Timp de 5 zile, 26-30
iunie 2019, prieteni vechi, prieteni noi s-au întâlnit cu bucurie în această
tabără pentru a citi și a asculta opera unor maeștri
ai mânuirii cuvântului românesc.
Fiecare dintre
participanți a adăugat o sclipire de frumos, la o atmosferă magică de creație
și
împărtășire cu metafora!
Prețuire
și
respect pentru toți cei care au fost, sunt și
vor veni alături în această încercare, de a păstra trează conștiința
veșniciei
noastre pe aceste meleaguri de vis.
Anul 2019 a fost
declarat de către Patriarhia Română, Anul Omagial al Satului Românesc.
Radio TV Unirea din
Viena, în frunte cu managerul acestuia, domnul Ioan Godja, a dedicat un capitol
special la fiecare eveniment organizat în Austria, în România și
în alte locuri unde trăiesc români.
Și la Hațeg, un capitol important în
desfășurarea
activității din această tabără a fost dedicat satului românesc. Tradiții,
port popular, foarte multe cuvinte despre viața la țară, spuse de marii clasici ai
literaturii române, dar și în valoroasele scrieri cu care au venit
aici, la această ediție, o parte dintre participanți.
Cine putea să
reprezinte mai bine universul satului românesc, din zona Bistrița-Năsăud,
decât distinsa doamnă Nadia Urian Linul, un scriitor, de acum, desăvârșit!
Cu toate că s-a
născut și a copilărit pe meleaguri pline de istorie și
cultură românească, lăsate de George Coșbuc și Liviu Rebreanu, în opera sa se strecoară
câte un pic și filozofia operei marelui Lucian Blaga.
În calitate de trimis
special al RadioTV Unirea Viena, la sfârșitul acestei remarcabile
întruniri am avut plăcuta ocazie de face un schimb de impresii și
a-i adresa câteva întrebări.
***************
Nadia Urian(N):- Am răspuns cu drag invitației
de a participa la această tabără a prieteniei literare. Încep prin a-i mulțumi
doamnei Marianei Moga, acestui ambasador al prieteniei și promotor al frumosului, în toate formele
de manifestare, începând cu frumosul din suflet – pe care dânsa îl dăruiește din plin.
Respect și
prețuire tuturor celor prezenți!
Am fost onorată să particip și
să cunosc atâta lume a condeiului.
De fapt, această întâlnire a fost și
o consolidare a punților
de prietenie dintre scriitori, dintre scriitori din multe țări, prezenți
aici, la Hațeg.
Am venit la această tabără cu următorul mesaj:„Dacă, casa și pragul casei părintești nu trebuie să se vândă, așa și
satul trebuie să rămână amprentat definitiv în sufletele noastre”.
R:- Anul 2019 a fost declarat de către Patriarhia Română, Anul Omagial
al Satului Românesc.
Cum este oglindită în creația
dumneavoastră literară viața
satului românesc?
N:- Încerc să mă antrenez și
eu în acest demers de salvare, ori măcar de conservare a tot ce a mai dăinuit
în spațiile rurale, pline de mister și natural și
chiar să șterg praful, în modul cel mai
elegant, de pe urmele pașilor
ce au clădit prin timp devenirea noastră ca neam.
Încerc să dau viață
la tot și toate cele desprinse dintr-o
astfel de lume, o lume în care poveștile
sunt desprinse din cotidian și
au corespondent nemijlocit în pulsația
traiului și spațiului rural, de la înfrigurarea cu care sunt
așteptate sărbătorile și până la ritualistica de care acestea sunt
marcate.
R:- Cu ce gânduri plecați
de la această reuniune și ce proiecte
de viitor aveți în creația dvs. literară?
N:- Plec cu convingerea că atât de mult și
frumos se mai poate exprima în această limbă ” a dorurilor noastre, a
cuvântului, a poeziei și a
simțirii noastre românești”.
Căci, ”Patria nu e pământul/Celor ce suntem în viață/Altă limbă mai frumoasă/Nicăieri n-ai să
găsești/Limba noastră cea
română/Limba gliei strămoșești”.
Un dascăl, orice dascăl poate contribui mult la dezvoltarea
sentimentului de dragoste de neam și țară. Cum? Poate să scrie în graiul străbun, despre sat și glia strămoșească,
poate desfășura activități școlare,
multe cu profund mesaj patriotic, îmbrăcând elevii și
dascălii în frumosul costum popular, încins cu tricolorul lat la brâu. Își poate purta elevii în
excursii, să-și
viziteze țara, să-și cunoască frumusețile, să ducă mesajul acesta în lume.
Apoi să amenajeze muzee sau expoziții
muzeistice, în care să fie aduse patrimoniul întregii localități, să îngrijească monumentele dar și mormintele eroilor căzuți la datorie, unii departe de țară. Sau, dacă sunt plecați
departe, să se întoarcă cu drag acasă și
să aprindă o lumânare la mormântul bunilor și
străbunilor lor. Oriunde în lume am umblat, am dus cu mine, peste mări și țări,
cărțile mele, dar și poze cu elevii mei, cu școala și
muzeul amenajat de mine.
Am simțit
acolo dorul de casă și
lacrima, am simțit
atunci că noi, cei rămași
acasă, mai putem face mult pentru neamul acesta. Cu credința în Dumnezeu că neamul acesta străbun își va încălța
opinca și va ști să arate lumii că este încă viu.Iar celor plecați
departe, le mai amintim că nume precum: Ion, Gheorghe, Mihai, Mircea sau Vlad
sunt greu de găsit în cataloagele școlare,
dar rămân scrise, cu litere de aur, în istoria zbuciumată a neamului nostru.
Vreau să închei, spunând așa:
”Dacă vrei să pleci din țară/Ca
să ai ferice trai/Trebuie să ai moneda/Țării-n
care vrei să stai/Dacă n-ai acea monedă/Unde-ai poposit străin/Traiul tău în
acea țară/Nu poate fi decât
chin/Deci, din viața
pământească/Când pleca-vei pentru veci/Doar cu-a binelui monedă/Cât mai
încărcat să pleci!/Cu binele prins în cuvinte, în fapte, în gânduri și în cărți!”
R:-Vă mulțumesc,
doamnă Nadia Urian!
N:-Vă mulțumesc
domnule Constantin Avădanei! Sunt onorată că v-am cunoscut!
A consemnat,
col (r) dr. ing. Constantin Avădanei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu