DUMITRU SANDU. DIN AMINTIRILE UNUI GEODEZ

(Recenzie de carte, autor Vasile BELE)

,,De meserie sunt geodez. Am colindat pământul acesta în lung și-n lat făcând măsurători cu ajutorul echipamentului specific meseriei. Dar am făcut și călătorii în jurul lumii atunci când timpul mi-a permis, mai exact când am ieșit la pensie. (...) Acum, retrăind tot ce am simțit cândva, scriu din amintiri. La cei 70 de ani ai mei am amintiri destule. Iar geodezul nu are un loc anume. Pământul îi este prieten. De multe ori, familie. Și aparatele de măsurat îi sunt iubite. Un geodez este mereu pe drumuri. Nu are timp să-și urmărească pruncul atunci când crește. Nu are timp s-aducă flori iubitei", este dragii mei prieteni, prezentarea ce și-o face autorul, un inginer în specializarea geodezie, aflat la pensie. Am avut bucuria să îl cunosc personal. Se întâmpla în urmă cu 2 ani?! Cred... cert este că eram într-o Tabără de creație literară, organizată de poeta Mariana MOGA. Eram la Batiz, Hunedoara. Ba ne-am prins și la aceeași masă atunci când era momentul în care se servea masa. O fire prietenoasă. Un om vesel. Am râs împreună, am închinat un pahar de horincă împreună, ne-am prins în horă împreună. Ce vremuri frumoase! Ce oameni minunați! Printre ei era fam. TRIȚĂ - TANȚI CONSTANȚA și CONSTANTIN - fie iertat! Ce oameni deosebiți! Cum trecem prin lumea asta! Vremuri care nu se vor mai întoarce niciodată. Nici oameni. Cei care s-au prea grăbit să plece, cazul lui Costy Triță... Așa cum se întâmplă de fiecare dată, la despărțirea și finalizarea taberei apare momentul-regretul despărțirii, dar ne-am promis, unii altora, revederea ba chiar continuitatea legăturilor de prietenie. Cu unii am ținut o legătură strânsă. Cu alții, din păcate, nu a fost să fie așa... dar asta nu înseamnă că acești oameni, prieteni devin uitare... Nu! Printre cei cu care nu am prea ținut legătură, a fost și autorul/ prietenul despre care scriu. Am avut fiecare drumurile noastre. Nimic rău! Nimic greșit. Dar, ori de câte ori, deschideam subiectul taberei literare de la Batiz, îi vedeam acolo, lângă mine. La o masă. Nu pot fi uitate așa ușor emoțiile unui astfel de eveniment cultural. Nu! Roata, roată merge... și iată-ne, un an mai târziu, altă tabără literară. Alți oameni. Printre ei și prietenii cunoscuți în anii trecuți. O bucurie revederea. Povestim despre cum/cât a fost de frumos. Povestim despre cât de repede a trecut vremea. Nu o poți opri. Nu o poți întoarce. Printre prietenii din această tabără, inclusiv domnul meu... Bucurie revederea. Povești despre ce am făcut, despre cum suntem, despre ce mai este nou în viața noastră, despre ce mai știi de ceilalți, cu cine mai ținem legături... amintiri. Locuri și fapte. Oameni, clipe, file de istorie. Aș zice lucruri mărunte... dar în amintiri cântărește greu și acest aspect. Și-acum, cred, că ar trebui să îl prezint pe cel despre care povestesc, sau despre care voi scrie. Să îl prezint pe cel pe care îl voi recenza. Între timp a scris o carte. Nu e de meserie filolog. Am spus supra. Este inginer geodez. Actualmente pensionar, pentru că are o vârstă. Să te bucuri, drag prieten, încă trei veacuri de pensie. Să fii sănătos. Să fim sănătoși. Și... să duci la bun sfârșit ideea/proiectul despre care am povestit la Sinaia. În tabăra de literatură unde ne-am revăzut, reîntâlnit. Te susținem cu mare drag. Cu atât mai mult cu cât deja suntem colegi de scris. Te felicit pentru curajul dumitale. Și pentru sinceritatea sufletului. ,,Am început să scriu nu pentru faimă. Aș vrea ca oamenii să știe, să aprecieze munca unui geodez. De el depinde chiar viața unor oameni. Măsurători exacte, milimetrice. De le greșești, vor cădea diguri, poduri, blocuri...", pag. 5, din volumul DIN AMINTIRILE UNUI GEODEZ, apărut la Editura Teocora, 2020, Buzău, pag. 72, ISBN 978-606-632-585-1, autor DUMITRU SANDU, Armășești, Ialomița, cel care semnează inclusiv un eseu introductiv numit CINE SUNT EU?, pe o pagină, (5), de unde am și făcut citarea. Acum că știți cine este și cu ce se ocupă cel despre care scriu, cred că sunteți interesați să știți/vedeți cum scrie un geodez, care toată viața și-a dăruit-o profesiei/meseriei pe care a iubito cu pasiune, fără alte comentarii.

Volumul are și o prefață LIBERTATEA DE A FI... OM, (pag. 7-9), semnată de comandor av. (r.) Aurel Niță. Iată ce spune prefațatorul volumului: ,,Am onoarea deosebită să scriu și eu câteva rânduri în cartea DIN AMINTIRILE UNUI GEODEZ - inginer Dumitru Sandu - OMUL care toată viața și-a dorit să fie liber pe Terra: 《Am colindat pământul în lung și-n lat 》, ne mărturisește din primul rând al primei pagini. Prietenul meu, ing. Dumitru Sandu, s-a regăsit în profesia de geodez, a făcut-o cu pasiune și ne spune încă de la început: 《De fapt îmi era dragă libertatea! Iubeam pământul și cerul liber. Iubeam natura, fiecare colțișor! Să stau într-un birou printre hârțoage, nu era de mine 》", pag. 7.

Girel Barbu, semnează un scurt eseu introductiv, DE LA MĂSURAREA PĂMÂNTULUI LA MĂSURA CUVÂNTULUI, pag. 11-12, în care ni-l prezintă pe autor - ing. Dumitru Sandu - astfel: ,,Inginerul D. Sandu un 《pământean》din câmpia ialomițeană, a ajuns iată după ce a ieșit 《în pensie》, cum ar zice ardeleanul, să-și valorifice potența literară, așternând sub formă de proză scurtă, amintirile care i-au schimbat și marcat viața", pag. 11.

Tot din acest eseu introductiv aflăm alte date sensibile: ,,Două din scrierile sale din carte au văzut lumina tiparului în două antologii, deci botezul literar s-a săvârșit mai demult, dar acum se produce cu adevărat botezul de foc", (idem).

Alt ,,girant", pro-Dumitru Sandu, este Florin Zirbo, domnia sa este cel care semnează eseul REALIZAT PRIN EL ÎNSUȘI, pag. 13-15, adăugând un ,,plus valoare certă", celor doi predecesori literați - Girel Barbu și comandor av. (r.) Aurel Nița - tizul meu, cum ar zice un ardelean care poartă același prenume. Observ, înainte de toate, un cult al prieteniei, care se dezvoltă sub ochii mei - lucru rar este întâlnit azi - să ai prieteni adevărați, sinceri, adevărați susținători al autorului. În cuvântul dumnealui, Florin Zirbo, foarte elegant, (și chiar ,,bine picat" în context!) face o scurtă prezentare a inginerului geodez, inclusiv notând cum s-au întâlnit: ,,... la una din activitățile organizate de cele două entități culturale din Buzău - Fundația Origini Carpatice și Asociația pentru Civilizația Ortodoxă (ASCIOR). Mi-a atras atenția înfățișarea lui, ușor de remarcat printre celelalte figuri ale grupului, o mulțime foarte eterogenă de fizionomii, vârste, contururi corporale, profesii, și anume, un bărbat înalt, cu o siluetă bine proporționată iar părul alb îi trăda apartenența la vârsta a treia (mie îmi place să spun tinerețea a treia). (...) ... un om calm, timid chiar, care părea să aibă trac în fața acestui public gălăgios... el asculta pe fiecare, cu calm și cu respect, rar intervenind în discuție (...) un om cu o viață tumultuoasă și interesantă, posesor al unui imens bagaj sentimental, de cunoștințe, profesionale și de cultură generală, care îi privea pe ceilalți, cu calm și îngăduință, așteptând politicos să-i vină rândul la a-și exprima opinia", pag. 13.

Aparent volumul nu este stufos. Este construit cu acribia geodezului (matematician de precizie), pentru care fiecare milimetru înseamnă ceva. Uneori, un milimetru, poate însemna și o nesemnificativă eroare. Dar aici nu ai voie să greșești, lucru recunoscut chiar de autor. Alcătuit, din mai multe fragmente/capitole, volumul are o valoare sentimentală aparte. Aici este viața - însăși viața - unui inginer. Trăirile. Emoțiile. Trecerea anilor. Performanțele profesionale. Timp trecut și petrecut. Amintiri. Oameni. Locuri. Fapte.

Aș zice fragmentul/capitolul/povestea 1, INSULA MARE A BRĂILEI, pag. 19- 23. ,,Să fii o viață geodez și să o faci cu pasiune probabil este greu. Nu tuturor le place. În meseria aceasta eu m-am regăsit. Și nu am crezut la începuturi că va face parte chiar din mine. După liceu nu am luat de prima dată la facultate. Și, pentru a scăpa în anul acela de armată, m-am înscris și la o școală tehnică. Tot de topografie și cadastru. Aici am învățat să fac măsurători", pag. 19. Amintiri. Viață trăită cu drag pentru un scop. Ar putea fi considerate toate acestea file sau frânturi de jurnal (de călătorie prin viață)... exact pe unde l-au purtat pașii măsurătorilor. Încă un lucru vreau să îl pun în valoare - dragostea pentru meserie, pentru profesia pe care și-a dorit-o. ,,Voiam să fiu un geodez și-am reușit!", sau vorbind despre aparatele de făcut măsurători, ,,Greutatea lor nu o simțeam, fiindcă le-asemănam cu niște aripi", sau ,,Niciodată nu am refuzat să plec". Cuvintele mele sunt fără rost. Insula Mare a Brăilei, bacul, Dunărea, câmpia, Brațul Măcin, Brațul Vâlciu - între aceste brațe ale Dunării fiind Insula Mare a Brăilei. Uneori foame. Alteori sete. Mereu pe jos. Miros de iarbă tăiată. Din când în când câte o gospodină ce mai gătește. Între - lapte, ouă, pepeni, pere. Ciorbă pescărească de pește prins de ei, nu primit, nu cumpărat.

În fragmentul/capitolul/povestea 2, UCENICIA, pag. 24-25, ne sunt prezentate alte aspecte ale vieții. Începutul acestei meserii. Angajarea la construcția Laminorului de Profile Mijlocii și Ușoare. Armata - ,,adio libertate timp de-un an și patru luni", pag. 24. Primul șef. Responsabilitate mare - ,,era răspundere, un calcul mic dacă greșeai cădea toată lucrarea", pag. 25. Urmează ZBORUL, pag. 26-28, nu în adevăratul sens al cuvântului. Mutarea la Motru, comuna Mătăsari, fosta carieră de suprafață Jilț - împreună cu o fată (de, tinerețea!), ,,care nu zbura, fugea de cineva, fugea de lume, fugea de un copil pe care îl lăsase singur", pag.26. Ea - contabilă. Alături de ea, nu simte dor de casă... nu dă nume ci doar Iubita blondă de la Motru, pag. 28.

CANALUL DUNĂRE - MAREA NEAGRĂ, pag. 29-31. Transfer din Motru pe un alt șantier, în satul Murfatlar. Se pregătesc platforme pentru acostarea vapoarelor. Nu a fost membru de partid. Întâlnirea cu Adrian Păunescu. Fata blondă de la Motru, nu i-a înțeles chemarea - voia să facă geodezie, să fie inginer. Jurămintele ,,la bine și la rău" s-au dat uitării.

MEȘTERUL, pag. 32-35. La 29 de ani student la Facultatea de Căi Ferate, Drumuri, Poduri și Geodezie. A învățat algebră și geometrie cu Costel - fiul șefului de echipă al dulgherilor. Și el se pregătea pentru facultate. Deja i se zicea Mesteru'. Uneori vindea casetofoane, cumpărate de la negri și revândute la suprapreț.

URMAȘUL, pag. 36-39. Terminase facultatea. Era inginer. A cunoscut o brunetă și trei ani mai târziu are urmaș - un băiat. Plecau împreună în delegații. Urmaș și la propriu și la figurat - a urmat și băiatul aceeași facultate. Revoluția din '89 la prins la Predeal. Apoi, avea să se întâmple divorțul.

IARNĂ DE GEODEZ, pag. 40-41.

PODUL, pag. 42-45. Măsurători topografice pentru amenajarea albiei râului Râmnicu-Sărat. Povestea unui accident pe un pod. Au murit mulți - ,,familii întregi, copii, părinți, frați, toți rubedenii, care voiau să câștige un ban", pag. 43. Suferă și nu își înțelege suferința. Între toate aceste frământări, la acest pod, (sinistru pod) cunoaște o fată cu codițe blonde. Azi sunt împreună.

CONSTANȚA, pag. 46-50. ... Mama. Amintiri din sat când are loc ,,bătaia peștelui". Un întreg ritual și multă bucurie. Aducerile aminte stârnesc lacrimi. Întâlnirea cu satul, cu casa pustie și goală. Doar niște poze au rămas pe un perete.

ONIȘOR, pag. 51-54... Tata. Supus și ascultător de muiere. Făcea naveta la oraș. A prins al Doilea Războiul Mondial, trei ani. În noaptea nunții a murit tatăl miresei, bunicul autorului. Au avut parte de patru copii. Au muncit din greu să își poată crește copiii. Dragostea pentru pământ tot de la părinți a moștenit-o.

BASARABIA, pag. 55-61... o vizită peste Prut, sub deviza ,,UNIȚI PRIN CREDINȚĂ". O excursie la frații noștri de peste Prut. Emoții și tradiții duse mai departe.

ELIBERAREA, pag. 62-68. Anii au trecut. Inginerul a devenit expert de cadastru. Se ,,privatizează". Urmează o altă viață. Croazieră în jurul lumii. Călătorii. Barcelona - Marea Mediterană - Oceanul Atlantic. Maroc. Insulele Capului Verde. America de Sud. Traversarea Ecuatorului. Rio de Janeiro. Apoi Oceanul Pacific. Oceanul Indian, Marea Roșie, Canalul de Suez, Insula Creta. ,,Frumoasă aventură. M-am simțit pe ape ca un rege. Uitasem atâția ani de muncă. Noi orizonturi mi se deschideau. Pământul îmi oferea stabitate când pășeam, în viață însă n-am avut-o. Mereu pe drumuri, cu aparatele în mână, făcând măsurători, era mai greu... Pământul l-am iubit cu pasiune, n-am să-l uit. Mereu voi căuta să merg spre alte locuri, și tot mereu mă pregătesc", pag. 67.

O viață de om cât o poveste. O poveste de viață. Cu bune și cu rele. Oameni și istoria lor. Viața de la un capăt la altul... pentru ca în final să spună: ,,Azi sunt lângă altă fată blondă, dar nu fata de la Motru. E fata venită din alt timp ce mi-a apărut atunci pe pod, iar peste ani ne-a fost dat să ne întâlnim. Ea m-a încurajat să scriu. intrând în lumea ei, o lume nouă", pag. 68.

Bine ai venit prietene, în acest tărâm. Și aici există emoții, există nebunie și nebuni. Am citit cu vădită emoție cartea. Este extraordinară. O lume... o altă lume. Uneori parcă ar fi o poveste. Alteori vezi și mă văd pe mine, care mă pot confunda cu personajul. Deloc ficțiune. Realitate. Mă bucur că te-am redescoperit. Repet promisiunea de a te susține în proiectele literare. Cu mare drag. Fără să știu, despre fata blondă nu de la Motru, ci de la pod, am trecut cu bună intenție peste eseu-susținere de la pag.17, DEBUTUL LITERAR AL UNUI GEODEZ. Uite cum se potrivește totul în viață. ,,Cel care a început să mă însoțească acum doi ani în lumea literară, Dumitru Sandu - Omul Fără Nume, cum l-am numit eu, a dovedit că iubește atât de tare această nouă lume încât a început și el a scrie", pag. 17. Fiți binecuvântați dragi prieteni. Cât de întortocheată este lumea asta! Destin și o viață dăruită unei profesii - geodezia. Dragostea și respectul pentru pământul pe care îl calci. O carte care ar trebui citită de cât mai mulți, fie tineri, fie trecuți prin viață. Am văzut un vis. Am văzut un drum. Văd un om liber, stăpân pe el și pe sentimente. Hotărât să facă, indiferent de prețul plătit, orice pentru a reuși. Un om puternic. Și foarte calculat. Discret și direct în același timp. Mai există minuni. Acolo la Pod, poate Dumnezeu a vrut așa să fie. Să se curme vieți. Să încolțească sămânță dragostei. Drumuri diferite, vieți paralele. Întâlnire și destin. Eu salut din suflet această apariție editorială și dacă mai este cazul, mă alătur celor care au girat. Frumoasă faptă. Încurajare și susținere. La fel, vă susțin și eu...

Chiuzbaia, 21 ianuarie 2021, (V.B.)