(8 martie 1980-21 iunie 2010)
Noi ne-am cunoscut într-o pădure
Cu perimetru de uzină grea,
Cu santinele cu figuri cam
dure,
Doar noaptea luminate de o
stea.
Fumai la Punctul de control
acces,
Eu am trecut cu treburile
mele,
Nu am ştiut de un aşa succes
Şi că ajungem până la inele.
Zăpada a ales a noastră
noapte,
Nu s-a putut a mai ajunge-acasă,
Aşa că nunta a trecut la
fapte
Şi-ai devenit mireasa mea frumoasă.
Cu socrii mei ca nişte dragi
părinţi,
Cumnate şcolăriţe, ca surori
Şi noi iubiţi şi tineri şi
cuminţi,
Iubirea ne ducea cu capu-n nori.
Şi-acum poet, între un vin şi-o fată,
Ţi-am spus de la-nceput, uitând trecutul,
Nu voi alege fata niciodată,
Numai frumosul şi nicicând
urâtul.
Mă îngrădea în gardă
permanenţa,
Armă tâmpită, păcălit aleasă,
Găseam posibilă, cu grijă şi
prezenţa,
Din când în când să fiu şi pe
acasă.
Apoi la Câmpulung şi la
Piteşti,
Ca melcul, dar când ai
comenzi tâmpite,
Îţi vine să înjuri, nu să
trăieşti,
Numai cu tine erau zilele
iubite.
Dar ne-a îndepărtat pensionarea,
În suflet boală n-am singurătatea,
Oricare om îşi regăseşte
zarea,
Eu doar la Dumnezeu găsesc
dreptatea.
Şi bine ne va face
bătrâneţea,
Înţelepciunea uită tot ce-i rău,
Că inima nu-şi pierde
tinereţea,
Te vei întoarce iar la moşul
tău!
CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu