ETERN PEREGRIN

Mă cufund uneori

în gheizerele sufletului tău

să sting văpaia

ce-ți mistuie firea,

fără să știi...

Călător neînfrânat,

încerc bucuria

să aflu, în fine,

oaza-împlinirilor noastre.

Știu acum

că mă confund

cu vibrația aripii tale,

cu zbuciumul firii.

Și-atunci,

caut înfrigurat

în locașul cel strașnic ascuns,

giuvaierul miraculos

ce-i sprijin făpturii tale,

în secunda de cumpănă.

.............................................

Peregrin prin fluidul

speranțelor tale,

simt trupul

cum picură,

în vene-încordate,

proaspete arabescuri

de apă și foc,

de lut frământat

în aerul clar de Prier.

Și iar călător

prin zestrea bunilor tăi,

las pana să descrie

magia destinului

ce te-a ales pentru mine,

pe-acest

tăpșan rourat de mileniu.

Iar și iar călător

în lanul copt

al dorințelor tale,

ridic osanale

căci pot să ajung

în labirintul ascuns

privitorului,

în tainița dulce-amăruie

a viselor tale târzii...

Etern peregrin...                          Gențiana Groza