Politica postdecembristă
e de-o prostie fatalistă...
Motto:
Prostia, boala fără leac
a omenirii în derută,
o plagă-i pentru națiunea
fără voință și coruptă.
Nu știu care-i
starea de spirit la alte popoare (pesemne că și pe-acolo, îndeosebi la
nordici, a trăi nu înseamnă a exista moral-spiritual, ci a aduna comori pe care
le mănâncă moliile și le fură hoții), dar, prin faptul că
românii sunt la coada țărilor din Uniunea Europeană, cu certitudine că doar aici
impostura, incultura și nedemnitatea constituie impertinentele atribute ale
cârmuitorilor postdecembriști, astfel ca prostia slugarnică să poată fi răsplătită,
priceperea din țară izgonită și nația
batjocorită.
Da, căci
paradoxurile României postdecembriste admit intervenția raționalului
doar dacă sunt analizate dintr-o implacabilă perspectivă fatalistă. Altminteri,
cum naiba să-ți explici că România, țara cu notabile avantaje
absolute și relative (însemnate resurse ale solului și
subsolului, binecuvântata așezare pe aproape jumătate din cursul Dunării și la
gurile de vărsare ale acesteia în Marea Neagră, clima temperată și formele
de relief în întregime umanizabile, tradiții multimilenare și un
formidabil coeficient de inteligență nativă), a ajuns astăzi
„campioana” Europei la starea precară a
nivelului de trai pentru grosul cetățenilor, respectiv la exodul
acestora (peste cinci milioane în 30 de ani!) și în ceea ce privește enorma
povară a datoriei externe (circa 100 de miliarde euro pentru o nație
apatică, profund distorsionată moral-spiritual, în curs de îmbătrânire și fără
trebuincioasa încurajare venită dinspre politică, școală/educație,
sănătate, cercetare, industrie, agricultură sau transporturi?!...
N.B.:
Tocmai am urmărit zilele astea pe internet distanța ca de la cer la pământ dintre agricultura Israelului (țara deșertică ce
nu doar că-și produce în proporție de peste 95% necesarul
de hrană pentru toți locuitorii, dar chiar a ajuns un apreciabil exportator
pe piețele europene) și cea a României, țara care,
cu ceea ce a primit de la Dumnezeu (pământ bun de uns pe pâine, climă blândă,
rețea hidrografică generoasă, admirabili truditori), lesne
ar putea să-și hrănească ecologic cei aproximativ 18 milioane de
locuitori (se subînțelege că într-o atare situație, starea de sănătate a nației s-ar
îmbunătăți atât de mult, încât spitalele s-ar dezaglomera,
cheltuielile s-ar reduce și cele mai multe farmacii s-ar închide), ba chiar să
furnizeze hrană pentru încă vreo 50 de milioane de guri și astfel
să contribuie în mod semnificativ la reala prosperitate a României, inclusiv la
echilibrarea balanței sale de plăți externe, știut fiind
faptul că anual statul român cheltuie peste un miliard și jumătate
de euro (bani împrumutați cu dobânzi consistente) pentru cumpărarea torentului de
alimente chimizate.
Firește, așa ceva
este cu neputință în România, acuma când terenurile arabile, livezile,
podgoriile și/sau fânețele ba sunt lăsate în
paragină (cică la noi nu este rentabilă nicio ramură a agriculturii, nici
zootehnia sau pomicultura, nici legumicultura sau viticultura), ba sunt ocupate
de orașele în furibundă expansiune pe orizontală, ba sunt
vândute străinilor la prețuri de 5-6 ori mai mici decât în alte țări
europene, așa încât aceștia (arabi, evrei,
italieni, nemți, austrieci etc.) dispun în clipa de față cam de
jumătate din potențialul agricol al țării noastre.
Presupunând
că, peste câțiva ani, Dumnezeu îi va lumina pe toți românii,
îndeosebi pe cârmuitori, cum vor îndrepta actuala stare nenorocită de lucruri?
Altfel spus, românii cum vor
redeveni stăpâni la ei acasă și-și vor
produce alimentele de trebuință pentru un trai sănătos, după ce împinși fie de
lăcomie, fie de indolență (ambele stări puternic infuzate cu prostie), au vândut
străinilor jumătate din pământul sfânt al țării, deși obligația lor de
aleși și cetățeni responsabili era să lase urmașilor glia
așa cum au moștenit-o de la înaintași, ba
chiar s-o întregească cu ceea ce ne-au răpit alții?!
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
13 iulie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu