Recunoaștere internațională - Poetul Gelu DRAGOȘ - Cenaclul Internațional literar-artistic „PHOENIX”

 

Realități create de mintea noastră...

Dragilor, am 63 de ani și 3 luni. Nu-mi este rușine cu vârsta mea! Am părul cărunt și multe kile peste cele câte ar trebui să am. Nu mi-e rușine nici cu asta! Foame și cure de slăbire am făcut multe la viața mea, spoituri, la fel. Ei, acum nu mai vreau! Vreau să mă bucur de o ciocolată, de o prăjitură, de o mâncare bună, atunci când am poftă.

De-a lungul vieții avem momente bune și momente rele. Avem fericire, ură, iubire, durere fizică, durere psihică. Nu le putem ignora, sunt ale noastre! Trebuie să trecem prin toate, altfel nu am ști că trăim. Noi alegem dacă scriem sau nu despre ele, dacă vrem să ne descărcăm sufletul.

Noi alegem cu cine vrem să mergem pe același drum. Noi alegem cum vrem să îmbătrânim: cum a lăsat Dumnezeu sau să ne ascundem după degete și să avem impresia că încă avem 20 de ani. Fiecare face cum simte, cum poate trece pragul bătrâneții mai ușor.

Atunci când stăm în fața oglinzii vorbind cu sufletul nostru, cu inima nu putem pentru că ea face numai ce vrea, atunci realizăm, majoritatea dintre noi, câți ani avem și cât este de mare rucsacul cu povești pe care îl purtăm în spate.

Eu am ales să îmbătrânesc simplu, am ales să-mi scriu toate angoasele, am ales să merg la drum cu voi, suflete minunate!

Mariana Kiss

29 09 2024 

MARIANA KISS, SUFLETE DESCĂTUȘATE, Colecția Poesis, EcREATOR, Baia Mare, 2024

Motto: „te îmbrățișez prieten drag

din orice colț al lumii ești

îți așez sufletul meu în prag

privește-l e plin de povești”

Coperta acestei cărți ar putea fi un rezumat al sentimentelor împărtățite de autoare cititorilor săi. Ea înfățișează o îmbrățișare  a două inimi tinere simbol al mulțumirii și al fericirii celor două persoane.

Semnificația titlului volumului de poezii Suflete descătușate ne duce cu gândul la libertatea omului care vrea să iubească și să fie iubit iar descătușarea sufletului pare a fi scrisă în cartea bucuriei; scopul vieții noastre este să fim fericiți și mântuiți iar fericirea e numai atunci „când ceea ce crezi, ceea ce spui  și ceea ce faci sunt în armonie.” (Ghandi)

Fericirea fiind un ideal al imaginației și nu al rațiunii este căutată mereu de poeți care adună senzațiile imaginației creatoare în versuri revelatoare.

Autoarea nu știe care e natura visărilor sale, pendulează între real și imaginar „nu știu unde te-am mai întâlnit/ poate la ușa zefirilor/ când frământau anotimpuri”  ( nu știu)

Deoarece acele ceasornicului nemilos„fug spre întuneric” regretul iubirii pierdute izbucnește iar versul și muza poeziei reține clipele fericite: „te-aștept de mult timp iubire

nu-mi știu locul fără tine

versul n-are nemurire

lacrima în loc mă ține

nu știu când e zi sau noapte

nici anotimpuri nu mai sunt

n-am mai auzit nici șoapte

cioplindu-mă în lutul sfânt”  (creația nestinsă)

Se pare că a trecut mult timp iar umbra amintirilor fericite o „strigă” mereu: „e mult timp de când/ gândul meu a poposit/ pe tâmpla viselor mele/ să se contopească cu ele”   (umbra infinitului)

Cu o tainică iubire, cu un suflet mereu tânăr „câteodată aș vrea să fiu steaua/ ce îți luminează noaptea”  (câteodată)

Iar iubitul imaginar: „mi-ești zeul frumos din Empireu/ tu mi-ești culoarea din peneluri/ mi-ești cerneala visului nocturn/ cu care scriu pe cerul înstelat/ vreau în fiecare clipă să-ți spun/ dorul din piept ce m-a măcinat”  ( tu mi-ești culoareadin peneluri)

Dacă nu am simți durere, dacă nu am visa „am avea aripile frânte/ ne-am pierde / în coamele valurilor” totul  pare veșnic, mai ales iubirea care nu moare: „știu/ nu poți fără mine/ știi/ nu pot fără tine/ chiar dacă suntem râuri/ și curgem separat”  (lacrima lunii)

-„ tu și eu/ regizăm și jucăm/ fiecare scenă/ dintr-o piesă de teatru/ unde iubirea descătușată/ ne face să ne pierdem/ în sublimul absolut”  (sublimul absolut)

Scriitoarea Mariana Kiss încearcă prin versuri meșteșugite să ne spună că nimeni nu este dator  cu fericirea ta în afară de tine și că „ nu există fericire  de care să-ți amintești fără tristețe. ( O. Paler) iar acest volum de poezii aduce un plus valoric liricii feminine prin spontaneitatea și originalitatea de care a dat dovadă autoarea.

 Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni,MM, 2024

 

 

 

 

 

.

MARIANA KISS, MIEZUL GÂNDURILOR, Colecția Poesis, Editura Ecreator, Baia Mare, MM

Motto: „nu știam cum/nu știu când/ versul s-a eliberat/ mi-a ieșit din nou în cale/ învelindu-mă/ într-o pânză fină/ țesută din litere și cuvinte/ ce-mi mângâiau/ sufletul ostenit”   (miezul gândurilor)

Aceste versuri  fac parte din poezia care dă  titlul volumului și par a fi o profesiune de credință, o explicare a ființării actului artistic ce urmează a fi pus pe hârtie.

Se pare că orice scriitor și mai ales poeții sunt supuși unor frământări sufletești intense, a unor sentimente reținute ce abia așteaptă să iasă din matca lor prin exprimare în cuvinte potrivite pentru a fi percepute și de alții, cititori, scriitori, oameni sensibili la frumos.

Poezia din acest volum e scrisă în vers alb, fără semne de punctuație, având în centru exprimarea sentimentului iubirii ; apare ca o prozodie  care nu se termină dal capo al fine. Ca idee exprimarea nu se termină la un vers, ea se continuă indiferent de rima apărută între timp, în alt rând al comunicării poetice:

„mi-a pus în buzunarși două curcubeie unul alb și

unul colorat să fac multe drumuri cu ele când de

lume mă voi fi săturat m-a sărutat ușor pe

obrazul stâng privindu-mă duios s-a înălțat

lăsându-mi câteva lacrimi ca să plâng

iubirile pierdute-n neant le-am auzit din văzduh

cum îmi spune să-l aștept că va mai veni o dată

când amurgul vieții mele va apune

în chip de înger cu aripa frântă”    (astrul suferinței adânci)

În acest fel poeta Mariana Kiss într-un răgaz de liniște scrie poezia sufletului său.

Se spune că iubirea este cea mai puternică forță din Univers, de aceea iubirea părinților,a omului din apropiere sunt completări ale „eului ”poetei.

-„fără voi bărbaților/ ce am fi noi femeile/ niște biete umbre/ pe pământ/ fără iubirea voastră/ am fi deșeuri seci/ bătute de vânturi sălbatice/ n-am avea sprijin/ n-am avea alinare/ n-am avea împlinire (fără voi)

Iubirea mamei ca și iubirea într-un cuplu idealstrăbate majoritatea poeziilor, multe fiind nostalgice după timpuri apuse.

„mama este sânul vieții

Este luciditatea adolescenței

Este cumpătul maturității

Este creația divină”   (mama creația divină)

Într-un alt portal, într-un univers paralel al gândurilor luminoase apare un zâmbet de lumină  spre iubire, „iubește femeia ce ți se închină/ măsoară-i dorința în zâmbet de lumină; deși clipe nebune îi dau târcoale „o, clipe nebune, din care labirinturi ale amintirilor/ să vă adun?; mergând mereu pe căineumblate „Cronos m-a ademenit/ pe căi neumblate/ mi-a furat/ zâmbetul dimineții/ mă privesc / în cristalul amiezii/ văd cum se apropie vertiginos amurgul/ pe caii lui de foc”...

-regretul iubirii pierdute: „ninge cu flori de salcâm/ peste doi menestreli/ pierduți printre manuscrise/ la marginea nopții”

-privire spre trecut: „eu nu te mai găsesc printre curcubeie/ nu mi-ai lăsat a eternității cheie”

-„sunt versuri/ care fac ochii cerului/ să plângă/ sunt versuri/ care fac diminețile/ să zâmbească (versuri)

Trecând prin experiența poeziei inspirată de muza creatoare, prin nostalgia amintirilor, prin așteptarea și bucuria fericirii, poeta Mariana Kiss  aduce un nou suflu personalizat în lirica feminină.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, U. Z .P. R. , Ulmeni, M M