Simona Halep ne-a umplut de bucurie îi mulțumim acestei minunate sportive! Suntem în an
electoral și oamenii politici au țâșnit
în fața frontului public, președintele României a anunțat că îi conferă cea mai înaltă ditincție a țării,
dar la aeroport a trimis un buchet de flori s-o întâmpine pe Halep. Nu putea
să-l aducă personal? Sau își putea
plăti un bilet în ziua finalei de la Londra, unde s-ar fi putut fotografia cu
Stan Smith, Rod Laver, Willander, Villas. N-ar fi fost de colo…
Dacă veni vorba de preşedintele, eu nu-i lăsam în 14 iulie
pe francezi să se uite fără speranțe
spre Piața Amzei, doar-doar o veni și șeful
statului român la recepția deschisă
prin Marsillieza… Se tot întreabă doamna ambasadoare (franțuzoaica): De ce la americani a ajuns, iar
la noi nu? I-o fi plăcând mai mult să cânte „God bless America”? Vor fi fiind și explicații,
dar nu şi pentru mine.
În aceeași zi, aveam
să mai consemnăm un forfait. La Ateneul Român, premierul Viorica Dăncilă a
marcat, printr-un concert cu muzică românească, dirijat de Cristian Mandeal,
încheierea mandatului românesc la președinția Consiliului European. În loja centrală,
au fost văzuți Emil Constantinescu, cel
sub mandatul căruia au demarat operațiile
de negociere a dosarelor de aderare. L-am văzut pe Adrian Năstase, sub
guvernarea căruia s-a finalizat operaţiunea pregătitoare. Chiar lângă premierul
Dăncilă, a fost ambasadoarea noastră pe lângă UE, Luminiţa Odobescu, o mână de
om pe care toată lumea o laudă fără rezerve. Din cuvântul său, am reținut remarca unor parteneri de-ai noștri precum că „românii au efectuat o Președinție
UE cu zâmbetul pe buze”.
Mai sunt oameni în lumea asta care nu privesc la noi doar ca
spre urmași ai lui Dracula! Eu, în
locul preşedintelui, aș fi ținut să fiu acolo şi să aud vorbele frumoase
rostite la adresa echipei care a acționat
întru satisfacerea ecuațiilor
bruxeleze. De-aș fi fost eu la
Cotroceni, i-aș fi convocat neîntârziat
în sala cea mare pe toți acești români de la premier, guvern, ambasadorii
implicați și colaboratorii lor, ca să le strâng mâna pentru munca lor
marcată de entuziasm, competență și patriotism. Ba aș fi și scos și paharul de șampanie
pe care îl meritau. Târziu nu e nici acum!
Preşedintele este, prin lege, al tuturor românilor, nu doar
al celor ce l-au ajutat să ajungă acolo unde nu visa pe timpul bănoaselor
meditații pentru liceenii dornici să
devină fizicieni! Dar mă opresc aici, nu înainte de a-mi cere scuze că m-a cam
luat gura pe dinainte…
Dr. Nicolae BUD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu