IOAN ROMEO ROȘIIANU, LILIANA MOLDOVAN, Scrisori și alte sacrificii poetice, Colecția Poesis, Editura Ecreator, Baia Mare, 2025

 

TIMPUL IUBIRII ȘI AL SPERANȚEI

Motto: „Câte milioane de vorbe ai spus tu în viața ta. Ai spus toate vorbele  care sunt în Shakespeare, în Goethe și în Kant. Numai că le- ai combinat altfel.”   Garabet Ibrăileanu

„Versul va rămâne veșnic o înaltă ținută literară.” Tudor Arghezi

Volumul de poezii cu titlul Scrisori și alte sacrificii poetice este o călătorie literară captivantă în care cei doi autori își exprimă planul vieții așa cum îl percepe fiecare iar acesta fiind extrem de fragil apare IUBIREA nemuritoare care e un refugiu și o speranță, fiind în același timp tematica poeziilor  cu exprimarea atributelor acesteia, teama, mirarea, admirația etc. Iubirea ca uitare, ca fericire, teama de moarte, declarația de acceptare între un „EL” și o „EA” de cele mai multe ori neidentificați, anonimi, care „văd ideile dragostei.” Astfel „EL” se confundă uneori cu poezia/ frumoasa poezie  apărută pe coala albă de hârtie, poetul scrie mânat de sentimentul nesiguranței, al temerii de nimicnicia vieții, al  încercării de a răspunde la întrebări existențiale.

Se așteaptă un răspuns de la „EA” pe măsura înțelegerii poetei Liliana Moldovan. Aceasta nu întârzie să apară, astfel că fiecare poezie scrisă de Romeo Roșiianu are un răspuns.

O idee poetică poate fi exprimată într-o sută și mie de forme. Repetarea unor versuri corespunde cu refrenul din muzică, se adâncește sensul ideii sau se exprimă aceeași idee într-o altă formă verbală. În poezie prin repetare și completare se adaugă noi nuanțe spirituale,  se completează ideea ce se vrea a fi exprimată. Ca ritm, melodie și imagine intuitivă ideea poetică exprimă frământarea  secretă a interiorității poetului.

Pentru asemănare și diversitate în același timp s-au asociat doi autori Ioan Romeo Roșiianu din Baia Mare și Liliana Moldovan din Tg. Mureș. Atmosfera lirică e aceeași nu numai ca răspuns poetic, ci și ca alegerea cuvintelor potrivite spațiului de exprimare.

Felul de a scrie astfel de poezii ca răspuns la o idee poetică mă duce cu gândul la poeziile scrise de Veronica Micle către Eminescu și nu-mi explic de ce versurile Veronicăi nu sunt atât de cunoscute pe cât ar merita.

I.R Roșiianu: „ Mai știi când ți-am arătat în crucea amiezii

O lacrimă pe obrazul cerului?

Așa aș fi vrut să fac, Iubito,

și nici măcar martori n-am avut când mă luptam cu mine însumi

Când eu îmi ziceam în urechea stângă să plec

Și când tot eu îmi ziceam în cea dreaptă să stau.”

Al ei răspuns: „Ingenioasă e pana versului tău/ Indecis balansul între bine și rău,/ între a fi iubire și a pleca din ea./ De-ai fi făcut tristeții jurământ/ În zâmbetul meu, revino, curând.”( Iubito, de când ai plecat și până acum)

Folosirea versului liber duce spre un raport echitabil între ritm, melodie și idee,  deși pe alocuri ritmul e stăpân ca expresie firească a eului interior tumultuos iar în alte cazuri melodia primează uneori ritmului.

La umbra de tristețe și nostalgie din poezia „Scrisoare de pe patul de spital” Liliana Moldovan răspunde cu optimism și speranța de mai bine:

I R Roșiianu – „Și chipul tău frumos nu era să-mi aline orbitele goale/  priviri goale de suișuri aveam în dimineața aceea/ și nimeni nu știa de ce inima/ bate de una singură și nesilită de nimeni”

Al ei răspuns: „Te chem de prin abisuri să te-ntorci,/ Unde mai ești și cum să te găsesc? / Îmi scrii de la fereastra cu patul de spital. De mult te știu, / de mii de veacuri te doresc... / Repet: E multă inimă în tine/ Și e foarte bine!”

Completarea ideii și/cu amplificarea sentimentului se poate observa și din poezia Scrisoare despre plecarea ta:

I.R .R „-O, ce tare m-a durut tăcerea ta și ochiul s-a închis când te-ndepărtai grăbită-n vântul amiezii.”

Al ei răspuns: „Mă depărtam grăbită-n vântul amiezii/ Așa ai constatat, așa a fost./ Neșterse amintiri prinse de-al inimii rever/ Toate s-au dus!/ Nimic nu s-a întors.”

Se poate lua ca exemplu o altă poezie a celor doi poeți legați sufletește prin aceleași idei Scrisoare despre o poezie pe cord deschis.

I.R.Roșiianu: „iubim viața pentru că este o minciună frumoasă/ urâm moartea pentru că ea este un crunt adevăr/ acum n-a mai rămas nimic în mine de acuzat și zdrobit/ de aceea-ți spun să nu uiți că-n aceeași cutie intră și pionul și regele/ ultimul lucru pe care-l vede un soldat nu e glonțul ci pământul sau cerul/ ultimul lucru pe care-l simte un om care iubește ca mine/ e durerea acută.”

Al ei răspuns: „Iubesc ca și tine poezia pierdută/ De ridul tău m-am atașat/ aud a inimii chemare/ în vers m-arunc,/ să uit că doare... Să nu murim în zori,/ în cioburi să ne regăsim,/ Cu mierea din venele întinerite,/ iubirea s-o reconstruim.”

Marele Eminescu dădea o definiție poeziei:„acel trandafir  ce crește în potir de aur.” Imagini metaforice ascunse-n versuri, gânduri de iubire unde persoana iubită se confundă deseori cu poezia, cu farmecul ei. Și ca să fiu în ton cu titlul volumului închei cu versuri din „ Sacrificiu pentru persoana iubită”:

I, R. Roșiianu: „Eu nu mai pot să vin la tine/ o moarte cruntă nu mă iartă/ am de ales la rău și bine/ să-mi las trecutul lângă poartă.”

Al ei răspuns:

„Eu tac și plâng, acum, iubite/ De șoaptele tale neatinsă devin./ Tu-mi ești neprețuită amintire/ Departe sunt de tine... Îți scriu, iubitul meu,/ Din nou:  Iubirea noastră rămâne iar fără ecou.”

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Asociația Scriitorilor, Baia Mare, MM

 

       

 

EUGEN BACIU, CHEMARE DIN ASTRAL, Proză scurtă, Colecția Proză, Editura Ecreator, Baia Mare, 2025

 

                        ÎNTRE VIS ȘI VIAȚĂ

Motto: În fiecare clipă a vieții suntem cu un picior în poveste și cu celălalt în gol...

Scrierea are patru părți distincte cu titlurile: Fata din vis, Serena,  Călătoria și Drumul speranței. Cu toate că are această împărțire,  la povestire se poate cu ușurință observa că există o continuitate a desfășurării întâmplărilor relatate.  Apare același personaj Luca ce pendulează între vis și realitate. Tot ceea ce simte fiind treaz sau adormit, perioadă în care visează o serie de întâmplări reale sau închipuite, ele au loc a se exprima în aceste povestiri. E o chemare din astral, simte o lumină benefică ce-l atrage și-l îndrumă spre înalt, se lasă condus de energia luminoasă și de sentimentele de iubire pe care le simte. Pare a fi un om lipsit de apărare și discernământ, dar pe parcursul derulării evenimentelor, se dovedește că a fost foarte determinat în a-și vedea visul împlinit.

Idila începe printr-o întâlnire astrală care-l poartă pe eroul principal prin vis și prin realitate până la deznodământul fericit când el, omul spiritual e convins că trebuie să păzească comoara ascunsă-n Munții Apuseni,  la un loc sacru din România.

Se caută ca-n orice legendă explicarea fantastică a unui fapt real. Posibil ca acea familie deja creată în inima muntelui să stea acolo pentru totdeauna ca și savanții de la Roma care păstrează-n subteran arhivele secrete ale Vaticanului. (informare Emil Străinu). Unii cred că în vis de fapt călătorim cu sufletul într-o lume paralelă iar dacă știm să interpretăm această călătorie fantastică, atunci visele se pot realiza.

Câteva aspecte ale narațiunii: dacii conduși de Zamolxis urcă muntele ducând cu ei care pline de aur, fugind din fața inamicului, reușesc să intre printr-o poartă misterioasă în munte care se-nchide-n urma lor. E, de fapt, o legendă căreia se caută a i se da o explicație plauzibilă. Așa cum recunoaște scriitorul Eugen Baciu în Nota de autor unele întâmplări fac parte  din legendele populare ale înaintașilor noștri și în care există un sâmbure de adevăr.

Locuri secrete, întâmplări magice, între vis și realitate, oameni aleși pentru a percepe unele întâmplări și a porni pe drumuri necunoscute. El, Luca – personajul principal devine păstrătorul și apărătorul unui loc deosebit unde au trăit înțelepții lumii, un fel de SHAMBALA, o țară ascunsă în interiorul pământului unde au acces doar cei aleși. Aceasta se află într-o lume paralelă, invizibilă, cei de acolo pot vedea ce se întâmplă pe Pământ și pot intreveni pentru a corecta în bine destinul planetei albastre.

E un vis în care se caută orizontul de purpură, luminița de la capătul tunelului, zboară spre întinderi neștiute cu gândul și speranța că va găsi ceea ce dorește din inimă. Picioarele-l duc departe, departe... lasă casa lui în urmă, merge să mai vadă o dată casa părinților, care nu mai erau „acasă” plecaseră de vreo doi ani în Ungaria și nu mai știa nimic de ei. Cu aripi de miracol înfruntă CĂLĂTORIA VIEȚII dar nu se dă bătut niciodată, speră să ajungă la tărâmul de vis.

Ideile exprimate emoțional sunt transmise naturii înconjurătoare care este pictată prin cuvinte conform sentimentelor exprimate:

-„Vedea acum o vale luminoasă în care căsuțele rare cu loc de pășune păreau desus ca niște mușuroaie cenușii în verdele virgin al câmpului”.

Sufletul își începu călătoria astrală lăsând trupul să se odihnească.

Un corb negru ca tăciunele îl îndemna să meargă la Peștera lui Dionisie, are mereu sentimentul că e frate cu cerul și cu stelele, cu muntele și cu toate ființele vii. Cei doi îndrăgostiți se întâlnesc într-o dimensiune astrală, el plutește ușor „călăuzit de acel duh de abur”iar mai târziu, în acel moment îl încorsetă  o puternică rază „de lumină, apoi fu absorbit în trup”.

Merge înainte scăldat în baia de lumină ce-l încălzește căutând SHANGRI-LA, acea frumusețe fără margini a Divinului sau calea către fericire cum ar zice scriitorul Marius Ghidel.

Însuși scriitorul recunoaște:

„Cert este că omul nu este doar ceea ce este, ci este mult mai mult de atât. El este un microcosmos parte din marele macrocosmos. O părticică de energie din imensa energie a lui Dumnezeu”.

Între cele patru povestiri  există o legătură prin același personaj central Luca, un om ca toți oamenii care se subestimează,  dar care are un ideal de atins, pe care nici el nu-l percepe, dar...călătorește într-o lume paralelă la îndemnul unui vultur. Întâmplările și calea spre comoara ascunsă în munți de daci parcă vin dintr-o memorie ancestrală, e „datul sorții” să meargă acel om „ales” acolo, departe în munți unde să-și întâlnească ursita și să-și continue visul în realitate. Viața lui Luca a fost o călătorie a spiritului prin forme materiale mai subtile precum lumina, imaginea,imaginația despre care Enistein scria că este mai importantă decât cunoașterea.

Luca face o călătorie a vieții sale spre fericire și păstrare a zestrei spirituale și materiale a dacilor conduși de Zamolxe. Ne imaginăm că o dată ajuns în acea locație unde o întâlnește pe aleasa inimii, va rămâne acolo pentru totdeauna sau până când va sosi un alt mesager ales de pronia divină care să păzească acel loc ascuns în inima pădurii de privirile oamenilor răutăcioși.

Se pare că Luca a realizat un salt cuantic prin timp, ajungând acolo unde-și dorea cu ardoare, cu multă energie și emoție, cu gânduri pozitive.Se zice că ești viu când ai multe vibrații emoționale pozitive.

Pendulând cu imaginația între realitate și vis, Eugen Baciu scrie o poveste de dragoste cu dorințe împlinite având un stil personalizat cu întâmplări interesante care îi țin  treaz pe cititor și cu descrieri de natură potrivite sentimentelor umane exprimate.

Felicităm autorul și-i dorim inspirație fructuoasă în abordarea descrierii altor legende românești din folclorul autohton sau din memoria ancestrală.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM

 

 

 

 

 

 

 

 

LILIANA GABROVEANU, AMALGAM DE SUFLETE, Editura Ecreator, Colecția Proză, Baia Mare, 2024

MOTTO: „A scrie este un fel de a vorbi fără să fii întrerupt”.

Scriitoarea Liliana Gabroveanu începea să scrie în urmă cu zece ani fiind de profesie inginer constructor dar și profesor de artă muzicală și violonist.

Alege narațiunea ca povestitor în care poate să-și exprime propriile sentimente față de personajele alese. Ni se prezintă-n povestiri oameni diferiți, animale, păsări, căței, pisici etc.

Avem impresia că însăși autoarea a trăit acele evenimente sau cel puțin a fost în preajma lor, atât ni se par a fi autentice.

Percepția negativă a propriei persoane e relevată în povestirea Violoncelul unde Amelia îl avea pe cel mai bun prieten violoncelul „de când Cezar nu mai e lângă ea”.  El a plecat în capitală și ea a înțeles că locul ei nu este acolo. Un ofițer și o muziciană care s-au întâlnit și s-au plăcut chiar de la-nceput, de la prima vedere. Deoarece mama fetei reținea scrisorile către Cezar, între ei a intervenit neînțelegerea iar Amelia a ajuns să urască acel instrument care-i aducea multă bucurie și a hotărât să-și ia zilele aruncându-se în gol de la etajul opt al blocului unde locuia cu mama ei. Urmările se subînțeleg, autoarea de cele mai multe ori lasă un final deschis, unde cititorul își poate pune mintea și sentimentele să analizeze faptele și urmările lor.

Tot din lumea muzicii se trage și personajul Sorin din povestirea Fagotistul. Tatăl lui vroia să-l facă muzician, a urmat mai multe școli de muzică și Conservatorul și acum iată-l de ziua lui singur, cu gândurile lui, orașul a/doarme odată cu lăsarea serii, într-un loc cu un trai patriarhal în care oamenii se cunosc unii cu alții. Devenit fagotist ca și tatăl său a reușit să continue tradiția familială.

„Pe scenă, când toată suflarea ascultă, cu ochii ațintiți și urechile la pândă, sunetele trebuiau să iasă impecabil iar interpretarea să emoționeze. Numai un artist știe cu adevărat ce se întâmplă în acele momente... Sufletul trebuie să zboare, să vibreze împreună cu instrumentul.”

Acest suflet a avut timp doar de muzică, de integrarea-n societate prin căsătorie mai puțin, de aceea Daniela se retrage de la întâlnirea cu ceilalți prieteni.

Ileana,( Isprăvile Ilenei) o fată de la țară trăia cu familia la poalele Muntelui Ceahlău, munteni fiind, vreo zece frați, Ileana se pricepea mai mult la treburi bărbătești, dar și la furtul mierii de albine din podul casei pentru frații ei, la pregătirea unui leagăn în care să se dea frații mai mici, dar... visul ei de-a deveni „Coana Moașă” prinde viață, Ileana se îndepărta de meleagurile copilăriei, spre necunoscut cu mari speranțe. Dedicația pentru o idee și ambiția din fire o va duce spre împlinirea viselor.

Lui Ion, omul străzii i-a mai rămas doar un prieten Sandu care-l mai caută pe străzi și-i mai dă câte ceva de mâncare și haine, și-l îndeamnă să apeleze la asistența socială. El își face culcușul la umbra unei statui năpădită de verdeață dintr-un parc cu numele de Muzicanții de bronz. Nu după mult timp singurătății sale i se alătură un câine. În Noaptea de Crăciun se produce o mare schimbare, Ion colindă de unul singur și are impresia că și muzicanții statuii unde se cuibărise cântă deodată cu el, schimbă colinda, la fel și muzicanții... Dimineața e găsit aproape înghețat și dus la spital unde este primit și îngrijit iar prietenul său apare și el după ce-l căutase toată ziua. Sufletul lui se pare că nu va mai reveni din adormirea ce-o suferise în noaptea de Crăciun când s-a bucurat și a cântat împreună cu lucrurile materiale ce-l înconjurau.

Afrodita  căsătorită  cu vecinul ei care nu știa ce „vrea de la viață” ajunge repede la divorț iar acum se simte în sfârșit liberă deși avea 40 de ani și un copil de 14 ani, era „încrezătoare în puterea ei de seducție”. Își deschide un cont pe net și  încearcă să cunoască pe cineva cu care s-ar potrivi. Astfel îl cunoaște pe Mihai la o întâlnire, se mută la el, se scurg vreo șase luni de miere. Îl părăsește și pe Mihai ajungând la concluzia că nu va mai iubi niciodată.  Cititorul interesat ar putea bănui care este sfârșitul poveștii de dragoste dintre o femeie măritată cu un copil de 14 ani și amantul ei naiv , îndrăgostit...

Alte povestiri aduc în prim plan animale de companie : Linda, o cățelușă care se sperie de o insectă numită călugărița, pisica e melomană îi place să asculte muzică clasică-Mozart, Bach, Beethoven etc ( Linda) -un metis labrador care pusese stăpânire pe o cușcă a unei doamne bătrâne ce nu avea de gând să-l țină. Însă fiul ei Alexandru care locuia în altă casă îl ia și-l duce cu el acasă unde„înfulecă din pământul plin de râme și melci cu multă poftă, ca desert începu să rupă cu dinții din iarba suculentă.” Prin urmare mâncase proteine, minerale și vitamine, toate la pachet oferite de mama natură. Dilema supraviețuirii pe străzi fusese dezlegată. (Onyx)

Scriitoarea privește cu sufletul animalele din poveștile sale, le dă un nume: Linda-cățelușa, Onyx-labradorul, Chițulică-șoricelul care s-a suit pe fereastră și a pătruns în casă.  „legile naturii sunt clare, legile supraviețuirii; toate întâmplările sunt privite prin prisma omului – stăpân pe animale și atent la instinctele lor de animale prădătoare.(Isprăvi pisicești-isprava cu prinderea șarpelui, a vrăbiuței)

Se pare că naratorul a trăit el însuși aceste întâmplări care se adaugă una alteia formând un „amalgam de suflete”.

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR

 

 

MARIANA KISS, MIEZUL GÂNDURILOR, Colecția Poesis, Editura Ecreator, Baia Mare, MM

Motto: „nu știam cum/nu știu când/ versul s-a eliberat/ mi-a ieșit din nou în cale/ învelindu-mă/ într-o pânză fină/ țesută din litere și cuvinte/ ce-mi mângâiau/ sufletul ostenit”   (miezul gândurilor)

Aceste versuri  fac parte din poezia care dă  titlul volumului și par a fi o profesiune de credință, o explicare a ființării actului artistic ce urmează a fi pus pe hârtie.

Se pare că orice scriitor și mai ales poeții sunt supuși unor frământări sufletești intense, a unor sentimente reținute ce abia așteaptă să iasă din matca lor prin exprimare în cuvinte potrivite pentru a fi percepute și de alții, cititori, scriitori, oameni sensibili la frumos.

Poezia din acest volum e scrisă în vers alb, fără semne de punctuație, având în centru exprimarea sentimentului iubirii ; apare ca o prozodie  care nu se termină dal capo al fine. Ca idee exprimarea nu se termină la un vers, ea se continuă indiferent de rima apărută între timp, în alt rând al comunicării poetice:

„mi-a pus în buzunarși două curcubeie unul alb și

unul colorat să fac multe drumuri cu ele când de

lume mă voi fi săturat m-a sărutat ușor pe

obrazul stâng privindu-mă duios s-a înălțat

lăsându-mi câteva lacrimi ca să plâng

iubirile pierdute-n neant le-am auzit din văzduh

cum îmi spune să-l aștept că va mai veni o dată

când amurgul vieții mele va apune

în chip de înger cu aripa frântă”    (astrul suferinței adânci)

În acest fel poeta Mariana Kiss într-un răgaz de liniște scrie poezia sufletului său.

Se spune că iubirea este cea mai puternică forță din Univers, de aceea iubirea părinților,a omului din apropiere sunt completări ale „eului ”poetei.

-„fără voi bărbaților/ ce am fi noi femeile/ niște biete umbre/ pe pământ/ fără iubirea voastră/ am fi deșeuri seci/ bătute de vânturi sălbatice/ n-am avea sprijin/ n-am avea alinare/ n-am avea împlinire (fără voi)

Iubirea mamei ca și iubirea într-un cuplu idealstrăbate majoritatea poeziilor, multe fiind nostalgice după timpuri apuse.

„mama este sânul vieții

Este luciditatea adolescenței

Este cumpătul maturității

Este creația divină”   (mama creația divină)

Într-un alt portal, într-un univers paralel al gândurilor luminoase apare un zâmbet de lumină  spre iubire, „iubește femeia ce ți se închină/ măsoară-i dorința în zâmbet de lumină; deși clipe nebune îi dau târcoale „o, clipe nebune, din care labirinturi ale amintirilor/ să vă adun?; mergând mereu pe căineumblate „Cronos m-a ademenit/ pe căi neumblate/ mi-a furat/ zâmbetul dimineții/ mă privesc / în cristalul amiezii/ văd cum se apropie vertiginos amurgul/ pe caii lui de foc”...

-regretul iubirii pierdute: „ninge cu flori de salcâm/ peste doi menestreli/ pierduți printre manuscrise/ la marginea nopții”

-privire spre trecut: „eu nu te mai găsesc printre curcubeie/ nu mi-ai lăsat a eternității cheie”

-„sunt versuri/ care fac ochii cerului/ să plângă/ sunt versuri/ care fac diminețile/ să zâmbească (versuri)

Trecând prin experiența poeziei inspirată de muza creatoare, prin nostalgia amintirilor, prin așteptarea și bucuria fericirii, poeta Mariana Kiss  aduce un nou suflu personalizat în lirica feminină.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, U. Z .P. R. , Ulmeni, M M

 

 

 

Note de lectură

 

OANA NOORANI, PREAMBUL ȘTIINȚIFIC, Editura Ecreator, BAIA MARE, 2022                                     

Motto: Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează și devine infinit de mic, el se transformă în punct și atunci omul zice: Acesta este punctul meu de vedere!

Știință, geografie sufletească, știința-n poezie, suflet cosmic, o lume în schimbare prin iubire, o lume a „subconștientului științific”,o călătorie imaginară prin conștient cu apelarea subconștientului divin,  cuvintele științei adunate la un loc-puseîntr-un context poetic personal dau fluiditate ideilor exprimate.

Se pare că înaintea marilor descoperiri științifice, la unii inventatorica și Mendeleev care a ajuns la faimosul său prim tabel periodic al elementelor din 1869, clasificare în funcție de numărul atomic, i s-a revelat în somn un sistem de clasificare, dându-i-se un răspuns la problemele ce l-au frământat în timpul zilei.

Autoarea se crede punctuală în Univers și se vede hotărâtă să apropie poezia de știință, de cuvintele specifice științei dându-le alte sensuri în funcție de context.

„Mă integrez precum un punct în Universul colosal/ Nu mă observ, deci exist, în infinitul integral/ E o mișcare întru-totul perpetuă și zgomotoasă/ Prin forme care se extind, iar altele se limitează.”

Iubirea e eternă, etern e locul și timpul în care stăteam cu iubire:

Poezia„Iubire infinită”:

„Doar ani lumină aș străbate, m-aș propaga din infinit/ Ca mai apoi să mă adun, să-ți fiu eternul cel iubit/ Neantul astăzi l-aș preface, în locuri pline de culoare/ Tu ești ființa ce o vreau, din ce exist, cu-a mea ardoare.”

Poezia Cauzalitatea și non-cauzalitateainfinitului împrejurului aduce ideea iubirii de tine, de mine, de tot ce era, a fost și va fi, de Domnul Atotputernic, infinitul se apropie prin perceperea de sine și prin credință:

-„In infinitul cauzal, totul depinde perceptiv/ Aceasta-i starea cunoștinței, reprezentată invaziv/ Din scepticism tot intuiesc, că dincolo de ce se vede/ Se află infinitul pur și se cunoaște prin „a crede”.

Apropierea poeziei de știință aduce-n prim plan noțiuni antonime: plus/minus,Ying/Yang, esențial, absolut, totalitate,timp etern/statornic, cosmos, teluric, egalitate, spațiu/ timp,cauzalitate/ noncauzalitate, bine/rău, întuneric/ lumină etc.

Poezia IntermedIarul mișcării iubirii:

„Prin visele din visul meu s-a infiltratserenitatea rezonanței/ Exercitată de o stare, o variație, a binelui vibrație. Lumina se revarsă-n linii, prin presiunea ce-o împinge!/ Privesc înaltul segmentat, pământul în plin îl străpunge.”

Subconștientul uman -acel grăunte de iubire dumnezeiască ce ne apropie de Universe prezentîn/Cauzalitatea și noncauzalitateanoțiunilor din subconștient:

Și-am înțeles că-n mintea mea „știutul”ce mi se părea concret/ Se arăta subsidiarul,  al forței ce-o aveam în mine, la modul „eului”latent.

Poezia Sincronizarea  echilibrului emisferelor celebrare:

„Simtînlăuntrul un proces ce  adăpostește o mulțime de variante dependente de nucleu

Dar în care va prima doar una, nealterată sau modificată în funcție de factorii prioritari, în apogeu.„

Poeziile popularedepărtate un pic de știință prin cuvintele lor,  dar cuprinzândideile de  adevăr,  credință,frumusețe, mister și absolut trezesc aceleași sentimente în mintea cititorului.

Poezie, proză ideatică-conceptuală poate fi asociată cu poezia simplă-populară caretransmite direct și cu multă sensibilitate emoția din cuvinte, în cazul poeziei filozofice din care face parte și poezia Ilenei Oana Noorani-cititorul va medita pentru a înțelege profunzimea ideilor exprimate.

Versurile următoare le transmit către autoarea „subconștientului științific”:

-Doar cu mintea poți străbate/ Galaxii nenumărate/ Busola vieții tale/Spre răsărit apare...sau:

-Legați de veșnica țărână/ Avem liber spre visare/ Spre imensul infinit/ Cel ce mult ne-a îndrăgit...sau:

-Vrei să urci pe Tour Effel/ Aruncă ochii înspre cer/ Pământ, cer, totu-i la fel/ Taine puse în mister...

 Acest volum fiind un preambul, se cere o continuare emoțională a fenomenului ce se cheamă „poezie”prin încercarea de atingere a esențialului existențial științific în poezie precum Einstein care a descoperit teoria relativității în fizică, precum Ion Barbu care a intuit Poezia prin Matematică sau poetul maramureșean Ioan Pop care a intuit Poezia prin Geografie. De fapt s-a îmbogățit universul poetic românesc autentic cu noi și inedite imagini artistice și se transmite sentimentul speranței și nădejdii de mai bine.

La final putem spune că viața e frumoasă și merită trăită în drumul către fericire:

În orașul cu iubire locuiesc tot mai puțini!/ Drumul către fericire, din păcate, nu-l mai știm.../E așa frumos aici, ca-ntr-o lume de povești/ Tot ce trebuie să faci este doar ca să iubești!

În orașul cu iubire, oamenii nu merg, plutesc,/ Le-au crescut pe spate aripi, tot spunându-și„te iubesc!”/ Nu există sărăcie, sunt avuți și fericiți, / Cea mai mare bogăție-i că iubesc și sunt iubiți...

În orașul cu iubire, oamenii-s memuritori/ Nu există cimitire, când iubești n-ai cum să mori!/ Cine vrea eternitate, cine vrea ca să trăiască/ Poate să se mute aici, doar să știe să iubească...

Textele  autoarei Oana Ileana Noorani reprezintă un model de gândire feminină care integrează cuvinte ale științei în contexte creative de unde primesc alte sensuri, îmbogățind frumoasa limbă românească.

OLIMPIA MUREȘAN,UZPR, MARAMUREȘ, 2024

 

DARIA HRISTINA, Calea trandafirilor vii, Colecția Debut, Editura Ecreator, Baia Mare, Maramureș, 2024

Motto: „Inspirația vine din lucrurile care ne fac să suferim mai mult”.

Daria Hristina alege din tematica vastă a creației cel mai important sentiment și anume cel al dragostei. Prin poeziile din acest volum de debut se oprește cu nostalgie asupra tradițiilor românești (Altfel de Crăciun), asupra iubitei mame, dar mai ales poveștile dragostei urmează cu suișuri și coborâșuri visul unei tinere scriitoare care-și dorește idealul în dragoste.

Unii spun că viața e o iluzie și că dacă o vezi în culori vii, ea e vie, dacă o vezi în culori întunecate, ea este la fel - neagră. Titlul acestei cărți ne sugerează că trandafirii/ florile iubirii sunt vii, colorate:

„Culori...

Reprezentate de mii de frunze/ Mai fermecătoare decât un buchet de flori...

Aduse pentru scuze/ Visezi la curcubeie/ Pe cerul tău închis/ Visezi și speri/ La iubiri împlinite/ Tu nu știi că au plecat/ Au obosit cât te-au așteptat.” (Culori)

Autoarea Daria Hristina trăiește sentimentul nesiguranței pe calea care poate să ducă sau nu la fericire. De aceea iluzia fericirii e mereu aproape:

„Înflăcărat e sufletul dinlăuntrul meu/ Buimac visând că ești un zeu/ Să-mi fii tu, rază de soare/ Sau lumina săracă ce miroase a trădare./ Să-mi fii tu, vreun pom roditor,/ Sau al meu jalnic dor./ Ori o dâră trecătoare de fum/ Al unui avion gonind nebun/ Spre soare sau spre nemurire oarbă,/ Ori spre liniște cu a ei podoabă.”(Iluzie)

Se scriu versuri închinate chipului duios al mamei, care e „fundația casei clădite,... de-aș rămâne singur un biet pământean/ fără mama/ dulcele uman/ Aș pieri, n-aș cunoaște cerul... Nimic nu-ți lipsește din darul suprem/ Ai o putere de care alții se tem./ Ești împărăteasă în propriul tău palat./ Iar împărăția, îți sunt copiii ce mereu te-au urmat.” (Mama)

O poveste de dragoste scrisă prin versuri sprințare care reușesc să transmită sentimentele de care a fost stăpânită creatoarea: nostalgie, admirație față de partener, regretul despărțirii, înțelegere, toleranță, dar.. aceste calități nu se găsesc mereu la un tânăr îndrăgostit, autoarea rămâne cu speranța că va găsi un suflet care să rezoneze la unison cu al ei.

„N-avea stofă de prinț de poveste/ Avea doar vorbe... Îmbrăcate în zestre/ De aur, minciuni frumoase/ Rău îmi pare inimă că l-am lăsat/ Am obosit amândouă și-am plecat/ Viața lângă el nu era a mea/... Inima acum este goală/ Dar te va umple vocea domoală/ Al altui suflet ce te va iubi,/ Așa cum meriți, după cum știi./ Inimă, azi fără el,/ Ești liberă și tu, nițel./Nu plânge, nu dispera/ Viața e acum a ta.” (Inima)

Iubirea e nemuritoare, ea trece dincolo de mormânt, în lunga călătorie a sufletelor. Poezia din care voi reda câteva strofe aduce imaginea iubitei și a iubirii nemuritoare păstrând ritmul, rima și ideea din poezia Luceafărul de Eminescu, arhicunoscută de mai tinerii poeți care încearcă să creeze atmosfera din fața implacabilei morți:

„-Mi-e teamă că-ntr-o zi ai să pleci/ Și ai să mă lași iar baltă/ Cu ochi gri, cu palme reci/ Iar eu sunt vinovată/ Aș vrea să mă iubești mereu/ Cum mă iubeai odată/ Să fii numai în sufletul meu,/ Să nu-ți fiu căutată./ La finalul vieții mele vii,/ Să fiu eu muritoare,/  Urmași îmi sunt doar cinci copii/ Și fața-mi iubitoare./ Și-n cavoul închis de trandafiri/ Tu să-mi arunci o floare/ Și poate o poză cu noi, miri/ Când am fost înfloritoare.” (Încheierea muririi)

Închei cu ultima poezie din visul dragostei:

„Bună ziua, dragoste!/ Ți-am mai scris și ieri spre seară/ Cum făceam odinioară/ Să mai stăm la o poveste...Te-am cântat cu lacrimi calde/ De un dor ce mă-nvelea/ Să te știu mereu aproape/ În toată lumea mea.”(Salutări, dragoste!)

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM, 2024

 

 

LUCIA STEFFENS, INIMA DIN PALMĂ, Colecția Poesis, Editura ECREATOR, Baia Mare, 2024

 

Sentimentul dragostei de oameni, de români și România, de Luceafărul nostru Eminescu, copilăria, mama - sunt tot atâtea teme care străbat de la un capăt la altul volumul de poezii scris de Lucia Steffens.

Poezia de-nceput „Te-am ales să te visez” ne aduce-n prim plan zbuciumul sufletesc al tinereții, al iubirii ne/împărtășite, toate situate într-un vis frumos, dar și dureros, așa cum e și „Eul” poetic al autoarei care caută în stăfundurile conștiinței sale exprimarea sentimentelor potrivite.

„Te-am strigat mai stai cu mine,

Dar ochii-ți triști erau  lacrimi străbătute

Nimic nu mă ținea în nopți târzii,

Doar imaginea unei iubiri pierdute...

Atunci am luat hotărârea să te revăd,

Măcar în visul nopților durute,

Știam și chiar am înțeles de-acum,

Că m-am pierdut în lume printre vise.”

Vise și realități redate- n versuri surprinzătoare în amintiri: „În amintiri sfărâmate de iubire,/ În culori din curcubeul răsărit/ Lacrimi au plecat pe-o apă de izvor/Noi am rămas prin gânduri călători/ Și vom rămâne plânși o vreme,/ Pe-un ram verde crud și înflorit,/ Acum când anii tineteții au trecut,/ Doar prin clipă, frumoaselor dorințe... Să întâmpinăm primăveri binevenite.”

(Ți-am prins inima în palmă)

Andreea Marin prin emisiunea tv„ Surprize, surprize” ar fi putut fi sursa de inspirație la poezia Relația la distanță:

„Ne împărtășim visele, temerile toate,/ Până târziu în noapte, apeluri și mesaje/ Și deși distanța aduce lacrimi multe,/ Dragostea noastră persistă să existe.”

Dorul pentru mama poetei care acum trăiește-n altă lume o face ca aici pe pământ să-i „cinstească frumosu- i nume: „Te iubesc, măicuța mea,/ Veșnica ta pomenire,/ Sus pe cer ești ca o stea,/ Să fii înger, ai menire.”

( Mama mea dragă )

Dragostea împărtășită(visată) într-o Conversație de iubire între „El” și „Ea” :

„Iubito,

În noaptea asta voi fi lângă tine,/ Tu să m-aștepti... că vin plin de idei/ Vreau   să-ți aștern iubirea... cum e bine,/ Să mor de drag... să te iubesc de vrei.”

Iubite,

Vreau să-mi faci... coroniță din iubire,/ Că am să vin... Și sărutări să-ți dau mereu/ Încet să te dezmierd... privirea să te admire/ Iar de Dragobete să mă iubești pe mine.”

Deși locuiește departe de țară poeta Lucia Steffens nu a uitat imaginea poetului nepereche Eminescu și nici datinile și obiceiurile românești amintindu-și În noaptea Sfântă de Crăciun – „Când Maica Domnului a plâns/ Și Magii daruri au adus,/Și azi copiii toți privesc/ Brazi împodobiți frumos/ Daruri în cinstea lui Hristos!”

-ca și Eminescu- pentru care a dezvoltat o mare admiratie a talentului său poetic (ca de altfel, mii și mii de români) – poeta Lucia Steffens dorește țării sale:

„Slăvit să fie poporul ce are astăzi un cuvânt/ Să fie libertate și pace pe pământ/ Să nu ne vindem țara la dușmanii străini.../ La mulți ani, frumoasă Românie!”.

-poeta Lucia Steffens trece prin această viață cu bune și cu rele iar fericirea o găsește în vise, credință și poezie.

„În viață am trecut prin multe/ Și am avut cu toții nevoi/ Am șters și lacrimi de pe față/ Și m-a bătut și vânt și ploi/ Și-am îmbrăcat ca toți o mască/       Mințindu-mă că totul este bine!/ Cuvântul meu azi mă demască,/ Că am ținut lacrima în mine,/ Mai scriu o poezie și încă una,/ În poezie-s cea mai fericită./ Și ce va spune lumea, mi-e totuna,/Sunt înțeleaptă ca o carte împlinită.”

(Am trecut prin viață)

OLIMPIA MUREȘAN, Ulmeni, MM, 2024

Semnal editorial - Carmen Mihaela COCA

 

CARMEN MIHAELA COCA, Sportul de performanță, Abordare sociologică, Colecția Pedagogica, Editura Ecreator, Baia Mare, 2023

Motto: „Nu există artă mai frumoasă decât arta educației, pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul creează un chip viu, uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu.”(Ioan Gură de Aur)

Dintre marile probleme ale vieții sociale, educația fizică și sportul ocupă un loc aparte în ceea ce privește întărirea, menținerea sănătății corporale de care depinde în mare parte și sănătatea psihică.

Condiția fizică a omului este foarte împortantă atât pentru practicanți, instructori și pentru societate, pentru dezvoltarea fizică armonioasă a fiecărui individ. „Natura noastră este mișcarea, repaosul deplin este moartea.”( Blaise Pascal)

Sportivul de mare performanță își manifestă aptitudinile din copilărie iar pentru a parcurge drumul spre performanță are nevoie de un educator-instructor care să știe cum să-l îndrume în dozarea efortului și în alegerea exercițiilor potrivite. Dna. Carmen Mihaela Coca este una dintre acele persoane pasionate și instruite care a știut să găsească echilibrul în educarea fizică a elevilor săi. O spun multiplele diplome și medalii obținute de-a lungul timpului la concursuri și competiții sportive, obținute în urma efortului susținut pentru dezvoltarea fizică și psihică a elevilor selectați.

Așa cum se spune în Introducere:

„Lucrarea de față sintetizează cele mai diferite metode și mijloace care pot contribui la menținerea echilibrului psiho-fizic al sportivului sau al oricărui individ care dorește să facă din existența sa o performanță umană.”

Există o deosebire între educația fizică din școli, sportul de masă și sportul de performanță, numai dacă ne gândim la cel din urmă și la faptul că din școala de la Deva a răsărit campioana Nadia Comănici, cea care a luat la Montreal nota zece pe linie la concursul internațional de gimnastică.

Autoarea cărții a fost și este antrenor de gimnastică ritmică la Baia Mare, maestru al sportului, Arbitru Internațional de gimnastică ritmică 2009-2013, multiplă Campioană Națională, Dublă Vicecampioană la gimnastică ritmică, scriitoare și în același timp pictoriță - Carmen Mihaela Coca fiind membru al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație participă cu lucrări artistice la expoziții și vernisaje la Baia Mare, București, Iași etc dar și cu ilustrații după picturile sale în ziare, reviste și zeci de cărți ale autorilor români din țară și din străinătate.

Pentru a putea influența, educa și dezvolta o serie de deprinderi sportive elevilor e absolut necesar ca și profesorul instructor care e la baza instrucției și educației sportive să fie el însuși pasionat de evoluția sa personală propriu zisă.

În acest sens Carmen Mihaela Coca a dat dovadă de-a lungul timpului că e cea mai bună, cu cea mai bună abilitate atât în evoluția sa personală, cât și a claselor de elevi pe care i-a dus spre performanță. Elevii domniei sale cred  că o poartă-n sufletul lor manifestând acest sentiment de recunoștință necesar pentru succesele obținute în drumul luminat de profesor.

Studiul și cercetarea din această carte au ca obiective completarea informațiilor de specialitate, dezvoltarea metodelor de instruire și completarea acestora cu privire la integrarea în societate a copiilor care practică sportul de performanță. Subiectele abordate sunt formarea echipelor de sportivi pentru competiții, treptele intermediare ale ierarhiei sportive, factorii fiziologici și psihologici și  de mediu ai performanței sportive.

„Performanța optimă se realizează atunci când corpul și mintea se influențează reciproc, când ambele sunt influențate de mediul înconjurător, când acești trei factori interacționează și afectează permanența și când factorii sunt la parametrii maximi.”

În urma analizelor se poate afirma că:

„Sportul constitue nu numai o școală a vieții, a formării multilaterale a omului, dar și un larg laborator, izvor de soluții pentru sănătate, pentru recuperare, pentru viață, pentru toți.”

Abordări teoretice și conceptuale privind clasele și grupurile de elevi cu delimitări sociologice, specificul claselor cu profil sportiv, principiile generale ale antrenamentului sportiv, analiza și caracteristicile grupului sportiv, analiza conceptului de educație, a idealului educativ: „Idealul educației reprezintă imaginea perfectibilă, modelul la care aspiră societatea în formarea tinerei generații.”; educația familială în raport cu realitatea socială, locul și rolul educației fizice în integrarea socială a copiilor și tinerilor, factorii care favorizează performanța, studiu de caz privind pregătirea și integrarea sportivului în societate prin gimnastica ritmică, artă a mișcării corporale... și multe alte abordări întregesc imaginea unei preocupări teoretice de relatare a activității  unui cadru didactic pasionat în munca la catedră , dar și-n cea extrașcolară.

Închei cu ideea beneficiilor mișcării expusă subtil:

„Mișcarea ca factor primordial care a orientat structura corpului omenesc, s-a impregnat în materia vie, prezentând tot timpul vieții satisfacție și răbufnind sub cele mai variate forme.” (Dr. Clement C. Baciu)

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, Maramureș

 

 

 

 

 

SEMNAL EDITORIAL

 

LILIANA CARMEN STOICA, Sculptează-ți Trupul,

Editura ECREATOR, Colecția Pedagogica, Baia Mare, 2023

Motto: „Puterea unei persoane este rezultatul a ceea ce a depășit.” A. Einstein

Cartea cu titlul Sculptează-ți Trupul vrea să conțină ideile și practicile care pot duce de la suflet la trup și pot să-l modeleze pe acesta din urmă -precum un sculptor cu dalta în mână care face ca lutul să prindă viață.

Fiecare dintre noi am avea nevoie, indiferent de vârstă, de o evoluție, de o perioadă de autocunoaștere mai lungă sau mai scurtă, aprofundată în care să ne autodepășim și să realizăm scopul vieții personale. Ceea ce e în suflet va fi și în trup, de aceea cartea Sculptează-ți trupul încearcă să explice legătura permanentă care există între trup și suflet prin emoțiile pe care sufletul le are.

Mai întâi cunoașterea sufletului va duce spre transformări trupești prin exercițiu conștient; cursul are-n centru ideea emoțiilor care trebuie luate-n seamă pentru acțiunile persoanei de a învinge frica, furia, vina, reglarea greutății corpului etc. Cu ATC-FIV Complex se pot găsi soluții viabile. Totuși, ideile din cursul ACT-FIV Complex  sunt valabile numai dacă se acționează în acest sens cu ajutorul tehnicilor de eliberare emoțională.

Lucrul pe corpul fizic este toppingul sau tapotarea timp de cinci săptămâni cu 15/20 de minute pe zi fără diete sau exerciții exagerate. Se vor tapota anumite puncte specifice de pe corp care sunt descrise prin cuvinte și desen în cele zece lecții ce vor ajuta pe fiecare practicant EFT să ajungă la rezultatul dorit.

Emotional Freedon Techniques (EFT) este o metodă terapeutică inovatoare care se bazează pe eliberarea de blocaje emoționale și fizice prin stimularea anumitor puncte de acupunctură de pe corp.  Această tehnică a fost dezvoltată de  Gary Craig  în anii 90 și a fost inspirată de tehnica de acupunctură chineză, care presupune stimularea anumitor puncte de pe corp pentru a restabili fluxul de energie.

Lecția nr. 1. Se referă la „Formarea rănilor în copilărie și care este legătura cu viața de adult” După acceptarea și recunoașterea acestor răni cu sinceritate și fără a fi un om superficial se va trece la exerciții pentru a înlătura masca ce ne împiedică să fim  noi înșine.

Poemul poetului suedez Hjalmar Soderberg - evocat în carte de către autoarea Liliana Carmen Stoica va ajuta la identificarea emoțiilor, ceea ce transmite acest poem este ca o esență de parfum  în care sunt amestecate emoții și răni:

            „Vrem cu toții să fim iubiți,

Iar dacă nu se poate, măcar admirați,

Dacă nu, să fim crezuți,

Dacă nu, să fim urâți și disprețuiți,

Tot ce vrem este să trezim o emoție

În ceilalți, oricare ar fi ea

Sufletul freamătă în fața golului

Și caută mereu un contact cu orice preț.”

Se cunoaște adevărul cuprins în maxima „mens sana în corpore sano” iar legătura dintre Trup și Suflet este mai puțin studiată de așa zișii materialiști; autoarea acestei cărți  pornește de la suflet spre trup și vrea să-l modeleze pe acesta, vrea să-l scape de angoase, răni din copilărie, neliniști cotidiene, nerealizări etc cu o metodă care la prima vedere ar veni la noi, românii, din moși-strămoși, ba chiar de la traco-daci. Să ne aducem puțin aminte de bunicile noastre și de metoda lor folosită în copilărie atunci când ne mângâia și punea mâna exact pe locul dureros și  atunci imediat durerea se îndepărta de corp! Spuneam noi atunci că „modelăm Trupul?”

-Nu sculptam, nu modelam, ci apelam la emoții, la încredere și la speranța de vindecare! Și ne vindecam!

Totuși în epoca modernismului și a inteligenței artificiale - EFT este o metodă ușor de învățat și de aplicat, care poate fi folosită pentru a trata o varietate de probleme, precum anxietatea, depresia, traumele emoționale, fobii, durerile fizice și multe altele. În timpul unei sesiuni de EFT , persoana care primește terapia se concentrează pe o problemă specifică, în timp ce terapeutul îi ghidează prin stimularea anumitor puncte  de pe corp, prin bătăi ușoare cu vârful degetelor.

EFT a fost susținut de cercetările științifice care au arătat că această tehnică poate reduce nivelul de stres, poate îmbunătăți starea de spirit și poate ajuta la ameliorarea durerilor fizice. De asemenea, EFT este o metodă non-invazivă, care nu implică utilizarea medicamentelor sau a altor substanțe chimice.

Această carte este o resursă valoroasă pentru oricine dorește să învețe mai multe despre EFT și să înceapă să aplice această tehnică pentru a-și îmbunătăți starea emoțională și fizică.

În paginile acestei cărți veți găsi informații detaliate despre tehnica EFT, precum și exemple de sesiuni de terapie EFT pentru diferite probleme și afecțiuni.

Vă invit să descoperiți beneficiile acestei metode terapeutice inovatoare descrisă în carte și să incepeți să vă bucurați de o viață mai fericită și mai sănătoasă.

Felicitări autoarei Liliana Stoica pentru scrierea acestei cărți care poate fi de un real folos cititorilor ei.

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, Maramureș, 2023