virtuoasă de pe pământ, pentru sprijinul ce l-au dat urmașilor atât în timpul vieții, cât și după moarte. E posibil ca aceste ,,slujbe” să fi fost însoțite de jertfe sângeroase.

În Mehedinți, spre exemplu, la Vârciorova, există ,,Vârfu Moșu”, asemănător unui trunchi de piramidă. La o privire mai atentă, se poate vedea că acea formă de relief are trepte, iar în partea de sus o platformă plată. Acestea nu puteau fi realizate de natură, întâmplător, ci pregătite de mâna omului, cu migală. Vârful Moșu era în imediata vecinătate a Dunării. Pe vremea dacilor Dunărea se numea Istros și era socotită fluviu sfânt. Din apa ei beau dacii cu adâncă evlavie și religiozitate, socotind aceasta ca o împărtășire cu sacrul, ca o reconectare a firii omenești, păcătoase, la universul sacru al naturii. Apa Istrului era dătătoare de energii, tămăduitoare de boli, curățitoare de păcate. În nici un caz, fluviul de atunci nu era poluat ca astăzi, ci apele lui erau curate și cristaline ca lacrima. Mai mult, în zona Vârciorovei, la picioarele Vârfului Moșu, erau ,,Cazanele”, adică acea zonă în care pe fundul apei erau multe stânci, care făceau ca apa să se zbată înfricoșător și să scoată mugete înfiorătoare, mai ales în anotimpurile ploioase. Acolo se sfărâmau multe corăbii, mureau mulți oameni și tocmai de aceea trebuia făcut ceva din punct de vedere religios pentru liniștirea apelor, pentru îmbunarea fluviului. Până în ultima vreme, ba chiar și azi, puținii locuitori ai Vârciorovei urcă de Rusalii și de Sfântul Petru(29 iunie) pe Vârful Moșu și fac acolo pomeniri ale celor morți, cât și nedeia satului.

 În alte locuri sacre, în care se făcea pomenirea Moșilor, după ritualurile cultice și jertfele ce se oficiau, urmau petreceri, jocuri, târguri. Am aminti în acest sens Muntele Găina din Transilvania și Muntele Ceahlău din Moldova.

Moșii au rămas în tradiția românească foarte prezenți, atât în timpul anului, cât și în viața individului. Cu toții știm că fiecare copil, la botez are nași. Așa este rânduiala creștinească. Nașii devin la botez părinții spirituali ai noului creștin. Cu toate acestea, tradiția populară introduce în scenă și o a doua pereche de părinți spirituali, ,,moșii”. Aceștia se vor bucura de același respect de care se vor bucura nașii din partea noului botezat. Acesta se va duce în fiecare an împreună cu părinții, în ziua de Anul Nou, la moși, ca să le ducă un plocon format, de obicei, dintr-un grindei(pâine mare, cât roata plugului, frumos ornamentată), o coastă de porc afumată, cinci litri de vin, trei litri de țuică, un trandafir(cârnat) afumat. Moșul primește ,,nepoții” în pragul casei. Îl ridică pe ,,nepot” și-i dă cu capul de trei ori de prăgarul de sus al ușii, ori de tavanul casei și-i urează să trăiască, să crească mare până la tavan, să fie sănătos și norocos în viață. Urmează masa și la sfârșit moșul face un dar nepoțelului.

Se pot face multe comentarii asupra acestor aspecte ale tradiției populare românești legate de cultul Moșilor. Cert este faptul că ele sunt adevărate relicve ale unei arheologii spirituale, care ne scot în evidență mai multe adevăruri legate de poporul român și strămoșii lui. Menționăm în acest sens: 1. Strămoșii poporului român, dacii, aveau credința în existența sufletului; 2. Dacii credeau în nemurirea sufletului; 3. Moșii și strămoșii decedați erau prezenți în viața societății și a urmașilor, influențându-o în bine sau în rău; 4. Moșii sau strămoșii  aveau puteri supraomenești, pe care le foloseau ori de câte ori era nevoie; 5. Moșii erau intermediari între oameni și zei; 6. Moșii, prin puterea și funcțiile pe care le aveau, erau un fel de semizei; 7. Creștinarea dacilor, respectiv a daco-romanilor, a fost un proces de scurtă durată, deoarece existau multe elemente comune între credințele lor religioase și religia creștină. Putem menționa câteva în acest sens: 1. Monoteismul(credința într-o singură forță superioară, creatoare și conducătoare a lumii); 2. Credința în existența și nemurirea sufletului; 3. Credința în existența unor intermediari(moșii-sfinții) între oameni și divinitate și altele. Acele elemente au fost creștinate, în sensul că valorile creștine corespunzătoare li s-au suprapus celor vechi. Faptul că unele elemente necreștine au supraviețuit, armonizându-se perfect cu cele creștine, așa cum se întâmplă în cazul ,,Moșilor”, ne dovedește că poporul român are o vechime milenară pe aceste locuri, este urmașul marelui popor al dacilor și are o continuitate neîntreruptă pe aceste meleaguri.

Să dea Dumnezeu ca să mai fie multe mii de ani pe aceste locuri, căci mai are multe de oferit lumii.

*

Sfaturi părintești. Din scrierile Părintelui Sofian Boghiu, unul din marii duhovnici români din ultima vreme, selectăm un fragment privind duhovnicul și duhovnicia. Sperăm ca s fie de folos multora dintre dumneavoastră. Iată-l:  ,,- Unii intelectuali sunt foarte pretențioși atunci când își caută un duhovnic…

Sunt și oameni pretențioși. Pe duhovnic îl întrebi sau îi spui problema ta și el îți răspunde deplin sau cât poate să răspundă și te mulțumește. A doua oară iarăși îl întrebi alte probleme care apar prin mintea ta. Sau îi mărturisești greșelile tale. El se poate ruga pentru tine, te poate ajuta în felul acesta. Dacă este un intelectual pretențios care caută un duhovnic deosebit, mai greu o să-l găsească; fiindcă el vrea să vorbească cu un preot care să fie filosof ca și el. Așteaptă răspuns pe limba lui și atunci se poate să întâlnească un duhovnic care nu-i înțelege întrebările lui, vorbele lui, dar știe foarte multă viață duhovnicească de care are nevoie filosoful sau intelectualul. Ei nu se pot înțelege pentru că acesta din urmă e prea pretențios și, adeseori, îmbătat de mândrie datorită științei lui. Un asemenea om pretențios e greu să găsească un duhovnic „duhovnicesc”. Și rămâne să caute toată viața și în multe cazuri nici nu-l găsește până la urmă. Rămâne cu filosofia lui și cu jumătate de măsură duhovnicească.”

*

File de jurnal – 20 iun. 1982. ,,Primarul și-a cerut scuze pentru că a amendat-o pe mama, fiindcă nu lucrase la colectiv, fiind în perioada post-operatorie. A dat vina pe brigadierul I. V., care ,,i-a vârât sub nas lista pentru amenzi.” Printre cei amendați au fost și bătrâni și bolnavi. Am vorbit cu dumnealui despre posibilitatea realizării unei rețele de apă, care să alimenteze satul Bârda. Ar fi o sursă puternică de apă la fântâna de la biserică. De acolo s-ar putea ridica în Znamăn cu pompa, într-un bazin, apoi, prin cădere, să se distribuie în tot satul. De asemenea, am discutat de posibilitatea realizării unui monument al eroilor satului. M-a rugat să găsesc un sculptor, care ar putea să-l construiască. Ar fi multe de făcut!

Miercuri am fost la Severin. Părintele Pufan, protopopul, mi-a spus că mitropolitul Nestor s-a interesat de mine(…). Protopopul m-ar fi vorbit de bine, în sensul că reușesc să armonizez preocupările pentru biserică cu cele privind cartea. Mitropolitul și-a exprimat dorința de a mă vizita pe data de 3-5 iulie, când va veni să-l întâlnească pe noul prim-secretar de partid al județului, domnul Marcoșan. Nu e sigur în care zi îl va primi, de aceea e nesigură și data vizitei ce mi-o va face. I-am spus protopopului: ,,- Dacă mai aveți prilejul să-i vorbiți, spuneți-i că eu sunt dispus să-l primesc oricând!”

Joi am lucrat la arhiva I. A. S. – Tr. Severin. Am terminat de conspectat ștatele din perioada 1949-1969. Cumulate, zilele lucrate de tăticu la Ferma Bârda în acea perioadă fac doi ani și ceva. Mai am  de conspectat arhiva de la Stațiunea de Cercetări Pomicole din perioada 1977-1979. Seara l-am invitat pe inspectorul de personal al fermei la restaurant. Două săptămâni mă ținusem de capul lui și conspectasem toate ștatele, ca să găsim zilele lucrate de tăticu ca zilier. Îmi dăduse adeverința cuvenită și mă simțeam dator, deși aceea era sarcina lui de serviciu. M-a scârbit! A comandat mâncare și băutură în exces, fără jenă. Pe la jumătatea mesei a venit și nevastă-sa. A comandat și pentru ea. Nevastă-sa mai venise cu o soră  și cu fiica acesteia. Pe acestea le lăsase la ușă și așteptau, probabil să zic ,,- Chemați-le, domʽle, încoace și să comandăm și  pentru dânsele!” S-au autoinvitat pe la Bârda ,,pentru o zi sau două, dacă nu deranjăm!”  Nu de altceva, dar să fac cu domnul ,,lecturi și comentarii din Biblie!”

Domnul fusese activist de partid la fostul raion Vânju Mare. Își amintea cu nostalgie de bețiile ce le făcea pe vremea aceea. Se bea vin la discreție cu prețul simbolic de 5 lei/litrul, vin negru ca mura și tare ca spirtul. Mânca ,,friptane” pe săturate cu 5-6 lei/porția. Domnul a fost și la ,,Ștefan Gheorghiu” ca să-și completeze ,,studiile”. De când s-a stabilit la I. A. S. – Tr. Severin n-a mai prea ,,făcut cu cartea”. Nu din altă cauză, ci de ciudă că în Severin nu se pot găsi ,,cărți bune”. Toate ,,se dau pe sub mână”, iar ceea ce se pune pe tejghea sau pe stand ,,e gunoiul depozitului”. Din această cauză domnul n-a mai trecut demult prin librăriile severinene, numai pentru a-și manifesta oprobiul față de cei care pun piedici ,,unor oameni de cultură” de a fi la curent cu noutățile. Gândindu-mă că i-aș putea fi de folos, sau, mai bine-zis, să văd ce-i poate capul, l-am întrebat ce anume preferă să studieze. Mi-a răspuns: ,,- Domʽle, mă interesează o serie de romane bune, care fac senzație! Nu-mi vin acum în minte titlurile sau autorii, dar știu că asemenea cărți sunt multe, însă parșivii ăștia nu vor să le vândă unora ca mine și ca dumneata!” E clar!

Abia am reușit să scap de invitatul meu. Am plătit totul, i-am lăsat și am plecat, fiindcă aveam bilet la un spectacol.

*

Șase pui și-o biată mamă. Redăm mai jos o poezie a lui Vasile Militaru cu acest titlu, socotind că-n ea se regăsesc mulți părinți din vremea noastră. Iat-o:

,,Mai demult o rândunică
Avea-n cuibu-i șase pui
Și privea la ei sărmana
Ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea săgeată,
Căutând pe deal, pe văi,
Hrană pentru puii săi.

Și-n iubirea-i nu o dată
S-a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită,
Că nu s-a-ntâmplat nicicând
Dintre pui, s-adoarmă

                                 vreunul
Ars de sete sau flămând.

Nici n-a fost mai mândră

                               mamă
Decât ea-ntre rândunici,

Când văzu-ntr-o zi că puii
Se făcuseră voinici !

Și n-a mai avut odihnă,
Nici cât ai clipi sub soare,
Până când pe fiecare
Pui nu l-a-nvățat să zboare.

Dar când toți puteau să

                               plece
Încotro voiau, sub slavă,
Rândunica istovită
A căzut în cuib bolnavă.
Și cu ochii plini de lacrimi,
Țintă-n ochii fiecui,
Zise celor șase pui :

Dragii mamei, eu de-aseară,
Simt în inimă un cui.
Aripile rău mă dor
Și nici vorbă să mai zbor.

Dumnezeu mi-a dat putere,
Oricât am avut nevoi
Să găsesc întotdeauna ,
Hrană bună pentru voi.

Astăzi, fiindcă sunt bolnavă,
Dragii mei, cum se cuvine
Mari cum v-a făcut măicuța,
Să-ngrijiți și voi de mine.

Și ca nimeni dintre pui
Să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceți,
Zilnic numai câte-un bob.

Ale voastre șase boabe
Milostive mă vor ține,
Pană când o să vrea cerul,
Iarăși să mă facă bine.

Ascultând cuvântul mamii,
Au zburat cei șase pui
Și-au adus vreo șase zile,
Fiecare, bobul lui...

Mai departe, însă, puii,
Beți de-al slăvilor înalt,
Fiecare-având nădejdea,
Că-i va duce celălalt,

N-a mai dus niciunul bobul
Și uitata mucenică,
A murit atunci de foame,
Cea mai bună rândunică.

Și-a rămas apoi povestea
Tristă, nebăgată-n seamă,
Orșicui ai sta s-o spui,
Că o mamă își hrănește,
Șase, opt sau zece pui.
Însă zece pui adesea,
Toți, nu pot hrăni o mamă.

*

Pomană pentru tata. La ferma de la Bârda erau suprafețe imense de pomi fructiferi: meri, pruni, peri, cireși etc. Toamna erau aduși oameni la cules din Mehedinți, Dolj, uneori și din Maramureș, elevii de la școlile din Malovăț, Bobaița, ba chiar de la licee din Severin. Mai veneau muncitori de la diferite fabrici din Severin, chiar soldați în termen. Așteptau câte 5-6 TIR-uri la rând, zilnic, să încarce lădițe cu fructe și să ducă în multe țări europene. Ferma avea și muncitori angajați, care lucrau acolo permanent. Printre ei era și tatăl meu. Pe acești muncitori îi pregăteau periodic în tehnologia culturilor de pomi, li se făcea instructaj, erau controlați cu atenție, ca să se vadă dacă și-au însușit normele de întreținere a pomilor.

Munca cea mai grea la pomi era tăierea de formare a coroanelor. Erau pomi mari și această lucrare se derula de la 1 noiembrie până la 1 aprilie. Toată iarna acei muncitori, originari din Bârda, Bobaița, Colibași, Malovăț și Izvorul Bârzii ședeau atârnați pe scări, în ciuda ploilor, viscolelor, gerului. Pomii trebuiau tăiați. Venea tăticu seara acasă și, când trăgea cizmele din picioare, cădeau bulgări de zăpadă, ciorapii erau înghețați, iar picioarele vinete, degerate. Rezistau întrecându-se în povestiri, glume și șotii de tot felul. Era tot o veselie la ei, în ciuda vremii cumplite. Din când în când, puneau toți bani și câte unul se ducea prin satele din jur și cumpăra câte un bidon de vin sau de țuică. Beau, prindeau curaj și poftă de vorbă.

Într-o zi, Sevastian Dorobanțu din Colibași s-a lăudat că are multă băutură, vin și țuică. Unele butoaie erau pline de 4-5 ani. N-a uitat să spună că a pus un butoiaș de 100 litri cu cel mai bun vin în colțul beciului. A sigilat vranul cu ceară roșie și nu va desfunda acel butoi până la nedeia de la Sfânta Maria Mică. ,,- Atunci venim și noi pe la tine, la nedeie!” ,,- De aia e nedeie, să vină cine poftește!” Au trecut la alte subiecte și totul s-a derulat în mod obișnuit. A doua zi, Gelu lui Dacu din Bobaița a luat bidonul de zece litri și a zis că se duce prin Bârda să caute vin de vânzare.  S-a strecurat să nu fie observat și s-a dus în Colibași, la casa lui Dorobanțu. A strigat-o pe soția acestuia la poartă și i-a spus: ,,- Vergino, mă trimise Banțu tău să-i umpli bidonul ăsta cu vin din botoiașul de 100 litri, pe care l-a pus el în colțul beciului și i-a sigilat vranul cu ceară roșie!” ,,- Nea Gelule, dar butoiul acela zicea că-i pentru nedeie!” ,,- Așa este, dar vrea să vadă cum se prezintă, așa că mă trimise pe mine cu bidonul să i-l umpli!” L-a umplut femeia, nu-i ieșea din vorbă soțului.

