de Gheorghe Pârja
De ce am scris acest text? Din prietenie, respect și
valoare. Prietenul Teodor Ardelean, din această agitată buclă a timpului, îmi
dă de știre că astăzi, 2 martie, încep manifestările omagiale dedicate
împlinirii a 110 ani de la nașterea marelui sculptor Gheza Vida. Membru
corespondent al Academiei Române, Maestru Emerit al Artei, autorul Monumentului
Martirilor de la Moisei, Sfatul Bătrânilor din Baia Mare, ori Monumentul Ostașului
Român, de la Carei. Mă sună și academicianul Marius Porumb, ginerele marelui
artist, care dorește ca evenimentul să nu treacă neobservat. Așa m-am pornit pe
drumul scrisului, și rescrisului, despre această legendă a Nordului și a Țării.
După atâta vreme, îmi dau seama cum un om, în timpul vieții, umbla prin lume
însoțit de legenda lui.
Numele lui Gheza Vida era cunoscut prin satele
Maramureșului, întrucât artistul cutreiera ținutul în căutare de lemn potrivit
pentru sculpturile lui. Era profund legat de Ținut. Era născut într-o familie
de mineri, tatăl provenea dintr-o familie de țărani români, iar mama, Rozalia,
avea origini slovace. A avut parte și de o întâmplare, mai hazlie, dar cu
morală la urmă. Care a dovedit că realitatea se poate preface în legendă.
Povestea am auzit-o în satul Budești, în pruncia mea, de la un sătean care se
ocupa cu lemnul pădurii. Se zice că sculptorul a ajuns în sat pentru procurare
de lemn potrivit. L-a întâlnit pe omul meu, care a devenit povestitor. I-a
cerut să-i aducă un lemn spre nevoia lui artistică. Au bătut palma, sculptorul
i-a dat adresa, au stabilit ziua când tileaga budeșteanului să ajungă în Baia
Mare.
Omul s-a ținut de cuvânt. La data stabilită, o
căruță cu lemne, tăiate colteși, adică bucăți, oprea la poarta sculptorului.
Când Maestrul a văzut isprava țăranului, s-a prins cu mâinile de cap. Ar fi
exclamat: „Ce-ai făcut omule? Sunt pe nicări.” Adică artistul a cerut un lemn
întreg, să-l gândească el, pe când omul nostru a adus o căruță cu lemne, tăiate
scurt, bune pentru foc. Pățania a fost povestită de budeștean la întoarcerea
acasă. Apoi s-a rostogolit prin tot ținutul. Și astăzi, când ai parte de o
nepotrivire într-o înțelegere dintre doi târgari, auzi pe cel păgubit
exclamând: „Sunt pe nicări, ca Vida Gheza!” Și mama o folosea adesea. Cred că
numai notorietatea sculptorului, în lumea satelor maramureșene, a dat
întâmplării aura legendei.
Știa să se poarte cu omul simplu. Te fascinau
privirea lui blajină, vorba așezată. Pentru noi, cei mai tineri, preocupați de
cultură, Gheza Vida tot sub formă de legendă ni se înfățișa. A participat la
războiul civil din Spania, a respirat aerul artistic al lui Picasso. Au apărut
marile grupuri statuare de la Moisei, Carei și Baia Mare. Știam de participări
ale artistului cu lucrări în lemn la mari expoziții europene. Nu uit nicio
fotografie a unei actrițe italiene, care îmbrățișa „Sfatul bătrânilor,”
varianta în lemn, într-o expoziție de la Belgrad.
O fi fost Sophia Loren? O fi fost Gina Lolobrigida?
Eu am venit în Baia Mare, din Ținutul Marmației, cu emoția legendei marelui
sculptor. Când într-o dimineață, la fosta Cofetărie „Crinul”, din municipiul de
pe Săsar, m-am pomenit cu Gheza Vida la o masă. Emoționat și astăzi, pot spune
că am stat în fața legendei. Nu știu ce am vorbit. Cred că mai mult am tăcut.
Dar îmi stăruie în memorie vorba blândă, sfătoasă, bunătatea sufletească,
simplitatea directă. Întâmplarea mi-a rămas reper de onoare în viață. Într-un
rând, sau două, am fost luat de cineva să trec pragul atelierului. Nu am fost
departe nici de legendara lui colecție de cactuși. Nu uit nici spectacolul cu
piesa „Steaua Zimbrului”, de Valeriu Anania, de la Teatrul Dramatic din Baia
Mare, în regia lui Marius Popescu. Scenografia fiind realizată de Vida Gheza.
Care a adus pe scenă imagini ale Monumentului de la Moisei. A folosit și
detalii ale unor opere sculptate cu dalta.
Despre unicitatea viziunii artistice au scris mulți
critici de artă, scriitori. Rețin aprecierea lui Geo Bogza despre ansamblul de
la Moisei: „Un complex monumental, căruia i se poate spune așa pe bună
dreptate, ca și celui ridicat de Brâncuși la Târgu Jiu. Totul e sobru, sever,
plin de simboluri și semnificații profunde, scoțând de sub tristețile
cimentului, și integrându-le în nobilele tradiții ale Maramureșului, amintirea
celor 29 de fii uciși. Autorul acestui monument, inspirat din sanctuarul dacic
de la Grădiștea, este sculptorul Vida Gheza, al cărui fapt merită lauda
întregului nostru popor.”
Eu am fost fascinat, și așa am rămas, de dimensiunea
mitologică a operei sale. Poate fiindcă am crescut pe sub poale de pădure. De
la Omul Nopții, la Fata Pădurii, Omul apelor, Solomonarul. Apoi mi-am luminat
legenda lui Vida Gheza, că și legendele au nevoie de lumină, citind scrierile
de referință despre unica lui operă. Descifrarea simbolurilor a fost
preocuparea criticii de artă. Mirabilă mi-a rămas întâlnirea cu Raoul Șorban,
în atelierul sculptorului Ioan Marchiș, cel care a realizat un expresiv bust al
lui Vida Gheza. Mai vin cu o amintire. Mă aflam cu scriitorul Pop Simion în
fața monumentului de la Moisei. Într-o carte a lui a intuit, în măștile de
acolo, fastuoase table de legi. Cum ar fi: să nu mai tragă nimeni în oameni
nevinovați, să nu se mai prade fructele și grânele din hambare, să nu mai fie
aruncați feciori în războaie, să nu mai fie închisă lumea în țarcuri ori să nu
mai piară oameni în dorul de libertate pe drumul înstrăinării.
Cred că este atât de firească valoarea artistului
Gheza Vida, încât este țesută în misterul Maramureșului. Mai știu că personalitatea
lui l-a așezat printre cei o sută de români pentru istoria lumii. Este
adevărat, memoria trebuie, din când în când, provocată. Că s-a născut în ziua
de 28 februarie, 1913, în Baia Mare. Să ne amintim că marele artist s-a mutat
pe Dealul Florilor în urmă cu 43 de ani. Dar legenda lui are aură pe cerul
Maramureșului. Mulțumesc academicianului Marius Porumb că mi-a amintit de acest
text. L-am reluat, îmbunătățit, pentru ziua de astăzi, 2 martie, când încep
manifestările omagiale, având grijă ca legenda să nu dispără din el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu