Mica dizidenţă din PNL

                                                                                de Dumitru Păcuraru

 La aproape două luni de la alegerile parlamentare, după formarea guvernului, după împărţirea funcţiilor, un grup din partid cere să se facă o analiză a modului în care a fost condus partidul. Înainte de a se face o analiză a rezultatelor de la parlamentare, Ludovic Orban este principalul responsabil pentru pierderea alegerilor. De notat că pentru prima oară adversarii interni ai lui Orban recunosc că PNL a pierdut alegerile. Sentinţa este anunţată înainte de proces: Ludovic Orban trebuie să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte al partidului.

În luna aprilie urmează să aibă loc congresul PNL. Ocazie potrivită pentru o dezbatere despre trecutul, prezentul şi viitorul partidului. Ca de fiecare dată, în faţa alegerilor interne, PNL a oferit surprize majore. Nu a existat lider care să nu fie contestat. Primul preşedinte de după 1989, Radu Câmpeanu, a fost contestat şi obligat să abdice.

Valeriu Stoica i-a pus pe tavă partidul lui Theodor Stolojan. Călin Popescu Tăriceanu a pierdut şefia PNL în faţa lui Crin Antonescu. Printre marii susţinători se afla Ludovic Orban. Supărat, Tăriceanu şi-a făcut propriul lui partid, pretinzând că ALDE este adevăratul partid liberal care urmează linia Brătienilor. Desigur, şi Radu Câmpeanu şi-a fondat propriul partid, PNL-Câmpeanu.

Crin Antonescu a pierdut conducerea partidului în favoarea lui Klaus Iohannis. Printre cei care au pus umărul la căderea lui Antonescu s-a aflat, desigur, şi Ludovic Orban.

Pe scurt, actualul lider, contestat de o serie de organizaţii judeţene, a fost mereu în mijlocul grupurilor de conspiratori care au manevrat alegerile preşedinţilor PNL. Acum lui Ludovic Orban i se răspunde cu aceeaşi monedă.

Privind în urmă, se poate trage concluzia că în PNL întotdeauna a învins grupul de nemulţumiţi. De câte ori a fost pusă la îndoială capacitatea preşedintelui de a conduce partidul acesta a fost demis. Unii au rămas alături de partid, alţii şi-au făcut propriile partide pentru a se răzbuna. ALDE a fost cea mai eficientă disidenţă, contribuind decisiv la menţinerea la guvernare a PSD-ului timp îndelungat. Valeriu Stoica, deşi marginalizat, a rămas fidel PNL-ului, de altfel, el fiind unul dintre puţinii ideologi autentici ai liberalismului românesc.

La o primă privire, în PNL a izbucnit o simplă luptă pentru putere între Rareş Bogdan şi Ludovic Orban. Spre deosebire de alte insurecţii din PNL, de data aceasta se vorbeşte despre două direcţii ideologice. Considerat conservator, Ludovic Orban ar reprezenta vechiul, în timp ce Rareş Bogdan ar aduna în jurul lui reformiştii, susţinătorii spiritului liberal în politică şi economie.

Ludovic Orban vine din zorii democraţiei româneşti. Este, cum s-ar spune, printre ultimii mohicani. Are o vastă experienţă, atât în prim-planul vieţii politice, cât şi în culise. A rezistat tuturor furtunilor din partid, de fiecare dată aflându-se în tabăra învingătorilor.

Ca om politic a dat dovadă de abilităţi ieşite din comun. Ca administrator sunt multe lucruri care pot fi puse în discuţie. Are multe calităţi, însă i se poate reproşa faptul că, în calitate de prim ministru, nu s-a dovedit un reformator. Structural, mai degrabă, este un conservator. Necazul este că nu prea ai ce conserva. În cei 30 de ani de viaţă democratică, din păcate nu s-au acumulat prea multe valori de dreapta şi de stânga, care merită să fie conservate.

Lucrurile s-au cam făcut pe jumătate şi de guvernele de stânga şi de guvernele de dreapta. Orientându-se după deviza „corb la corb nu scoate ochii”, nu de puţine ori partidele au trecut peste ideologii şi doctrine şi şi-au dat mâna.

După 30 de ani se poate aprecia că principalele partide politice mai degrabă şi-au împărţit în mod egal corupţii decât sacrificiile pentru binele general. Ideologiile au devenit un amalgam, un amestec de populisme de stânga şi de dreapta care dau bine la electorat. Doctrinele sunt considerate simple mofturi. Iată, ultimele două formaţiuni politice intrate în mod triumfător în parlament, USR şi AUR, se şi laudă că sunt dincolo de orice ideologie şi ignoră cu superioritate doctrinele politice.

Ce va urma? Ca întotdeauna, în orice partid se face un recurs la metodă. Aşa cum a fost răsturnat de la putere fostul lider, aşa este răsturnat şi urmaşul lui. Întrebarea este însă când se va întâmpla acest lucru. Deocamdată pare să fie doar o primă mişcare a unui grup dizident, care încă nu pare să aibă forţa de a da peste cap un partid cu structuri puternice cum este PNL-ul lui Orban şi Iohannis.