Poesis - Aurelia OANCĂ

 O STEA TRESARE

  

În joc de stele, scânteieri,  

Când luna-ncet răsare,   

Se plimbă spre un nicăieri  

Cuvintele sprințare.  

  

Cu plecăciune-n fața lui  

Adună armonia,   

Și-i împletesc Eminului  

Din ele, poezia.  

  

O stea tresare și din vers  

Compune o baladă,   

Luceafăr scump, din univers  

Hai! Vino să te vadă  

  

Întreaga lume, toți ce cred  

Că tu ești nemurirea,   

Și-n versul tău se mai încred,  

Slăvindu-ți amintirea.  

  

Din cerul tău înalt privești,   

Cum lumea azi se zbate,   

Între nevoi și reci povești  

De pace, libertate,  

  

Dar n-ai putere să-i oprești,  

„Nemuritor și rece”,   

Poți doar în vers să potrivești  

Oglinda ce-i petrece,   

  

Pe cei ce-s astăzi otrăviți,   

De-a banului putere,   

Și-n lume sunt nepotriviți,  

Dar vor doar a lor vrere!