Şcolile au scopul să-i formeze pe tineri în vederea
dobîndirii competenţelor de care au nevoie angajatorii şi acest lucru trebuie
bine înţeles de educatorii din România. După orientarea profesională
individuală, să urmeze pregătirea tînărului pentru ca la locul de muncă să facă
faţă cerinţelor. Cheia viitorului este deci îmbunătăţirea calităţii educaţiei!
Anii de şcoală obligatorie (zece clase) au rolul să le ofere
elevilor cultura generală pentru a se orienta profesional. Unii urmează
perioade de muncă voluntară sau perioade de studiu în străinătate, în UE, dar
mulţi tineri părăsesc şcoala înainte de-a fi pregătiţi profesional, de-a
dobîndi competenţele necesare pentru a onora pretenţiile angajatorilor.
Un întreprinzător din Baia Mare are zece salariaţi într-un
magazin din centru, toţi cu studii superioare, dar nici unul nu e pregătit
profesional pentru munca de comerciant (vînzător în comerţul cu amănuntul), aşa
că practic toţi învaţă la locul de muncă ce-i de făcut şi cum trebuie să se
poarte cu clienţii. Ar fi fost mai bine să fi urmat doi-trei ani de şcoală
profesională comercială! Practic, sînt salariaţi necalificaţi şi ucenicesc la
locul de muncă.
Statul român ar trebui să reînfiinţeze şcolile profesionale
şi de meserii. Strategia în educaţie şi formare profesională are ca obiectiv
învăţarea pe tot parcursul vieţii şi mobilitatea lucrătorilor, deci tinerii
sînt obligaţi de realitate să înveţe mai multe meserii, pentru a-şi valorifica
pe deplin calităţile, şi să schimbe mai multe locuri de muncă, înainte de a-şi
găsi jobul cel mai bun şi să muncească de plăcere.
Tot mai mulţi tineri (20%) încearcă să devină antreprenori,
dar aici intervine lipsa capitalului, cu toate că statul depune un mare efort
financiar în susţinerea programelor de tip start-up. Este nevoie de studii
manageriale, de formare profesională ca administrator de firmă şi de stagiu de
muncă în străinătate sau în ţară, pentru a căpăta experienţă în afaceri. În caz
contrar, urmează insolvenţa.
Creşterea economică şi prosperitatea pentru noi toţi nu pot
veni dacă societatea nu promovează cunoaşterea, educaţia şi digitalizarea, fără
de care azi nu se poate. Schimbarea paradigmei economice şi sociale presupune
să ne adaptăm la noile condiţii tehnologice şi adesea să ne schimbăm total,
ceea ce pentru unii nu-i uşor. De aceea, românii sînt obligaţi să se
coalizeze/asocieze şi să-şi împărtăşească iniţiativele individuale.
În loc de haos, dorim solidaritate. În loc de anarhie, vrem
organizare. Şcoala să se bazeze mai mult pe metodele intuitive, prin care
profesorul să-i ducă pe ucenici de la simplu la complex, de la concret la
abstract. Laboratoarele să aibă materiale intuitive. Să nu alegem calea unor
strategii educaţionale globaliste, ci să ne gîndim noi înşine la reforma
învăţămîntului românesc, ca să fie aplicativ.
Ne lăudăm cu excelenţa, deşi rezultatele sînt false în
condiţiile unor subiecte anunţate şi rezolvate… Cu toată supravegherea video,
examenele sînt fraudate (camerele sînt pornite după … 15 minute). Totuşi,
iluzia că avem copii excelenţi, care trec de capacitate şi bacalaureat in
corpore, a fost anulată şi nu mai susţinem că starea reală este roz, ceea ce ne
face bine la morală. Lauda de sine a liceelor rămîne însă o practică, deşi
promovarea este individuală, nu statistică.
Nu ne gîndim la elevii harnici şi inteligenţi, ci la cei
care nu reuşesc să obţină note de trecere. Pentru aceştia, să pregătim programe
şcolare noi şi o viziune adaptată la nevoile societăţii actuale, ca să aibă
şanse mai mari să trăiască decent, oriunde ar fi. Modelul de urmat rămîne însă
tot cel francez şi parţial cel german, adaptat însă firilor carpatice.
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu