“Pe când trupele detaşamentului generalului Dănilă Papp atacau dinspre est linia duşmană dintre Turkeve şi Mezotür, pentru a o fixa şi a-i întârzia retragerea, dinspre sud atacă trupele detaşamentului generalului Aristide Lecca pe trei coloane, una spre Szolnok, alta spre Török Szt. Micloş şi a treia spre Mezotür. Grupul înfrânge resistenţa duşmanului şi, în seara de 25 iulie, ajunge la 10 km sud-est de Török Szt. Micloş, linia de retragere a inimicului.
Acum Ungurii îşi dau seama că sunt definitiv înfrânţi şi înconjuraţi de toate părţile de cercul Românilor, care îi strange foarte de aproape. O retragere generală, care degenerează în panică, începe în seara zilei. Toate unităţile armatei maghiare fug înspre podul dela Szolnok, aruncând în drum armele şi muniţiunile din căruţe. Toată noaptea de 25-26 Iulie lungi coloane ungureşti trec în goană, îmbulzindu-se spre pod şi pe pod într’o învălmăşeală de neînchipuit.
Când, în dimineaţa zilei de 26 Iulie, coloanele româneşti reîncept înaintarea lor concentrică, spre a urmări pe duşmanul bătut, ele nu mai întâmpină în calea lor nicio armată duşmană, ci numai mormane imense de muniţiuni şi material de războiu, părăsit pe loc sau aruncat în goana dezordonată.
După amiază, divizia a 2-a de cavalerie e la Török Szt. Micloş şi Kenderes, divizia 1-a a atins Tisa în faţa Szolnokului. Grupuri de inimici, care nu reuşiseră să se strecoare spre pod, sunt capturate de trupele noastre.
Detaşamentele înaintate ale diviziei 1-a iau dispoziţii de a trece podul şi a continua urmărirea în direcţia Szolnok, dincolo de râu. Inimicul însă, în retragerea lui disperată, aruncă în aer marele pod de fier de peste Tisa şi trupele noastre sunt nevoite să se oprească.
Cu prăbuşirea podului de peste Tisa dela Szolnok, se prăbuşeşte definitiv şi îndrăzneaţa încercare a Ungurilor de a ne răpune. Bătălia de pe Tisa se sfârşia, după şapte zile de lupte cumplite, cu înfrângerea totală a Ungurilor. În ziua de 26 Iulie, duşmanul era complect asvârlit peste Tisa, atât în regiunea Tokay, cât şi la Szolnok. Întreg malul stâng al râului era din nou în stăpânirea ostaşilor noştri.
Armata română din Transilvania repurtase o biruinţă strălucită şi binemeritată. Întreg mecanismul armatei a funcţionat de minune: concepţia comandamentului superior, transporturile unităţilor, colaborarea camaraderească a armelor, legăturile dintre unităţi şi, mai presus de toate, avântul şi eroismul soldatului, tot aşa de neobosit şi de decis, cum era cu trei ani înainte.
Bătălia de la Tisa constitue una dintre etapele epocale ale milenarului proces dintre Unguri şi Români. Legenda povesteşte că, mai mult de o mie de ani înainte, voevodul român Gelu apărase cu eroism porţile pământului românesc dinaintea puhoiului asiatic al Maghiarilor năvălitori şi murise, cu moarte de viteaz, pe malul Căpuşului. Înfrângerea legendarului voevod pecetluise căderea Ardealului într’o robie care va dura o mie de ani. De astă dată lanţurile se rupeau definitiv. Pe malurile Tisei, naţiunea română îşi lua revanşa în chipul cel mai strălucit. Bătălia dela Tisa aruncă pe cotropitor afară din pământul pe care-l ţinuse robit, aducea libertatea în plaiurile Ardealului şi venea să adauge o creangă nouă în cununa de lauri a ostaşului român.”
IZBÂNDA
Cap. II
BĂTĂLIA DE PE TISA
20-26 IULIE 1919
ISTORIA RĂZBOIULUI PENTRU ÎNTREGIREA ROMÂNIEI
1916-1919
VOLUMUL III
CONSTANTIN KIRIŢESCU
EDITURA CASEI ŞCOALELOR
ATELIERELE “CARTEA ROMÂNEASCĂ”, BUCUREŞTI
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu