P O E S I S

Baladă târzie

      dedicată  prietenului meu Gelu Dragoş

După cum mă-ndeamnă gândul,

După cum sunt de uitat,

M-aş ascunde-n iarba-naltă

Şi n-aş şti de ce-am plecat.

M-aş ascunde în tăcere

Într-o mie de splendori,

Aş muri până la noapte

M-aş trezi până în zori.

Ce păcat că n-am pe unde

Să m-ascund, aşa uşor,

Pe la colţuri stau cu teamă

Mă sfiesc şi iarăşi mor.

După cum mă-ndeamnă vântul

Patru colţuri să mai fiu,

Mă gândesc, mă bate gândul,

Pentru mine, e târziu.

                      IOAN VOICU