CTP, despre cazul cutremurător de la Caracal: "Un copil a chemat statul român în ajutor. Nu o dată, de trei ori"

Gazetarul Cristian Tudor Popescu a declarat vineri seara la Digi24 că este atât de copleșit de cazul Alexandrei, tânăra ucisă la Caracal, încât nu poate face comentarii și a preferat să citească un text scris pe această temă. „Ce vom vedea acum e poate la fel de înspăimântător ca bucățile din trupul Alexandrei și ale altor victime, răspândite prin curte: efortul supraomenesc - sau subomenesc - pe care îl vor face toți ca să se scoată nevinovați”, a conchis cu amărăciune CTP.

„Nu mă simt în stare, îmi cer iertare dvs. și telespectatorilor Digi24, nu mă simt în stare să vorbesc liber despre acest subiect, așa că pot să citesc ceea ce am scris. Am scris un text și aș putea să-l citesc, dacă mi se permite”, a spus CTP la Digi24, vădit afectat.

Volume 90%

„Un copil a chemat statul român în ajutor. Nu o dată, de trei ori. Se afla în primejdie de moarte. Acest stat, în care trăim cu toții și pe care îl plătim ca să trăim, nu să fim uciși, a acționat ca un complice al criminalului sadic din Caracal.

Faptul că au trecut atâtea ore, zile, până când Poliția a intrat în casa omorului, faptul că ucigașul nu a fost prins la câteva luni după ce mai răpise și măcelărise o fată nu sunt câtuși de puțin întâmplătoare.

De câțiva ani încoace, ideea pe care puterea aleasă de noi s-a dat de ceasul morții să o injecteze în Poliție, Procuratură, instanțele de judecată, este: Justiția, zeița protectoare a criminalilor, hoților, corupților, violatorilor, pedofililor... De fapt, nu-i interesa decât hoția și corupția, pe care le practică ei pe scară mare, dar dacă și criminalii pot să acționeze nestresați și nestingheriți, pagubă-n ciuperci!

Procurorii și polițiștii, care ore în șir nu au intrat în casa unde Alexandra era torturată și țipa, n-au avut ca prim gând să-i salveze viața, ci să se țină tâmp și laș de ce credeau ei că e buchia legii, ca să nu aibă probleme.

Aceasta este filosofia care le-a fost turnată în cap de sus.

Nu mai sunt în stare să privesc fotografiile Alexandrei.

Nu pot să mă gândesc decât că a murit singură.

Noi, adulții acestei țări, în care ea a avut încredere când a sunat la 112, i-am înlesnit chinul și moartea.

Și ce vom vedea acum e poate la fel de înspăimântător ca bucățile din trupul Alexandrei, și ale altor victime, răspândite prin curte: efortul supraomenesc - sau subomenesc - pe care îl vor face toți ca să se scoată nevinovați”.

Editare web: Luana Păvălucă