“Sunt un om cu noroc: m-am născut în Maramureș… Maramureșul m-a format ca om și ca artist. Îi rămân adânc recunoscător” spunea renumitul sculptor Gheza Vida.
Un om hărăzit cu un dar special – să dea lemnului
viață și o poveste aparte, iubitor de oameni, de natură, de tot ce viețuiește,
ne-a lăsat o bogată moștenire artistică, bucurie a ochilor și a sufletului.
Anul acesta se împlinesc 110 ani de la nașterea
maestrului Gheza Vida, unul dintre cei mai importanți artiști ai României
postbelice. S-a născut la 28 februarie 1913 la Baia Mare, străveche localitate
minieră, a cărei faimă artistică internațională se datora școlii de pictură
întemeiată la sfârșitul secolului al XIX-lea și dezvoltată ca un centru
artistic european cu sprijinul direct al României interbelice și postbelice.
Vida a început să sculpteze încă din tinerețe, mai
întâi personaje din lumea satului maramureșean sau inspirate din viața
minerilor, manifestând o puternică comuniune și admirație față de arta populară
, care îi va fi un permanent izvor de inspirație. Atmosfera artistică de la
Baia Mare l-a influențat încă din 1932, frecventând atelierul pictorului Sandor
Ziffer, care mereu afirma că Vida va avea un strălucit viitor. Debutul artistic
și expozițional are loc în 1937 la Baia Mare, când expune două sculpturi (Miner
și Țăran legat de stâlp), lucrările fiind elogiate în presa locală. În toamna aceluiași
an pleacă spre Spania unde participă ca voluntar în Armata republicană.
Traversează întreaga Europă și se întoace la Baia Mare în 1941, orașul împreună
cu întregul Maramureș fiind în urma Dictatului de la Viena, sub ocupație
horthystă. Fiind român și având cetățenie română, a fost atent supravegheat de
poliție, fiind de trei ori concentrat în detașamentele de muncă forțată din
Ungaria. În timpul șederii la Budapesta urmează cursurile Academiei de
Belle-Arte (1942-1944), având ca profesor pe Jenö Bori. După eliberarea de sub
ocupația horthystă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând pe
frontul antihitlerist.
Revenind după război acasă la Baia Mare, Gheza Vida
sculptează și participă la expoziții începând cu anul 1946 la Cluj, iar în 1948
expune la Expoziția regională a Transilvaniei grupul statuar Dans oșenesc și
Buciumașul, lucrări ce în decembrie același an au fost expuse la București la
Palatul Republicii, fiind admirate și apreciate elogios de critica de
specialitate.
„În sculptura în lemn, Gheza Vida este, alături de
Brâncuși și Ladea, cel mai apropiat de linia tradiției populare, iar Dans
Oșenesc, cioplit dintr-un trunchi de copac de către Vida, este una din
pilduitoarele înfăptuiri în acest material” (Petre Comarnescu, 1958).
În anii următori artistul participă la numeroase
expoziții personale și colective din țară (Baia Mare, Cluj Napoca, Brașov, Satu
Mare, București) și în străinătate (Bienala internațională de la Veneția,
Moscova, Budapesta, Cairo, Alexandria, Damasc, Bratislava, Berlin, Praga, Sankt
Petersburg, Sofia, Paris, Varșovia, Belgrad, Helsinki, Bologna, Torino, Roma,
Londra, Haga, Oslo, Bruxelles).
În 1964 se inaugurează, la Carei, Monumentul
Ostașului Român, operă datorată sculptorului Gheza Vida, care a colaborat cu
arhitectul Anton Dâmboianu, grandiosul complex monumental fiind o realizare de
excepție a artei monumentale de for public din România.
Opera maestrului Vida, sculpturile sale de o
remarcabilă vigoare, înfățișează adesea personaje în atitudini genuine din
viața cotidiană a maramureșenilor (La fân, Odihna, Horitoarea, Țărancă cu
coșul, Cap de țăran, Butimanul, Tropotita, Dans oșenesc, Veselia, Recolta,
Miner cu lămpaș, Mineri, Miner citind, Copil cu pasăre, Copil mâncând, Muncitor
forestier, Femeie împovărată), precum și personaje și secvențe ale istoriei
românești ( Horia, Cloșca și Crișan, Balada lui Pintea, Pintea Grigore judecând
un boier, Dragoș Vodă, Menumorut, Voievodul Gelu, Bogdan Vodă, Răscoala). Un
mare grup de sculpturi au o bogată încărcătură metaforică, fiind inspirate din
universul mitic maramureșean (Omul apelor, Omul dintre focuri – Foca, Omul
nopții, Omul pădurii, Cușma dracului, Mărțoaia, Vâlva minelor, Varvara,
Carnaval, Botejunea de pe Iza).
Cioplit mai întâi în lemn în 1966, Monumentul țăranilor
martiri de la Moisei a fost transpus în piatră în 1972, despre care criticul
Constantin Prut scria că monumentalul complex este „ o sinteză a
spiritualității românești atingând acea tensiune unică la care s-a afirmat
vocația ordinii, a echilibrului psihic și cosmic, a locului impregnat decisiv
de umanitate, de sanctuarele dacice sau din spațiile brâncușiene”.
Călătorind prin Maramureș Geo Bogza nota; „În vara
trecută, oamenii Maramureșului nu s-au desmințit și au ridicat la Moisei, din
trainic și nobil lemn de stejar, un complex monumental, cum nu se mai găsește…
căruia i se poate spune așa pe bună dreptate, ca aceluia ridicat de Brâncuși la
Târgu Jiu. Totul este sobru, sever, plin de simboluri și semnificații profunde
și reintegrând în nobilele tradiții ale Maramureșului, amintirea celor douăzeci
și nouă de fii ai săi, uciși de cea mai rea fiară ce și-a purtat pașii pe
acolo. Autorul acestui monument inspirat din sanctuarul dacic, este sculptorul
Gheza Vida a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor”.
Sfatul bătrânilor, realizat mai întâi în lemn (1973)
și apoi în piatră, amplasat la Baia Mare ca un simbol în vecinătatea Palatului
administrativ, este un grup statuar impresionant, cu o largă deschidere
filosofică, ce vine dinspre străvechea civilizație a satului românesc,
reprezentând un moment profund și solemn legat de viața obștei.
Ansamblurile monumentale create de Vida au devenit
simboluri naționale în conștiința publică românească, Monumentul Ostașului
Român de la Carei sau Monumentul țăranilor martiri de la Moisei, excepționale
realizări artistice, sunt adevărate repere în evoluția sculpturii contemporane
românești.
Vasta și valoroasa operă înfăptuită de maestrul Vida
se află în patrimoniul a numeroase muzee din țară, dar și din străinătate,
opera sa fiind încununată cu numeroase premii și distincții: Premiul de Stat
(1953), titlul de Maestru Emerit al Artei (1957), Artist al Poporului (1964),
Steaua Republicii (1978). În 1974 Gheza Vida a fost ales membru al Academiei
Române, cel mai înalt for științific și cultural al țării. Fiu al
Maramureșului, Vida a lăsat o valoroasă moștenire, îmbogățind patrimoniul
cultural național. Atelierul memorial (întemeiat în 2013 cu sprijinul
municipiului Baia Mare), este ofranda inchinată orașului natal.
În orașul de la poalele Dealului Florilor arta
sculptorului este mereu prezentă în Muzeul de Artă, la Muzeul Memorial din
Centrul istoric, prin monumentele de for public Sfatul bătrânilor, Statuia
Minerului, sau Statuile de lemn de la Moisei de la Muzeul Etnografic, Colecția
de Cactuși din Parcul Central străjuită de figura în bronz a maestrului
(realizare Ioan Marchiș), sunt tot atâtea locuri în care ne întâlnim cu
nemuritorul Vida.
La împlinirea a 110 ani de la nașterea marelui
sculptor român Gheza Vida, orașul Baia Mare în care s-a născut, Maramureșul și
România, îl omagiază cu recunoștință și pioasă amintire!
Acad.
Marius PORUMB – Sursa: Buletin de Carei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu