Se afișează postările cu eticheta Romeo Tarhon. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romeo Tarhon. Afișați toate postările

miercuri, 27 mai 2020

(I)moralitatea noastră, a userilor FB !


De necrezut dar adevărat și foarte relevant un fapt: marea majoritate a utilizatorilor Facebook, oricât de cultivați, de decenți, de ”dotați” cu diplome de licență (fake) și informații false despre sine, ca să dea bine, doar și prin reacția la un poster pereche afișat în secțiunea ”Poveste”, se dovedesc a fi, și prin această mostră, așa cum sunt și... cum suntem, din păcate, noi, românii, în cea mai mare parte... și mă abțin să descriu, să calific, să anatemez această majoritate reprezentativă. În fapt, am postat la o zi diferență la ”Povestea mea” câte un catren al unei poezii alcătuite din șapte strofe corespunzătoare zilelor săptămânii: Dumnică, Luni, Marți... Ei bine, mare mi-a fost mirarea când am constatat că prima strofă atașată unei imagini cu nud, superbe, artistice, a unui pictor și grafician contemporan remarcabil - Mihai Catruna -, a fost blagoslovită cu 49 de ”like-uri” în cele 24 ore de expunere, în timp ce o altă strofă, cu nimic mai expresivă decât precedenta,însoțită de imaginea unui nud realizat fotografic, a primit incredibila atenție a 614 useri, diferență pe care nu au făcut-o banalele mele versuri care nici nu cred că au interesat. Ce învățătură (de minte...) să trag din această aplecare a compatrioților la desuet, la frivol, la senzual, la lasciv sexual în defavoarea artei autentice, a mesajului liric și plastic emoționant înfrățite? Însumi mă dau învins și, ca atare, pentru povestea de azi, Miercuri, am postat strofa corespunzătoare însoțită tot de un foto-nud apetisant nu doar pentru bărbați, cum ar fi firesc, ci și pentru la fel de multe doamne și domnișoare...

 Strofa de azi:
Miercuri sunt trist - un lir în pribegie
cu sufletu-mi lichid ca mandolina
când plânge o baladă ce sfâșie
a remușcării carne, ca felina

iar imaginea atașată este redată mai jos, lângă celelalte două imagini care fac obiectul obiecției mele obiective în urma căreia anticipez că nu voi mai primi la fel de multe ”lăicuri”, sau... mai știi care sunt, uneori, căile Domnului...? Și, totuși,în doar câteva minute de la postare în ”Poveste”, constat că am cules deja vreo 40 de ”like-uri” și... bezele... Q.E.D. !

                                                                       Romeo Tarhon

joi, 14 mai 2020

Scrisoare deschisă domnului Romeo TARHON


Scrisoare deschisă pentru Națiunea și creatorii proiectului epopeic „Rugă fără sfârșit”, cel mai lung poem colectiv pentru Cartea RecordurilorRedacția Națiunea a primit recent de la domnul Vasile Bele, renumit folclorist, original staroste al nunților oșene, artist orator și rapsod, prozator și poet remarcabil, colaborator prețuit al publicației noastre, om cu har care nu permite risipirea tradițiilor sfinte ale satului românesc în deșertul dezromânizării de către neprietenii națiunii române în complicitate cu nemerniciții noștri trădători și vânzători, o scrisoare deschisă care merită un loc de cinste în contextul acestui articol al cărui merit de a fi publicat îi revine semnatarului scrisorii, eu, gazetarul, neavând de făcut decât să îi fi citit cu emoție scrisoarea-articol și să îi fi conceput această scurtă introducere, iar autorului scrisorii să îi mulțumesc respectuos în numele Națiunii și al meu personal pentru sinteza și statistica realizate cu profesionalism, pentru strofele de o rară vibrație, scrise special pentru poemul nostru colectiv care a trecut de incredibilul număr de 16.000 de strofe în șase luni de la lansare, precum și pentru promovarea acestui proiect în cercurile de români adevărați, de scriitori și prieteni ai domniei sale.

Domnul Vasile Bele, ca român, este un model! Îmi face plăcere să vă amintesc, dragi cititori, faptul că am scris în Națiunea cu admirație despre românul exemplar și poetul excepțional Vasile Bele, recomandându-vă să recitiți articolul de prezentare pe care l-am publicat în 28 decembrie.

Publicat în 19 martie de Romeo Tarhon

marți, 31 decembrie 2019

INTERVIU cu poetul, militarul şi starostele VASILE BELE


AUREL BELE - Pseudonim: Vasile BELE / INTERVIU- START REPORTOFON Pasionat de studierea și cercetarea folclorului și a lăzii de zestre maramureșene:

LIGYA DIACONESCU: - ,,Studiind” profilul scriitorului VASILE BELE, am citit într-un număr al ziarului “NAȚIUNEA” un portret al său, realizat de Romeo Tarhon, care îl descrie atât de bine: “Vasile Bele – poet, militar și … staroste - Vasile Bele este născut la 20 martie 1970, trăiește în localitatea natală, Chiuzbaia, locul unde se regăsește cel mai bine, și activează de buni ani ca militar în Jandarmeria Maramureş. Este, totodată, masterand grupa Etnoturism Cultural – Universitatea de Nord, Facultatea de Nord, Baia Mare. Este un familist convins, cu soție și doi copii minunați, băiat și fetiță. Vasile Bele este pasionat de o ocupație mai rară: stărostitul la nunțile tradiționale … A organizat peste 600 de nunți de neuitat, specifice ritualului maramureșean. Deosebit de talentat ca poet, mereu inspirat și având grijă ca versurile create special pentru fiecare nuntă să fie personalizate, vesele și potrivite mirilor, rudelor și nuntașilor, Vasile Bele este, de fapt, un animator, un artist orator care dă savoare și culoare fericitelor petreceri, iubind și cultivând tradiţia şi folclorul românesc. „Ce poate fi mai frumos când realizezi că vocaţia şi harul tău îţi îndeamnă paşii înspre o treaptă superioară spiritului uman pe care noi toţi o numim creaţie“, mărturisește cu sinceritate scriitorul, autor al mai multor cărți inspirate din activitatea lui de staroste-poet. Ei … povestiți-ne în câteva cuvinte ce reprezintă stărostitul la nunțile tradiționale … și ce rol are starostele!
VASILE BELE: - Permiteți-mi, înainte de toate, să mulțumesc ziarului ,,NAȚIUNEA”, poetului Romeo TARHON, pentru minunatul articol, foarte frumos elaborat și întocmit, iar Dumneavoastră, distinsă prietenă să vă mulțumesc pentru oportunitatea de a fi cuprins în această antologie, așa cum vă mulțumesc pentru publicarea în prestigioasa și valoroasa revistă STARPRESS, de-a lungul timpului, iată, dovedind o colaborare și o susținere continuă de câțiva ani, încoace.
Pentru că veni vorba despre folclor, tradiții sau obiceiuri de nuntă moroșenești (din Maramureș, adică), vă mărturisesc faptul că ,,nunta fără staroste, nu e nuntă!” – o sintagmă auzită de foarte multe ori, în context tradițional. Rolul și rostul starostelui este unul profund, definitoriu, esențial aș mai adăuga. Cu el, (cu starostele, adică), începe ceremonialul nunții, cu el se termină. Între acest început și acest sfârșit de nuntă se derulează întreaga activitate a starostelui.
Azi, în context modern, gândindu-mă că mai sunt nunți și fără staroste, lumea îl confundă pe tradiționalul staroste cu M.C.-ul (englezesc), adică ,,maestru de ceremonii”. Total greșit, pentru că în niciun caz un M.C.-u, nu va face niciodată ceea ce face un staroste. Dar ce au în comun aceste două funcții – starostele (în context traditional) și M.C.-ul (în context modern)? Și unul, și altul vor organiza și vor conduce nunta, cu următoarea diferență – un M.C.-u, nu va vorbi niciodată, ceea ce vorbește starostele. El, starostele adică, va transmite, atât cât îi stă în putință, partea tradițională din ritualul de nuntă, fie în versuri, fie în proză … totul depinde de cât de bun orator este, pe când M.C.-ul, va puncta, scurt, clar, concis, strict la subiect doar momentele de organizare dintr-o nuntă.
Propun o trecere în revistă a cuvântului STAROSTE, prin consultarea DEX-ului, pentru a vedea cu exactitate, care este definiția și ce rol are starostele într-un ritual de nuntă. Starostele va vorbi în locul mirelui/miresei, fiind ales unul ,,dintre cei mai buni oratori”:
,,Iar de crezi că nu-i putea,
Vorbește prin gura mea!”,
sau:
,,Iar de crezi că ți-a fi greu,
Vorbesc eu în locul tău!”,
sau:                                                  
,,M-ai chemat, m-ai arvonit
Și-n locul tău am grăit,
Iartă dacă am greșit,
Iartă de n-am nimerit!”,
sau:
,,Mi-ai dat o arvună bună,
Să vorbesc o săptămână!”,
(texte/fragmente de nuntă din colecția – orația de nuntă, Vasile Bele). Uite că aceste vorbe nu pot fi spuse decât de staroste. Deci, starostele, va conduce în totalitate nunta, și lui i se vor supune toți nuntașii – muzica, socăcițele, mesenii, pentru că este ,,împuternicit al mirelui”. Tot starostele va cere părinților mirelui/miresei, aflați în calitate de socri mari/mici, să fie iertători, îngăduitori, înțelegători, sfătuitori și de acum înainte, și să-i dea pruncului (mirelui)/ fetei (miresei):
,,Părintească sărutare,
Creștinească binecuvântare,
Că nu-i prunc pe lume,
Să se nască,
Și să crească,
La părinți să nu greșească!”
Starostele va rosti rugăciunea de binecuvântare a nunții, în momentul de început al nunții, pentru că:
,,Orice lucru-n astă lume,
Se-ncepe cu-o rugăciune,
Tatăl nostru cum se spune!
asta în varianta în care printre invitații la nuntă, nu se află vreun preot. Ca o concluzie, starostele este sufletul întregii nunți! Cu starostele în fruntea alaiului, se va merge după nănași acasă, pentru a-i aduce acasă la mire/mireasă. Trebuie făcută următoarea remarcă – obligatoriu, la noi în Maramureș, fiecare alai (și al mirelui, și al miresei) are propriul staroste.  Aflat în fruntea alaiului miroilor, el va închina cu toată lumea ce iese în întâmpinarea alaiului, având mereu sticla de horincă, la îndemână. De fapt, sticla de horincă, este un ,,accesoriu” obligatoriu, în ceremonialul nunții, obligația morală, a tuturor participanților, este de a lua sticla și de a închina în cinstea miroilor:
,,Cu horincă de căldare,
Nu cu apă de pe vale!”.
La noi, în Maramureș, starostelui i se mai spune și ,,Mincinos” sau ,,Mincinosul”, pentru că, în contextul nunții, el preamărește, el laudă cu supra măsură pe toată lumea – socri, nași, mire, mireasă, socăcițe, muzică, dându-le o valoare mult mai mare, și toate astea pentru a da fast și măreție nunții, denaturând uneori adevărul – toate aceste fiind permise în cadrul nunții tradiționale. Orațiile de nuntă rostite se numesc ,,iertăciuni” sau (depinde zona folclorică) – bulciug, sau bolciug.

VASILE BELE
 BAIA MARE  VICTOR BABES 31/51 
TEL:0753-53.30.03
email  v_bele@yahoo.com

vineri, 30 martie 2012

Scrisoare deschisă


Domnului Romeo TARHON - pentru a cere permisiunea publicării acestui articol în această parte de lume – nord de România. 


Desigur în veți înțelege gândurile și rândurile!
 Întrebărilor dacă net-ul (cum ne place nouă să-l scurtăm în denumire ori definiție) este sau nu util, s-a răspuns în fel și formă. Nu sunt un înrăit ,,navigator pe net”, doar în măsura timpului liber (câteva minute, poate spre o oră/zi!), dar iată, că pentru mine net-ul, raportându-mă la întrebare, e un beneficiu.
Personal, eu așa am aflat, de dumneavoastră, domnule Romeo Tarhon, de ziarul Națiunea ... de dumneavoastră, de ziar, de echipa din spatele dumneavoastră, de proiectele ce le-aveți în derulare. Dacă nu era net-ul, eu nu știam de dumneavoastră, deci nu vă scriam!
Acuma vin și vă mulțumesc pentru interesul care l-ați manifestat persoanei mele în ceea ce privește scrierea și promovarea articolelor. Mă bucur să pot spune că de-aici din acest colț de țară, Baia Mare, Maramureș, au fost publicate în ziarul dumneavostră, pe care cu iscusință și măestrie îl conduceți, articole ce-mi poartă semnătura. Doamne ajută și pe mai departe, pot doar să spun! Dar nu a mă lăuda scriu toate acestea, ci pentru că mă simțeam dator cu o mulțumire, către marcanta dumneavoastră personalitate.
Din articol în articol, aflu despre proiectul, simplu și ipotetic, numit în această clipă, de mine - Cartea Recordurilor. Desigur, voi reveni cu amănunte, căci despre acesta doresc a face rostire în cele ce urmează. Curiozitatea m-a îndemnat să caut, să ,,răsfoiesc”, să găsesc sau să regăsesc câteva articole extrem de importante, despre toate acestea, inclusiv invitația dumneavoastră de participare, către toți cei care au curajul literar, dorință și putință literară. Curaj de participare, zic eu, ar trebui să fie!
Derulat de câteva luni bune – septembrie 2011 – acest proiect literar, încă nu ne este prea cunoscut nouă celor din această parte de țară. Nu doresc a condamna pe cineva anume sau o persoană anumită, departe acest gând de mine, doar vreau să se audă ecoul proiectului dumneavoastră, în cazul în care, precum am fost eu, mai sunt și alții.   
Iar pentru a purcede în consecință, voi folosi multe din argumentele-chemare-invitație de participare, scrise de dumneavoastră, fraze sau scurte propoziții pentru a face o cât mai bună cunoaștere a scopului propus, și spun, ducerea lui la îndeplinire.
Primul contact cu proiectul propus
 Cu un titlu inspirat din Coloana fără sfârşit, capodopera marelui artist Constantin Brâncuşi, ”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” este un proiect patriotic inedit lansat de către Romeo Tarhon pe facebook - http://www.facebook.com/groups/171545649594106/ – în echipă cu inimoşi creatori, iubitori şi amatori de poezie destinată Ţării şi Neamului Românesc.
Milioane de români, cu sau fără acces la net, dar cu vibraţie lirică şi cu spirit naţionalist, sunt invitaţi să participe la repararea imaginii României din Guiness Book, în care Sorin Oprescu a ”promovat” ţara cu cel mai lung cârnat ...
„Regulamentul” manifestării patriotice este simplu: un român, un poet ... cât mai multe strofe. După doar câteva zeci de ore de la lansarea originalei idei, românii din ţară şi străinătate socializează în masă, mândri că îşi pot aduce aportul liric pentru România.
În limita spaţiului electronic şi a celui pe suport de hărtie, ziarul ”NAŢIUNEA”, principal partener media şi sponsor, va publica periodic, inclusiv sub formă de volume prin propria editură, sutele, miile, sutele de mii şi, sperăm noi, milioanele de versuri, având onoarea de a participa la un fenomen, la o revelaţie spirituală care poate constitui un prim pas nonpolitic al solidarizării naţionale, al retrezirii conştiinţei româneşti. ”Neamul românesc nu a coagulat niciodată în jurul unei ideologii, ci a unei stări de spirit” (Dan Puric).
Scurt, clar, cuprinzător – întregul dumneavoastră articol (luat de pe confluențeromânești.ro). Dar mă simt dator și cu mai multe explicații, fie și pentru întregirea articolului.
(publicat în 27septembrie 2011, de către Alina Cristiana Lupu)
 Nu faceți ca ei!
 Proiectul propus, demarează în forță, pe rețeaua FB (n.a. facebook), în parteneriat cu Ziarul Națiunea – o laudabilă inițiativă și extrem de mult curaj. Evident, nemernicii, nu stau în ascunzătorile lor. Sunt la orice pas, și uneori am impresia că nici nu ne știm feri de ei. Sunt precum Iuda, exemplul biblic, Doamne iartă-mă! Dar ce să le faci unor astfel de oameni cu astfel de comportamente? Eu, în las în lumea lor, sincer!
Deja, abia născut, proiectul este ,,vandalizat”, de minți ,,luminate” (ce-or fi căutând prin lumea noastră?). Un furt intelectual al idei și al proiectului – ziceți dumneavoastră – numind și autorul: nume de user - Vali Zăvoianu. Cine-o fi, doar Dumnezeu, știe!
Vali Zăvoianu? Nume de referință – aviz celor care vor citi acest articol! Ce a făcut? A încercat să denatureze scopul și idealul măreț al proiectului, grupului original ,,RUGĂ FĂRĂ SFÂȘRIT”, prin transformarea lui în grupul – pastișă ,,CATEDRALA DE CUVINTE”.
Cum au fost posibile toate acestea? Prin minciună, piraterie și manipulare ... a izbutit să sustragă primele 98 de strofe și lista pricipalilor membri ... sabotând  proiectul la comanda politică a politicianului Sorin Oprescu! Să vezi, să auzi și să nu crezi! ... oameni bolnavi de ură ... adevărat! Dar ce caută în lume asta? Ce-or fi având în mintea lor bolnavă? Și putem a ne pune încă o mie de astfel de întrebări, căci oricum nimic nu va schimba caracterul infect și jegos al traiului dumnealor! Cât despre comanda politică, a mai sus amintitului primar ... se prea practică astfel de practici! Iertați-mi exprimarea ... voită de această dată.
 Revenire la cursul normal al proiectului
 Câteva întrebări și tot atâtea răspunsuri:
Cine a lansat proiectul?
Proiectul liric patriotic fără precedent a fost lansat de către publicistul Romeo TARHON, în parteneriat cu Ziarul Națiunea și în echipă cu inimoși creatori și iubitori de poezie din țară și străinătate – un proiect unic în lume, destinat reparării și promovării imaginii de o neasemuită frumusețe a României.
Inițiatorii?
Grupul de Presă ALCERO – NAȚIUNEA și ziarul Națiunea.
Cum?
Prin link-ul http://www.ziarulnatiunea.ro/category/ruga-fara-sfarsit.
Facebook: RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT – CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR – accesibil prin link-ul:
http://facebook.com/groups/rugafarasfarsit/
 Proiectul?
Alcătuirea unui poem național românesc alcătuit din zeci de mii de strofe scrise mai mult cu sufletul, dovedind ... faptul că românii adevărați atunci când se mobilizează și își pun energiile creatoare în slujba țării, familiei și confraților, sunt de neegalat, de neînfrânt, de neumilit.
Fiecare strofă trebuie să fie alcătuită din patru versuri preferabil cu rimă și ritm, să aibă o metrică scurtă sau medie și să înceapă obligatoriu cu verbul ,,SUNT”, drept element lexical de legătură între strofe pentru continuitatea și unitatea poetică și validarea versurilor scrise de către participanți.
Recomandări?
-         vigilență și toleranță!
Participanți?
-         creatori profesioniști și amatori;
-         persoane responsabile și care fac onoare Țării și Neamului
Românesc
-         mari iubitori de Poezie și Țară;
-         creatori cu ambiție, sentimente înălțătoare, prietenie, armonie, forță
spirituală, inspirație;
         Milioane de români cu vibrație lirică și cu spirit naționalist - 
Contribuție?
Creații – strofe – inedite din câte 4 versuri, care trebuie să înceapă cu
banalul predicat ,,SUNT”, elementul lexical de legătură și continuitate a strofelor.
SUNT  - la persoana I, singular sau persoana a III-a plural.
         Asumarea onoarei?
         Ziarul Națiunea – prin publicarea periodic a seriilor de strofe de câte 100, ale acestui poem național, precum și numele celor cale le semnează (numele autorilor).  
         Începutul proiectului?
         Întâiul articol din ziarul națiunea – dedicat cu tot entuziasmul de început marii noastre aspirații – epopeea noastră de inimă românească, ,,Rugă fără sfârșit”. Românii au hotărât să repare imaginea României penibilizată de către Sorin Oprescu prin cel mai lung cârnat, scriind cel mai lung poem al națiunii ... căci  popor mai talentat nu există.
         Derularea proiectului?
         Până în septembrie 2012 – când se va finaliza faza de înregistrare și adunare a strofelor de la participanți.
         Anunț de ultima oră, extrem de IMPORTANT:
         În urma consultării responsabililor Guinnes Book, ,,Națiunea” a aflat că este permisă participarea fiecărui iubitor și creator de poezie, amator și profesionist, cu oricât de multe strofe care să înceapă cu ,,SUNT” ca element poetic de legătură și continuitate - criteriul de înregfistrare a performanței în Guinnes Book este numărul de strofe și nu numărul de autori.
         Recompense și premii?
         Ziarul Națiunea a hotărât ca cei mai prolifici trei poeți să fie premiați prin publicarea și lansarea de către editură a câte unui volum individual cu strofele pentru poemul colectiv alături de poeziile pe care fiecare autor la consideră cele mai expresive.
         Apel – către toate colectivitățile și comunitățile ce doresc participarea la proiect!
         Toți participanții benficiază de drepturile de autor cuvenite și de cota parte la premii și benficii.
 Câteva date statistice ale proiectului aflat în derulare
 Au răspuns idei și inițiativei mulți iubitori de litere și literatură, poeți consacrați sau amatori (aflați în plină ascensiune), oameni de bine ce au înțeles gândul celor care l-au inițiat și pornit spre culmea gloriei. Au intrat atâtea popoare în Cartea Recordurilor, noi, adică POEZIA ROMÂNEASCĂ – de ce nu?!
7 octombrie – 300 de strofe (1200 de versuri);
12 octombrie – 400 de strofe (1600 de versuri) – în mai puțin de-o lună!
22 octombrie – 500 de strofe;
23 octombrie – 600 de strofe;
30 octombrie – 8oo de strofe;
2 noiembrie – 900 de strofe;
7 noiembrie – 100 de strofe;
9 ianuarie 2012 – 7000 de strofe;
23 februarie 2012 – 1000 de strofe;
29 februarie 2012 – 10600 de strofe;
1 martie 2012 – 10700 de strofe;
3 martie 2012 – 10 900 de strofe (43600 de versuri);
Datele ne-au fost și ne vor fi oferite, prin postare pe  site, cu regularitate de Alina Cristiana LUPU. Haideți să-i mulțumim pentru munca și efortul făcut!
Dragii mei, eu în calitate de semnatar al acestora, vă anunț că mi-am depus intenția de participare. Când vor fi publicate și cele 95 de strofe cu care am început, desigur fără laudă, vă voi anunța. Haideți să punem ,,mână de la mână”, ,,umăr lângă umăr”, creație lângă creație, strofă lângă strofă, pentru a contribui la lansarea poeziei românești. Lansarea ei, așa cum este proiectul Guinnes Book, va face cunoscut întregului mapamond despre buna intenție a poporului român. Noi de ce nu am putea, când alții au putut!? Nu sunt rău, dar îmi doresc un final fericit. Îmi doresc și știu că se poate, că dacă așa n-aș gândi, nici nu lansam ideea ...
Invităm toți creatorii, profesioniști sau amatori, să se alăture acestei grandioase opere naționale, precum și uniunile, grupurile, cercurile, cenaclurile, cluburile, șezătorile, cafenelele, saloanele literare – SĂ SE ALĂTURE ACESTEI INIȚIATIVE.
Gândindu-mă la câtă noblețe se află în sufletul și inima dumneavoastră, știindu-vă cât sunteți de luptători, cunoscându-vă talentul și priceprea întru modelarea rimei și ritmului strofelor sunt convins că acestea nu vor rămâne fără ecou – din Răsărit până-n Apus. Nu degeaba se spune că suntem toți ,,o apă și-un pământ!”, evident înafară celor nemernici.
Închei toate acestea, cum altfel, cu sufletul împăcat, încrezător în toate și în toți, în fiecare în parte, convins fiind că la final toți vom fi fericiți spre slava POEZIEI. Dacă mi-am pus amprenta prin cele 95 de strofe, credeți, oare, că-mi este cu greutate a mai scrie? Evident am s-o mai fac, am să mai scriu! Iată, și următoarele 5 catrene, spre rotunjirea celorlalte:
Sunt alături de voi cu râvnă voi lupta
pentru-a poeziei slavă
cu cinste-o voi cinsti și onora
căci dragostea pe toți ne cheamă și ne va chema
sunt truditorul ce-și dorește
să nu cunoască truda și nici amarul
sunt ostenitor spre slava poeziei
dar și de dragul României
sunt eu cel care fără poezie n-aș putea ca să trăiesc
și vreau din suflet ca poemul românesc
spre culme să ajungă cât mai sus
căci fiecare-n parte de azi avem ceva de spus
sunt verdele de-afară atâta de frumos
și când scriu acestea toate chiar sunt mai bucuros
căci știu că fi-vor lumii dar și nouă
de un real folos da de folos 
sunt cel care vă cheamă neîncetat mereu
vă chem cu gând curat gândind la Dumnezeu
căci sunt convins că azi vom câștiga
simt că prin acest proiect și Dumnezeu chiar vrea.
Cu respect Vasile Bele