Poezii de Al.Florin Țene

                                     Metafora

         Vorba spusă pe dos într-un buchet de cuvinte

         E un fel de comparație fără termenul de comparat,

         râul țâșnind de sub stâncă inventează moara și minte

          foamea zilei  în cotlonul hambarului plecat la arat.

 

         Se clătește ziua cu marea înspumată prin gură

         Pescărușii mint înălțimea cu proteste dure.

         Când corabia întinde speranțe valului ce-n îndură

         Cocoașa carenei unde țipă o parte din pădure.

 

         Cuvintele ies din telemobil precum o reptilă

         Speriind urechea ascunsă-n gulerul înalt

         Când degetele înghețate vibrând mereu a silă

         Și gândul spre îndreaptă spre ea c-un salt.

 

         Lipsește ceva din scena aceasta spune un ajectiv

         Doamna metaforă îl complectează, comparația,

         Toate sunt minciuni spune verbul fără motiv

          să ne înflorească în text minciuna și inovația.

                                     

                                      Insul

         Iată, toate tăcerile adunate sub pielea gândurilor

         Ochii și i-a  risipit pe intinsele căutări

         Nămolul roditor în care cresc  cuvinte

 

         Memoriale  cărți aruncate pe rafturi pline de praf

         Unicii morți în povești aduse în ore când ies stafiile.

         Rămas singur  niciodată nu a băut o bere, un butoi nu-i ajungea,

         E veșnic  premiat de prieteni-e mare

          Și poetul din căldare.

         Amintire trecută prin uitare căci

         Nimeni nu poate recita un poem.

 

         E tot o votcă a băută împreună pe Napoca

 

         O virgulă tradusă de ruși chiar în Soroca.

 

         Numitor comun cu nume de râu

         Uimitor de promovat precum înotătorul în apa până la brâu

         Limbă comună în vers scris la băutură

         Ins cu desen de barbă pe vorbe inutile și ură

         Tăcut ca un verb prelins  în barbă

         Albă și murdară de adjective inutile

         Trecut de vârsta pe care a uitat-o în pile

         Emergente proptele în presa ardeleană.

                                                    Ziua bună de dimineață se cunoaște

                         Se crapă de ziuă precum o nucă căzută din ciocul unei ciori

                   Pe când piua se spală în ritmul cu dimia clătită în apă

                   Și femeia iubită își acoperă sânii cu visul a două viori

                   Bărbatul lăsând-o pe dunga dimineții plecând la sapă.

 

                   Se crapă de ziuă ca o piersică coaptă căzută din pom

                   Rămân în acest peisaj din ziua de ieri cu gândul amar

                   Îl clătesc cu un vers dar tot miroase a frunze uscate și atom

                   Și-mi pare ziua un vers pe care-l scriu în zadar.

 

                   Se crapă de ziuă ca un pahar căzut din mâna unui bețiv

                   Metafora rătăcește pe cerul cu luna ce-o scamă de nor o paște

                   Și poemul scris pe o pagină de gând îmi pare c-am uscățiv,

                   Pe când  mă bucur că ziua bună de dimineață se cunoaște!

                                                        Al.Florin Țene