A ajuns Gelu la oamenii din pomi și i-a chemat pe toți. ,,- Bă, uite ce zic eu: noi îl bem, dar hai să-l dăm de pomană. În fiecare zi îl dă unul din noi pentru morții lui. Să începem azi cu…. Dorobanțu, spre exemplu! Sunteți de acord?” ,,- Daa!” au zis oamenii, fără să bănuiască planul colegului. ,,- Hai, Banțule, dă-l de pomană pentru tată-tău! Uite, astăzi sunt chiar Moșii de iarnă!” ,,- Bine, mă, ziceți ,,bodaprost”; să fie pentru sufletul lui tata!” a zis Dorobanțu. Bidonul a început să circule din mână în mână, până s-a golit. Toți erau mulțumiți, fiindcă fusese un vin excepțional. Singur Dorobanțu era nedumerit. ,,- Mă, Gelule, de la cine cumpărași tu vinul ăsta din Bârda, că ăsta seamănă cu al meu!” ,,- Mă, Banțule, tu ai dreptate! Este din butoiașul tău oprit pentru nedeie. Îi spusei Verginii că tu mă trimiseși să umplă bidonul!” S-a supărat rău Dorobanțu. A amenințat că o va pedepsi pe soție când ajunge acasă… ,,- Mă, Banțule, Vergina nu-i vinovată. Să n-o cerți. Eu o minții. Tu dăduși vinul de pomană pentru nea Traian, Dumnezeu să-i primească. Dacă tu te superi și o cerți pe Vergina, pomana nu mai e pomană! Gândește-te și tu ce-o să zică nea Traian. Îi puseși paharul în mână și, când să-l ducă și el la gură să guste din vinul făcut din via pe care el a pus-o, îi dăduși peste mână, vinul se vărsă și el rămase cu gura arsă! Un  copil are, nu are mai mulți! Cine să-i dea de pomană, dacă nu copilul lui?!  E ziua de Moși azi!” ,,- Lasă, mă, nu că mă supăr, dar trebuia să știu și eu!” ,,- Păi, nu-ți spusei: vinul tău, pomana ta, tatăl tău. Doar nu dăduși de pomană pentru altul. Noi doar te ajutarăm! Ziserăm ,,Bodaprost”. Dacă nu ne dai să bem și noi, nu-i nimic, bea-l tu singur!” ,,- Bine, mă, să fie primit pentru bietul tata! Mi-o făcurăți, mi-o făcurăți!”

Așa treceau zilele, săptămânile și lunile, așa au trecut și oamenii și-a mai rămas, ici-acolo, câte o amintire despre ei.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Sain Petre-Gheorghe din Topleț(CS), fiu al satului Bârda: 200 lei; Doamna Ionescu Floarea din Câmpina(PH): 150 lei; Domnul Adrian Voicu din Deva(HD): 140 lei; Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG): 50 lei.

Dumnezeu să le răsplătească!

                                                                *

În luna februarie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 febr.(Malovăț): 76 pâini; 3 febr.(Malovăț): 146 pâini; 10 febr.(Bârda): 140 pâini; 17 febr.(Malovăț): 208 pâini; 24 febr.(Bârda): 189 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 759 pâini. Copiilor prezenți li s-au  donat și ciocolate.

De asemenea, în luna februarie s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc. astfel:  3 febr.(Malovăț): 178 pâini; 10 febr.(Bârda): 660 pâini; 17 febr.(Malovăț): 92 pâini; 24 febr.(Bârda): 611 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 1.541 pâini.

*

Plăți. În luna februarie s-au efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 1.610 lei pentru pâinea donată și cea vândută în luna februarie; 850 lei tipografiei pentru cărți; 400 lei pentru timbre; 380 lei curentul electric; 186 lei poștei pentru colete; 100 lei cartușe pentru imprimantă; 100 lei transport cărți; 50 lei internetul și altele mai mici.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 391, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 23 febr. 2019, ediție on-line (Error! Hyperlink reference not valid.); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare (MM), 26 febr. 2019, ediție și on-line(Error! Hyperlink reference not valid.); în ,,Logos și Agape”, Timișoara, 26 febr. 2019, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro); pe facebook (https:// www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE); Ale lumii două fețe… în ,,Națiunea”, București, 26 febr. 2019, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate); în ,,Omniscop”, Craiova, 3 mart. 2019, ediție on-line(http://www.omniscop.ro); ,,Jocul” cu Dumnezeu, în ,,Națiunea”, București, 28 febr. 2019, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not valid.); Sărutul milițianului, în ,,Națiunea”, București, 3 mart. 2019, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not valid.);

Parohia noastră a publicat o nouă tranșă din cartea părintelui D. Bălașa, Dacii de-a lungul veacurilor.

*

Simpozioane. Preotul Dvs. a fost invitat la Simpozionul Obârșia Neamului nostru, organizat de Academia Daco-Română la Craiova în ziua de 23 martie. S-a înscris cu două comunicări, al căror text l-a și trimis în vederea publicării în volum. E vorba de Preotul Dumitru Bălașa, militant pentru înfăptuirea Daciei Mari  și De la daci la Meșterul Manole. Ambele au fost acceptate.

*

Ședințe. Inspecții. În ziua de 17 februarie a avut loc ședința Consiliului Parohial al parohiei noastre, în cadrul căreia preotul a prezentat gestiunea parohiei pe anul 2018. În ziua de 28 februarie preotul a fost chemat la episcopie cu gestiunea, unde revizorul-contabil i-a făcut verificarea de fond. Nu au fost obiecțiuni din partea consilierilor, nu au fost sancțiuni din partea revizorului.

*

Zâmbete. ►Între români și japonezi există o mare asemănare: și unii și alții au trenuri suspendate!  ►,, - O plecat trinu' de Cluj?” ,,- Da!” ,,- De când?” ,,- De 3 minute.” ,,- No, n-am întârziat mult!...”  ► ,,– Părinte, sunt foarte speriat! Ascult o voce, care îmi zice toată ziua ce să fac. Sunt posedat?” ,,– Nu, fiule! Ești însurat!”  ►Badea Gheo îi cere casieriţei din gară un bilet de la Cluj la Bucureşti ,,da’ să fie musai la geam”. Îi dă casieriţa biletul, dar când se întoarce badea de la Bucureşti se duce la fătucă şi o apostrofează: ,,- Fata tatii, ţi-am cerut bilet la geam, dar el o fo’ la uşă!” ,,- Păi, de ce n-aţi schimbat locul cu cineva?” ,,- L-aş fi schimbat, da’ n-am avut cu cine, că am fo’ singur în compartiment!” ►,,- Ai auzit că în București, un om e călcat de mașină la fiecare jumătate de oră?” ,,- Vai, dar ce-or avea cu bietul om ???”

*

Excursii-pelerinaj. Miercuri, 27 Martie, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda - Malovăț - Mânăstirea Tismana – Tg. Jiu - Mânăstirea Vișina – Mânăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mânăstirea Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca – Caransebeș (catedrala) – Mânăstirea Piatra Scrisă – Tr. Severin – Bârda. Excursia se va derula pe timp de o zi. Costul va fi de aprox. 45 lei/pers.

            *

Cununii. Înmormântări. În ziua de 24 febr. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Sain Petre-Gheorghe și Doamna Sain Florentina, fostă Tănase, din Topleț(CS). Dumnezeu să le ajute! În ziua de 17 febr. am oficiat slujba înmormântării pentru Stănciulescu Mărioara(75 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!

             *

           Anunțuri. ►Rugăm pe toți enoriașii din Bârda să vină în ziua de 3 Mart., ora 9, la cimitirul satului pentru a tăia crengile pomilor, care constituie un pericol pentru multe cruci. Ca unelte de lucru sunt necesare securi și drujbe.

►În ziua de 10 Mart., ora 12, în biserica de la Bârda, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Govăra, Bucium și Dealul Corbului;

           ►În ziua de 17 Mart., ora 12, în biserica de la Malovăț, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Ogașul Barbului și Țigăreni.

*

APEL. Domnul Primar Ing. Ion Michescu face apel către toți locuitorii comunei Malovăț să-și achite conștiincios și la timp apa consumată de la rețea. Totodată, roagă pe cei care sustrag apa de la plată prin tot felul de metode să intre urgent în legalitate. Sistemul de alimentare cu apă al comunei este în pericol de a fi oprit. Curentul electric consumat de motoarele pompelor și salariile personalului care asigură întreținerea și funcționarea sistemului costă de două ori mai mult decât se obține din plățile colectate pentru apă. Primăria nu are posibilități de a suporta diferența. Costul de 4 lei/metru cub nu mai acoperă necesarul de plăți, atâta vreme cât apa este sustrasă de la plată. Personalul deservent al sistemului nu și-a primit salariile din luna noiembrie. Și eu am cărat apă cu gălețile, cu cobelca sau cu bidoanele de la  fântâna de la biserică, de la bunarul Linieștilor, de la Malovăț, Severin, Herculane sau de pe unde s-a putut, la fel ca Dvs., din copilărie până în urmă cu câțiva ani. Știu și știți cât este de greu. Gândiți-vă că un metru cub de apă înseamnă 1.000 litri, care, la rândul lor înseamnă 100 găleți sau 50 cobelci. Această cantitatea de apă vă vine în curte și în casă la prețul de… 4 lei. Găsiți-mi Dvs. pe cineva să-mi aducă de la fântână sau de la bunarul Linieștilor 50 cobelci, pe care să-l plătesc cu… 4 lei! Chiar și un tâmpit și-ar da seama că munca lui ar face mult mai mult. Să ținem cu dinții de situația pe care o avem acum și să nu ne batem joc de sistemul de alimentare, fiindcă altul mai bun și mai ieftin nu vom găsi. Să ne plătim conștiincios consumul de apă, fiindcă așa este cinstit și legal și numai așa sistemul va mai putea să funcționeze.

*

            Urare. Cu prilejul zilelor de 1 și 8 Martie urăm mamelor, bunicilor, surorilor, soțiilor, fiicelor noastre și tuturor femeilor  din lume sănătate, bucurii, împliniri și numai bine!

          Să ajute Dumnezeu ca glasul, puterea și influența lor să contribuie mai mult la alungarea răului din lume, a urii dintre oameni și popoare, a dezmățului și imoralității din zilele noastre. Dumnealor au o misiune sfântă în planul lui Dumnezeu pentru lume, aceea de a ocroti viața, de a da naștere și bună educație copiilor, de a face viața mai frumoasă și idealurile lumii mai mărețe. Dumnealor au misiunea de a apropia lumea mai mult de Dumnezeu. Ajută-le, Doamne, să-și poată împlini această misiune!

           La mulți ani, Doamnelor și Domnișoarelor!

*

          Program. În cursul lunii Martie, avem următorul program: 1 Mart.(sfințirea apei și a semințelor în Bârda și Malovăț); 2 Mart. (Malovăț-Bârda); 3 Mart. (Malovăț); 9 Mart. (Malovăț-Bârda); 10 Mart.(Bârda); 11 Mart. (slujbă seara la Malovăț); 12 Martie(slujbă seara la Bârda); 13 Mart.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat; slujbă seara la Malovăț); 14 Mart.(spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat; slujbă seara la Bârda); 15 Mart. (slujbă seara la Malovăț); 16 Mart. (Malovăț-Bârda); 17 Mart. (Malovăț); 23 Mart.(Malovăț-Bârda); 24 Mart.(Bârda); 25 Mart. (pomeniri dimineața, la ora 8, la Bârda; slujbă la Malovăț); 30 Mart.(Malovăț-Bârda); 31 Mart.(Malovăț). Slujbele de seară încep la ora 17. În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. 

             Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!                                        

                               Pr. Al. Stănciulescu-Bârda