Între femei

În jurul procesului de desemnare a candidatului PSD la prezidenţiale s-a creat o mare vâlvă, însă cu puţine idei. În ultima etapă, care se încheie în 23 iulie, bătălia se dă între femei. După ce fiecare în parte a anunţat că nu doreşte să candideze, atât Viorica Dăncilă cât şi Gabriela Firea s-au răzgândit. Cele două femei sunt ferm hotărâte să se arunce în cursa pentru Cotroceni. Ce le mână în luptă?!

V. Dăncilă spune că partidul îi cere să se sacrifice aruncându-se în luptă, iar G. Firea pare convinsă că numai ea poate câştiga, fiind persoana din PSD cea mai bine cotată în sondaje.

Există o seamă de argumente nespuse. Cel mai trist este că niciun bărbat din PSD nu s-a remarcat ca mare personalitate. La umbra unui mare stejar nu creşte nimic. Cum stejarul a fost trimis la închisoare, umbra a rămas. Acolo găsim, totuşi, doi bărbaţi. Unul este ministrul de Finanţe Orlando Teodorovici, retras din concurs, iar celălalt este Liviu Pleşoianu, un tânăr care, fără să aibă vreo poziţie în PSD, de ani de zile se dă candidat la preşedinţie şi se visează preşedintele României. La Congresul PSD a primit mai multe voturi decât alţi pretendenţi, dar tot rămâne un marginal în partid. Pleşoianu s-a remarcat printr-o anumită frondă faţă de Liviu Dragnea, lucru explicit prezentat şi în discursul lui, poziţia lui aducându-i mai multe voturi decât unui Nicolae Şerban sau doamnei Ecaterina Andronescu.

Acum CEx-ul PSD are practic de ales pe de o parte între Viorica Dăncilă, Gabriela Firea şi Pleşoianu, iar pe de altă parte între a accepta un candidat comun PSD-ALDE. Aici ar fi vorba despre C.P. Tăriceanu. ALDE ameninţă că ar putea ieşi de la guvernare dacă nu este acceptată candidatura liderului său, dar ameninţarea nu este luată în serios.

Pe ultima sută de metri Gabriela Firea a avut o revelaţie. Zice că ar trebui să se înfiinţeze un nou USL care să aibă un candidat. În acest fel nu ar mai exista un candidat PSD condamnat să piardă, aşa cum au pierdut Năstase, Geoană şi Ponta.

Din punct de vedere politic respectivul candidat ar fi împins uşor spre centru, la alianţă participând o serie de partide mai mici, multe de dreapta, cum este şi PNŢCD, inclus şi el în alianţa mult lărgită. Este o idee, poate prea târziu lansată, strategic bine gândită şi viabilă din punct de vedere politic.

Deşi venită de la Gabriela Firea s-ar putea ca Viorica Dăncilă să o îmbrăţişeze, însă candidatul să fie tot preşedintele PSD, adică dânsa. Deci confruntarea între femei va continua.

În această formulă, un USL foarte extins, se justifică şi candidatura lui Călin Popescu Tăriceanu, dar şi a unui candidat dinafara partidelor. Ar trebui să ne reamintim că Emil Constantinescu nu a fost liderul PNŢCD sau PNL când a fost desemnat candidat al CDR la preşedinţie.

PSD a intrat într-o epocă a aroganţei odată cu guvernarea de succes a lui Adrian Năstase. Peste ani, după ce a pierdut prezidenţialele din 2014, Victor Ponta recunoştea că s-a lăsat condus de aroganţă.

Victoria lui Klaus Iohannis se datorează tot unei alianţe. El a fost propulsat la Cotroceni de două partide adversare ani de zile, PDL şi PNL. Traian Băsescu este, de asemenea, produsul unei alianţe realizate special pentru alegerile prezidenţiale.

PSD, uitându-se la sine cât este de mare, după fiecare eşec devine tot mai arogant. Acum se află sub vraja aceleiaşi autosuficienţe, provocată de aceeaşi aroganţă în exces, întinsă din 2004 pănă în 2019, de la Adrian Năstase, trecând prin Geoană şi Ponta, ajunsă la Viorica Dăncilă.

Călin Popescu Tăriceanu, politician experimentat, nu şi-a dat seama de un lucru extrem de simplu, anume că partenerul lui de guvernare suferă de boala aroganţei, boală netratabilă atâta vreme cât nu accepţi că o ai. „Modesta, onesta, neconflictuala” Viorica a devenit în sinea ei tot atât de arogantă ca foştii lideri ai PSD care nu concepeau că nu pot ajunge şi preşedinţi ai României din moment ce conduc cel mai mare partid. Partid mare pentru sine, dar care se dovedeşte prea mic pentru România.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş