ORBITORINCUL

 

Răspuns la întrebarea lui Ionuț Țene dacă Mircea Cărtărescu merită să fie academician

A apărut în literatura română o specie rară de maimuțoi gășcar, numit Orbitorincul, care își bagă ștremeleagul, cum ar spune Creangă, peste tot, până și în… regina Angliei! Acum a vrut să și-l bage în Academie, dar academicienii n-au mai fost sensibili la strălucirea orbitoare a Orbitorincului și i-au tăiat elanul. Deocamdată. Dar Orbitorincul (a nu se confunda cu ornitorincul, un mamifer acvatic demn de respect) nu se lasă, el este un rezultat al lungii tradiții de gașcă a literaturii române și va veni din nou și va bate la ușa bietei Academii, care, de altfel, scârție rău, e cea mai compromisă instituție din România, căreia i se spune Cimitirul Elefanților, încă de pe vremea lui Dej. Păi dacă în ea au încăput cei mai feroce înregimentați, nomenclaturiștii, în frunte cu Elena Ceaușescu și foști strungari și cazangii, de ce n-ar încăpea și muțunache, licențiosul Căcărtărache, marele Orbitorinc?

Ba locul lui este aici, la Academie, cu condiția ca domnul P., care este mai ”pidosnic”, să facă o secțiune specială, numită „Lubricii”, în care să se lăfăie astfel de academicieni ”scatologi”, precum Căcărtărescu, Patahârbici sau bucătarul Dinescu.

Să nu uităm că Orbitorincul face parte din gașca Patapleșanu (vezi mai jos), care l-a băgat pe Eminescu în debara și a pus în loc fecalele ei orbitoare, adică el este un produs al lor, căci domnii filosofi plagiatori aveau nevoie de un poet pe măsură care să-i reprezinte.

Dar iată câteva extrase din ISTORIA LITERATURII NEÎNREGIMENTATE, cu referire la Orbitorinc, gașca Patapleșanu și Academie.

„Talentul nu ține de nici o culoarea politică, nici de găști. Dar unii nu pot trăi fără ele. Puțini rezistă la ispită, puțini sunt scriitori liberi. Mă gândesc la un talent ca Mircea Cărtărescu, cât de înregimentat este, cât de îndatorat față de gașca «Humanitas». Ce ar fi fost el fără pomparea ei? Ar fi fost departe de randamentul și tirajul pe care îl are. Gașca «Humanitas» este un cerc închis, așa-zis elitist, din scrinul cu molii, care nu poate fi dată ca exemplu pentru fermentul viu al literaturii române. Literatura română este bogată în scriitori mari și mulți, nu poate fi redusă la grupul din jurul lui Liiceanu, care și el a profitat de revoluția din decembrie ’89, altfel rămânea la fel de necunoscut ca și liichelele despre care scrie. O astfel de grupare este nefastă pentru mersul bun al literaturii, fiindcă joacă rolul de cenzură, de ignorare a valorilor neînregimentate”.

„Spiritul de gașcă se manifestă prin încurajarea non-valorilor, prin interese meschine, printr-o falsă modernitate și un pseudo-avangardism. Până la un punct, avea dreptate Gabriel Liiceanu în memoriul său prin care și-a anunțat demisia din Uniunea Scriitorilor, citând poezii licențioase publicate, încurajate și premiate de ea. Semnificativ este altceva, că în demascarea sa, el uită că este reprezentantul unui alt spirit de gașcă, fiindcă limbajului lubric al găștii oficiale i se opune limbajul lubric al găștii „Humanitas”, cu campionul lubricității literare, Mircea Cărtărescu. Sigur, învinge Cărtărescu, fiindcă are talent”.

„Mă întrebam de ce tac intelectualii nației – atât de vocali altădată în probleme infinit mai mărunte! – vizavi de umilința încasată de țara lor de la UE în povestea cu Schengen. Dar mi-am adus aminte de generozitatea Austriei față de ei.

De ani și ani, toamna, Mircea Cărtărescu și soția, Ioana Nicolaie, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Mircea Dinescu, Daniela Crăsnaru, Marius Chivu, Felicia Mihali, Magda Cârneci, Bogdan Ghiu, Mihaela Miroiu, Adrian Sângeorzan, Daniela Zeca, Carmen Firan, Daniel Cristea-Enache și mulți alții participă la Tîrgul de carte de la Goteborg, sponsorizat de ambasada Austriei la București.

Cum să te iei de niște oameni atât de drăguți și de sensibili la cultură?…” (Bogdan Tiberiu Iacob)

„În momentul când Traian Băsescu a fost suspendat, mai exact, demis şi suspendat, Andrei Pleşu, în numele găştii Liiceanu, Patapievici & Co., pe scurt, al triadei Patapleșanu, a declarat că ei nu se consideră ca fiind în barca numită «intelectualii lui Băsescu», că ei îşi pot schimba oricând orientările sau simpatiile politice. Se jucau de-a sensul! Azi în car, mâine în căruţă. Poporul, prin sancţiunea de la Referendum, s-a dovedit mult mai clarvăzător decât acești filosofi bășinişti, care vor rămâne în istorie ca băşiți, legaţi cu o sarsana de obedienţă faţă de un preşedinte defect, ce poate sta bine într-un par alături de alţi defecţi. Categoric, acești profitori ne indicau un Sens, iar ei se strecurau cu el în sensul opus. Oare câte milioane a delapidat numai Patahârbici de la ICR?!”

„Vă mai aduceți aminte când și cum, printr-o manevră de recuperare disperată a criminalilor culturii naţionale, Băsescu i-a chemat la Cotroceni şi a decorat lichelele. Scriitorul Gabriel Liiceanu a declarat, într-o zi de vineri, la ceremonia de decorare de la Cotroceni, că preşedintele Traian Băsescu «a fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta» şi a adăugat că «intelectualii s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea preşedintelui»”.

„Nu a făcut așa ceva Patahârbici cu Eminescu? A declarat că «Eminescu este cadavrul nostru din debara de care trebuie să ne debarasăm». Și cât a fost președintele ICR, asta a făcut, l-a aruncat pe poet în debara. Și ce a pus în loc? Cărțile sale, traduse în 17 limbi, precum Politice, în care scrie negru pe alb că «poporul român are structura fecalei».  Marele intelectual din triada Patapleșanu se poate lua de mână cu Gigi Fecali, care a fecalizat România”.

 „De fapt, aceste două grupări nu fac decât ucid sau compromit adevăratele talente, așa cum se întâmplă cu Mircea Cărtărescu, un talent pe care l-a omorât gruparea Patapleșanu, care avea nevoie de un jolly joker, iar el acceptă, fiindcă e alintat, publicat imediat, dar nu cunoaște ce înseamnă lupta editorială, adevărata avangardă, care se face fără proptele, fără spate. Ia-i lui Cărtărescu «Humanitas», și-l pui pe listă cu Esca. El e înșurubat bine în gașca humaniotă. Numai ea i-a permis să-și bage șurubelul în… ghiciți în cine? În Regina Angliei! Dar acum a rămas cu el în aer. În cine o să-l mai bage? În humusul humanitarist? Pentru el, Regina Anglei a rămas Editura Humanitas.

Un talent adevărat se susține prin el însuși, nu are nevoie de proptele, de grupări, de găști, de sprijin politic, așa cum ani de zile istoria literaturii române se calculează cu obedinețele politice. Scriitori ca Marin Preda, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, D.R.Popescu, Titus Popovici și încă mulți, mulți alții (peste o mie) nu ar fi cine sunt fără susținerea directă a PCR și a lui Ceaușescu. Așa cum nici Sergiu Nicolaescu nu ar fi fost cine este fără susținerea alianței sale politice, precum armata din filmele istorice.

O istorie a literaturii române moderne este tributară acestei mezalianțe. Să fii academician într-un Cimitir al elefanților, alături de nomenclaturiștii comuniști, brrr! Și după revoluție, un Sorescu sau un Păunescu au continuat aceleași practici. Desigur, nu-i pun în aceeași barcă, dar, după evenimentele din decembrie ‘89, Sorescu a fost îmbrățișat de Iliescu și instalat ministrul culturii. De ce s-a lăsat ademenit, el, poetul și artistul singular prin excelență, pe care-l credeam pe veci neînregimentat?”

„Eminescu, Brâncuși, Eliade, Cioran, Ionesco și alții nu au fost făcuți membri ai Academiei în viață, cât au trăit, deși Academia exista, a fost fondată în 1866. Asta spune tot despre ce înseamnă să fii un academician azi”.

Și aș mai putea continua, dar nu mai există spațiu pentru așa ceva, însă pe cercetătorii serioși ai istoriei literare îi invit să citească ISTORIA mea.

 Grid Modorcea