NOTE DE LECTURĂ

 

POEZII PENTRU SUFLETUL MEU nr. 9, 2022,

Publicaţie trimestrială de literatură, artă şi cultură, apărută prin colaborarea între editura Celestium şi Globart Universum,

Montréal, Canada

 Frumos ne întâmpină, ca de obicei, distinsul JOHNNY CIATLOȘ-DEAK, senior editor, cu o invitație la cultură, având în vedere  că pulsul unei națiuni se măsoară prin pulsul acesteia: „Iubind şi conştientizând cultura vom reuşi să dezmembrăm barierele culturale şi interetnice, să clădim punţi care ne vor ajuta să apreciem, să respectăm şi să iubim atât asemănările cât şi diferenţele semenilor noştri, pentru ca să putem trăi într-o frumoasă armonie în scurtul nostru sejur pe pământ”.

O reîntâlnire cu unii dintre scriitorii din această revistă, cu alții acum fac cunoștință, lucru care mă bucură, astfel Familia noastră literară crescând.

Și de această dată, găsim în paginile Revistei un cuprins generos, cu  evenimente, creații literare și artistice, recenzii și cronici de carte, noutăți editoriale. Se simte pulsul culturii românești, care bate în noi, oriunde sunt români pe această planetă!

Manuela Carmen Buică-Șerban (Canada) ne aduce o toamnă cu zvon de singurătate, în care timpul „ară ogorul vieții”, fiind dirijorul unei simfonii, cu acorduri astrale, într-o căutare de sine, în care inima are melodia ei.

Vasile Bele (România)  ne poartă prin Grădina Maicii Domnului, în zvon de „ciocârlie”, căutând amprentele sufletului, ale iubirii de oameni, de cuvânt, de neam, de creație și de Dumnezeu, legându-și dragostea românește, cu fir de busuioc, cu fir de rouă!

Ana Munteanu Drăghici (Statele Unite ale Americii) ne întinde printr-o strângere de mână, sufletul și visele ei, alături de „focul dragostei” și „fuga timpului”, care o urmăresc. Ne prezintă dorul poetei MIHAELA CD care a trecut oceanul, într-o împletire de trăiri și emoții înalte: „Ai repatriat cuvântul / Purtând sufletul şi gândul / Spre inimi, fără hotare / Poezia ta, cântare!” Frumos gest de prietenie literară!

Eu care le-am cunoscut pe ambele scriitoare la Sinaia, cu prilejul Lansării cărților distinsei Doamne Mihaela CD, vă pot spune spun că amândouă poartă în ființa lor atâta Duh Sfânt de Lumină, că ajunge  să lumineze o Țară!

Împreună cu Lăcrimioara Iva (Italia), urcăm pe „spirale  algoritmice” spre cer, înălțând rugăciuni, folosind „busola inimii”, ridicând poduri de iubire de care oamenii au atâta nevoie.

 

 Ana Maria Sotir (România) este cuprinsă de  un mare „dor de stele”, dar și de sentimentul de mândrie națională, purtând Iia noastră sfântă și asta pe scena vieții. unde fiecare suntem „spectatori ai propriului spectacol”.

Liliana Badea-Cârstea (România) compune un cântec al vieții,  încununat cu gânduri de dimineață, de primăvară, cu multă lumină, cu ecouri ancestrale.

Un încântător album de acrilic pe pânză  al Carmen Smutneac (Canada)

de pictură, ne face ziua frumoasă, cu arlechini în tonuri de la roșu la violet, ce și ei își joacă rolul, precum oamenii.

Ioan Romeo Roşiianu (România), un expert al Cuvântului, ne invită  la  „Credință la… timpul ei”, în lumea plină de ispite, în care îndreptarea trebuie să înceapă cu noi, spre a fi modele reale, creștine, pentru copiii și tinerii noștri.

Cu Árpád Tóth (România) călătorim în trenul vieții, dirijați de Dumnezeu, dar și de alegerile noastre, în viața în care ar trebui doar să iubim și să iertăm.

Marian Costache (Canada) face o frumoasă retrospectivă a vieții, cuprins fiind de recunoștința sa infinită și smerită, pentru Creator.

Un prim eveniment, ni-l prezintă  domnul  Johnny Ciatloş Deak, un jurnalist de excepție, redându-ne o zi specială, cu încărcătură emoţională de proporţii, la  GALA MERITAS 2022, care ne aduce în suflete atmosfera plină se spectacol al festivității de premiere, pe care și noi prin lectură  o trăim din plin.

Angela Dumbravă (România)  ne poartă în copilărie, cu întrebarea „De ce pleacă berzele?... ” ( eu, mare fiind, m-am întrebat într-o poezie:  De ce nu mai vin???), cu inocența plină de căutări, cu răspunsuri din primăvara care nu întârzie niciodată.

Maria Trif (România) desenează ferestre spre oameni, așteptând zorii. Un dor sălbatic îi aprinde asfințitul, deschizând noi lumi în file de carte.

Simona Mihuțiu (România), într-o regăsire de sine, în care sentimentele ard, într-un ritm al unui ceas tainic, pe care doar inima îl aude și-l recunoaște, ne oferă o cronică a cărții sale „Geometrii de suflet”, realizată de  Andrada Fătu-Tutoveanu, care ne dezvăluie universul său poetic, îndemnându-ne la lectură.

Olga Văduva-Grigorov (România) ne dăruiește poezii dedicate iubirii, o iubire ce dăinuie în tăcere, care ne învăluie și pe noi, ca un „curcubeu al zilei”,  aducător de speranță.

Cu Alice Puiu (România) dansăm pe „Șotronul verii”, până la „porțile raiului”. Împreună cu ea desenăm copacul vieții, ne bucurăm de cântecul greierilor pe care și noi îl auzi, pășim desculți prin iarba din icoane, iar „poetul tastează hipnotic paşi şi cocori”… într-o dualitate atemporală.

Români de succes! O întâlnire cu OVIDIU KOMORNYIK artist, interpret, compozitor, într-un interviu realizat de CAMELIA FLORESCU: „un om atât de frumos sufleteşte, un coleg ireproşabil, un compozitor cu fler şi mereu prolific, un solist, un interpret iubit, adorat de public”. Ne simțim onorați și noi de această frumoasă întâlnire!

Eu, Aurelia Rînjea (România), vă invit în lumea plină cu povești a copilăriei, pentru că în această lume de azi atât de dezvrăjită, avem nevoie de povești, atât cei mari cât și cei mici, de Lumina dăruită de Bunici, îndemnându-vă: „iubiți-vă mult!”

Oana Noorani (Qatar) ne oferă un eseu despre apă, în care subliniază importanța memoriei apei, ce poate fi impregnată cu gânduri și cuvinte, modificându-i-se structura cristalină, conform cercetărilor japonezului Masaru Emoto, la care adaugă o cazuistică proprie.

Vasile Aioanei (România) stă de vorbă cu inima, pe care încearcă s-o înțeleagă, îndrăgostit, adesea se retrage în cuvinte, urmându-și destinul literar, cu poezia ce aspiră să dăinuie peste  timp.

Ofelia Armaşu (Canada) ne acaparează cu Pictură, Icoane pe sticlă – adevărate ferestre spre cer.

Mara Popescu-Vasilca (Canada)  ne captivează cu un fragment din Catia, gustul amar al trădării - ne invită la reflecții și la a descoperi sensurile profunde ale trăirilor unei femei puternice, pe drumul plin de surprize către propria fericire.

Încântătoare  Isabella Larco (Canada) vine cu  Desen, Pictură digitală, cu personaje fantastice și vizuni astrale.

Carmen Oltean (Canada) ne prezintă FEMEIA, antologia Ecouri feminine: „femeia a fost încredinţată cu puterea creaţiei, blândeţii, iubirii, frumuseţea împletirii tuturor acestora. Femeia a fost zidită de Dumnezeu ca o poezie neterminată apoi a suflat duh sfânt peste ea”… „femeia a continuat poezia prin dăruire peste veacuri”.

Victor Manole (România), mereu cu dorul de Mamă, într-o continuă comunicare cu Dumnezeu, prețuiește valorile creștine ale neamului, iubirea de neam și de cuvânt!

Urmează FRUMUSEŢEA ADEVĂRULUI, fragment din prefaţă, de Ana Munteanu Drăghici, pentru cartea LA CASA DE NEBUNI, scrisă de MIHAELA CD, care ne invită într-un univers „conturat de consacrare a unei lire feminine ce poartă şi greutatea poetului angajat, poetului cetăţean”.

Melania Stoiciu (România) prin Desen, Pictură, ne invită în universul ei primăvăratec, cu flori, păsări și copii, în culorii vii acaparatoare.

Ligia Ana Grindeanu (Statele Unite ale Americii) ne încântă cu o primăvară a poeziei, cu vise înflorite în paginile vieții.

Johnny Ciatloş Deak, ne prezintă un alt minunat eveniment organizat DE ZIUA MAMEI ÎMPREUNĂ, CU GRUPUL ARMONIA LA DOMENIUL ROMAN, o întâlnire magică plină de bucurie și semnificații adânci.

Vasile Dan Marchiş (România) vine cu poezii profunde, despre ninsoarea căzută peste omenire, pe care uneori, nici noi oamenii mari nu o înțelegem, dar învățăm din cuvintele unui copil,  despre sentimente și aspirații, despre recunoștință și viață.

Cristian Bodnărescu (România) ne aduce o Poveste de Crăciun, amintindu-ne de eroii noștri, de eroii Revoluției din 1989, care au statui doar în cer.

Aurelius Belei (România) ne emoționează până la lacrimi cu Magia din „Lumina mamei”, vorbindu-ne despre Părinții ca niște Sfinți, însoțindu-i prin livada de suflete.

O încântare, Revista prezintă un grupaj de fotografii de la întâlnirea de la Sinaia! M-a făcut să tresar, cu inima de copil fericit de întâlnirea dăruită, retrăind momentele unice petrecute acolo.

O MARE ŞI SUPERBĂ SĂRBĂTOARE LITERARĂ 3 iulie 2022 –Sinaia, triplă lansare de carte MIHAELA CD. pe care o prezint eu, Aurelia Rînjea.  „O sărbătoare care îţi scrie pe suflet povestea unor oameni minunaţi, pe care nu ai cum să nu-i iubeşti!” M-am emoționat recitind propriile gânduri, moment unic, un dar de iubire, o șansă de a trăi împreună bucuria acestei zile înălțătoare și binecuvântate.

 Kessy Ellys Nycollas (România), într-o continuă căutare de sine și de adevăr, ne vorbește despre iubirea care trebuie împărtășită, într-o confesiune profundă.

Un alt eveniment, o seară de neuitat: Super concertul Rock’n’Violin, care a avut loc în Grădina de vară a domeniului Roman, prezentat de   Johnny Ciatloş-Deak jurnalist, membru UJIR. O explozie de muzică și bucurie, un crescendo care ajunge până în inimile noastre!

Dorel Neamțu  (România) ne poartă prin poezie, prin constelații pline de dor, prin inima ca un „templu”, în care mireasă e „Dragostea”.

Un  superb eveniment, sub genericul: Să iubim în orice anotimp, care a avut loc vernisajul Expoziției de pictură a talentatei doamne MIHAELA CD,  DESCOPERĂ-MI SUFLETUL împreună cu lansarea  cărții, „Iubeşte-mă în fiecare anotimp”, a scriitoarei MIHAELA CD, ne este prezentat de Ana Maria Surugiu, jurnalist Montreal: „Da! A fost odată ca niciodată, un eveniment încărcat de emoții și surprize”, care au ajuns și la noi prin intermediul Revistei.

VIOLETA BOBOCEA (România) ne prezintă Recenzia   CREATORUL DE FRUMOS, a cărții Prin ochii mei, scrisă de MIHAELA CD, care rămâne așa cum ne spune în prefață, peste timp, un mesager al iubirii şi al frumosului, al binelui, dar şi al adevărului, al slovelor încărcate de lirism şi sensibilitate.

Florentina Danu (România),  într-o „nuntire de rouă”, ne oferă sărutul unei noi dimineți, zburăm împreună dintr-o lume în alta, însoțiți de visele-i nemuritoare, într-o renaștere revigorantă de trăiri.

Silvia Mihalachi (România), este o cititoare fericită, care ne transmite „Un gând frumos”, despre Revista nr 8/2022, Poezii pentru sufletul meu,  într-o mare pace care ți se așează pe suflet, într-o lumină călăuzitoare.

Trandafir Sîmpetru (România) și de data aceasta vine cu oceanul său de iubire, metamorfozat în poezie, prin „iarba de gânduri”, pe „țărmuri violete”, de  neatins. O briză unică, onirică și atemporală.

Ecaterina Rolea (România) ne încântă cu chipul Mamei, cu firul de Lumină ce o leagă de aceasta, cu dragostea care cel mai bine respiră prin poezie.

Violeta Bobocea (România), cu modestie ni se prezintă: „Sunt doar un trecător grăbit…” în viața plină cu surprize. Se simte bogată sufletește și binecuvântată: „Trebuie să crezi în acea lumină care ne va călăuzi paşii spre Dumnezeu, spre cer, spre iubire şi credinţă, spre lacrimă şi adevăr!”

Cristian Pavel (Canada), nostalgic, printre legile nescrise ale timpului, își poartă amintirile mereu vii. Într-o rezonanță tăcută cu asfințitul, își urcă bagajul cu poeme în ultimul tren al toamnei.

Ştefan Doroftei Doimăneanu (România) de vorbă cu cerul, ascultă universul, ne poartă prin anotimpuri ce curg fără încetare, în care „discerne magia și versul”. De asemenea ne încântă cu un grupaj de „Proverbe la modă”, actuale, cu umor fin românesc, cu înțelepciunea populară ce își are rădăcinile adânc înfipte în noi.

Aurelia Oancă (România) adună cuvinte din cuvinte și le îmbracă în armonii, într-o pace divină, în care povestea noastră o scriem fiecare, „Între pământul care stă şi tace / Şi cerul care poartă-al său întins!”

Ştiri culturale din Montréal ne sunt prezentate de Marian Costache, din care descoperim o viață culturală bogată, acolo, departe de țară, menținând aprins spiritul pur românesc.

Johnny Ciatloş Deak, ne prezintă O seară Eveniment: SĂ DANSĂM PE VALUL LIBERTĂŢII - lansarea cărţii PRIN OCHII MEI, autor MIHAELA CD,  la Domeniul Roman, Canada, o seară plină de emoții, flori, felicitări!

Tatiana Zahariuc (România) ne surprinde plăcut prin Arta sa manuală din mărgele, prin care redă fidel icoane sfinte românești.

Radu Botiş (România) ne prezintă „Limba română - chivotul neamului meu”, prefaţă la volumul VI. Antologie de texte - Recenzii de cărţi - Personalităţi ale literaturii contemporane, Sincerus verba.  Un proiect îndrăzneț, ce cuprinde 5 volume, grație creatorilor și iubitorilor de cuvânt din Maramureș. Ne spune că „Actul creaţiei nu poate fi oprit şi aceasta nu poate decât să justifice faptul că nobleţea sufletească a celor prinşi în mrejele scrisului este cu totul şi cu totul aparte”. Este adevărat, mă alătur și eu acestor gânduri!

Gabriela Raucă (Austria), prinsă în misterul vieții, într-o simbioză  cu natura - florile de tei îi scriu poeme, ne poartă prin Centrul vienez, pe marele Ring, într-un vals plin de de culoare și de poezie.

Al. Florin Ţene (România) - Membru al Academiei Americano-Române de Artă şi Ştiinţă, Preşedintele naţional al Ligii Scriitorilor din România, ni-l prezintă pe  DOREL NEAMŢU, ca  un maestru al metaforei, prin recenzia la volumul de poezii IUBIRI PIERDUTE, apărut la Casa de editură Petroșani. Poezii prin care întregul Univers trăiește, într-un romantism uneori îmbrăcat în nostalgie.

Gelu Dragoş (România) ne poartă pe „Dealul peșterilor” din copilărie,  unde își imagina o vulpe șireată (eu era să mă pierd la 4 anișori căutând-o prin pădure), prin țara în care se umbla numai desculț, dar ne oferă și un superb poem dedicat Anei, care reprezintă visul său împlinit. Iată că poetul are nu numai o Moară de aur a Cuvântului, ci și o Ană de aur!

Ileana Anghel Meşter (Canada) ne prezintă un colaj de Pictură, plin de lumină și culoare, cum numai sufletele colorate știu să ofere.

Mircea Ruştiuc (România), Pictură, Ulei pe pânză, surprinde mișcarea în tonuri vii și profunde, cu contururi clare, care te captivează.

Adrian Erbiceanu (Canada) vede timpul un „antipod” și „minciuna travestită în adevăr”. „Predestinaţi, purtăm mesaje / Închise într-un cod uman,… Şi toate cu meşteşugire / De ornic vechi, nelegitim, / Ce bate clipa-n izbăvire. / Şi izbăvirea-n ţintirim”.  Profund și realist!

Camelia Florescu (România) poartă mândră și demnă o Iie a Sânzienelor (și eu am o Sânziană), ne prezintă femeia, care este deținătoarea cheii vieții și închină un poem Fiului lui Dumnezeu. Gânduri autentic românești, cu credința și nădejdea în suflet!

Ionuț Țene (România) ne poartă pe aripi de timp, prin zborul lui Brâncuși, clipele iarna cum învață pașii dragostei, în care amintirile sunt adunate într-o „povestea cubistă”, într-o „Priceasnă” a Blândei Lumini, într-o respirație cosmică, departe de „furtunile de nisip”.

Câtă emoție pentru mine să vorbesc aici despre două mari personalități literare, tată și fiu, dar o fac cu mare prețuire.

Al. Florin Țene (România) ne ia cu el  „pe corabia legănată de veacuri şi umilă / În faţa orizontului albastru de cuvinte…” pe URMELE VEACURILOR. Simte vibrația de lumină a lumii, iar Poezia îi încolțește pe tâmplă. O muză divină îi arată calea!

La Rubrica Noutăți Editoriale, AURELIA OANCĂ, ne prezintă în CUVÂNTUL, ARMA SCRIITORILOR, un număr de 54 de cărți, antologii și reviste, un mare de scriitori, dovadă că românii scriu, că au sufletul curat!

Monica Grecu (Canada), prin Pictură, acrilic pe pânză, provocatoare în tonuri aprinse sau calde, ne încântă cu tematica aleasă aceea a Frumuseții Femeii, care vorbește prin culoare!

Lucian Dumbravă (România) mă teleportează instantaneu în Florența, în Divina comedie a lui Dante. El însuși se vede  UN PERSONAJ AL LUI DANTE. Pentru el vorba e „sacră”, stă de vorbă cu Îngerul de Lumină la Poarta Cerului, într-o „singurătate fără glas”, care-i spune „Când Dumnezeu creat-a toate cele, / Avea ideea, planul, scopul Lui prea-sfânt! / Cine eşti tu, să-ţi iei o libertate / De-a nu mai fi doar Omul pe Pământ?!” invitându-ne să medităm despre adevărurile de dincolo de noi:  „Că multe adevăruri despre viaţă, / Sunt dincolo de marea de cuvinte”. Stări de spirit, în care te lași pătruns de realitatea dură și bizară a acestei lumi incerte și plină de umbre, în care te scalzi în emoția celui care scrie, revigorându-ți speranța și sufletul, cu frumusețea poeziei, prin care te încarci cu energia vie a cuvântului, căruia poetul i-a dat forța de a transcende lumile sale.

Nina Lavric (Elveţia) se adresează justițiar soldatului rus, din războiul cu Ucraina: „Fii al Păcii Bărbat / Şi mamei tale — O SĂRBĂTOARE: JOS ARMA!” Pe pământ să se nască Speranța Iubirii de Pace!

Pica Boştină (România), cu dorul către cer, către cei care nu mai sunt,  ne spune cu înțelepciune: „Viaţa-i drum în cerc, o reîntâlnire! / Când cercul s-a închis, noi continuăm iubirea”.

Și Aurelia Codescu (România), cu sufletul plin de absență și de amintiri, caută urma părintească, a Tatălui său. Mă alătur și eu celor două, înălțând o rugă spre cer, pentru cei care nu mai sunt lângă noi.

Ileana Pascu (Spania) ne împărtășește amintiri legate de sărbătorirea numelui ei, ca la români, daruri de iubire și ne îndeamnă s-o facem și noi.  Iubirea e un dar sfânt!

MIHAELA CD (Canada) este și dumneaei marcată de absența Tatălui, căruia îi înalță rugă către cer. Ne sărută verde, ca o primăvară, ne poartă pe potecile viselor, aducând cu ea o Profeție, o speranță a Bunătății, când oamenii vor înțelege rostul și misiunea lor pe acest Pământ!

Frumoasă concepție are Revista prin alternanța dintre creații, evenimente, cronici și cu un laitmotiv prețios și plăcut: „Spune lumii despre tine!” sau „Spune lumii că exiști!”

Mă fascinează, de altfel ca de fiecare dată în Revistă, vibrațiile sufletelor atâtor români, care își găsesc un loc unde pot spune lumii ce vor și ce trebuie, prin acest grandios Proiect cultural, grație acestor oameni generoși și frumoși care știu să facă din Iubire, un Dar!

Remarc ținuta înaltă axiologică a Revistei, conceptuală, literară și grafică, un demers complet și rotund, prin care deschidem o fereastră spre lume, spre comunicarea universală.

Vă îmbrățișez prin Cuvânt de poem, pe toți cei cu care m-am întâlnit aici în paginile Revistei, dar și pe cititori și îmi exprim convingerea că numai  așa putem spune lumii „Cine am fost și încă suntem”!

Felicitări tuturor celor care au colaborat prin creațiile lor, felicitări și mulțumiri adresez redacției Revistei și în mod special, doamnei MIHAELA CD și domnului JOHNNY  CIATLOȘ-DEAK! Dumnezeu să ne binecuvânteze în continuare!

                                  

                                              Cu prețuire, AURELIA RÎNJEA

Membru al World Poets Association România
Membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Română

 

NOTE DE LECTURĂ de Olimpia MUREȘAN

 

ÎNTÂLNIRI CU DUMNEZEU de VASILE HATOS-POEZII, 1995-2020

ROMÂNIA-ITALIA

Motto: „Îți spun că EU sunt în fiecare floare, în fiecare curcubeu, în fiecare stea din ceruri și în tot ceea ce este în sau pe fiecare planetă care se învârte în jurul fiecărei stele.

Eu sunt șoapta vântului. Căldura soarelui vostru, individualitatea incredibilă și perfecțiunea extraordinară a fiecărui fulg de zăpadă. Eu sunt maiestatea din zborul planat al vulturilor și inocența căprioarei în câmp, curajul leilor  și înțelepciunea anticilor.”-Conversații cu Dumnezeu-un dialog neobișnuit de Neale Donald Walsch

Cartea cu titlul de mai sus a apărut la Editura Ecou Transilvan la Cluj-Napoca în anul 2021. Chiar de la-nceputul lecturării poeziilor m-am întrebat ce semnificație are faptul că la titlul volumului s-a adăugat și numele țării surori care este Italia, am aflat apoi că unele poezii au apărut și în Italia și că poetul scrie și în italiană unde a publicat în diverse ziare și reviste.

Aceste poezii se vor a fi un răspuns spiritual la o serie de întrebări care-l frământă pe omul actual : cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm, care e relația noastră cu Dumnezeu, ce e absolutul pentru om, dragostea/ adevărul, credința/ iubirea, vibrația personală și universală, bine/rău, adevăr/minciună, energie de viață/fericire/libertate/ sacralitate etc.

 Enunțând o parte din titlurile poeziilor se întrevede universul ideatic al acestora: Meditație, Speranța, Rugăciunea, Să înveți, Trăiește-ți clipa!, Depășirea condiției umane, Imaginea vieții, Să ne iertăm, Extazul mistic, Trăiesc, Destin, Așa am cunoscut moartea, Suferința, Soarta, Viața și moartea, Mă scald în sentimente, Aseară m-am întâlnit cu Dumnezeu, Ce-i omul?, Frica, Zbor spre infinit, Răbdarea, Eliberarea, Revelație, Progresând în sine, Moartea morții etc.

Sunt conversații spirituale care înglobează în ele credința în mântuire, iubirea aproapelui, se aleargă prin sine, prins sub conștient și se urmăresc  progresele în ceea ce înseamnă înțelegerea sinelui și acordarea acestuia la „tot”-la existența supremă Dumnezeu- toate acestea se pot observa în poeziile:

CRED-o poezie ce pare a fi o profesiune de credință:

„Cred în visul oricărui om/ De a-și câștiga singur fericirea/ Prin puterea voinței/ Cred în limbajul naturii/ Că legile universale/ Sunt și legile omului./ Binele, adevărul, credința/ Sunt lucruri impuse nouă de conștiință./Cred că adevărata fericire/ Nu vine din afară, ci dinlăuntru.”...Omul perfect este omul liber/ Ajuns la capătul călătoriei interioare./ Este înțelept, învingând moartea prin adevăr./ Stăpânește lumea pentru că a ajuns/ La rădăcinile morții, descoperind-o!/ S-a eliberat de condiția umană,/ Depășind-o...”

Ce-i omul?-o poezie ce-l definește pe om în viziunea poetului:

Ce-i omul?/Un vis care se scaldă/ În adâncimile ființei,/ Visând c-o să adoarmă/ În ceasul pocăinței!.../ Ce-i omul?/ Este o umbră/ Purtată peste timp/ De clipele tăcerii/ De clipele din vis,/Când ostenit de soartă/ Își caută alinarea....Ce-i omul?/ În amurgul tinereții?/ Un fraget lemn/ Crescut dintr-o tulpină,/ Căutând în viață/ Mierea ca o albină!/ Ce-i omul?/ O albie secată/ În universul lui,/ Se-ntreabă ce-i al lui,/ Nimic din ce-i în lume/ Nu-i pare cunoscut!...El este rege în lumea lui, / Lumea înțeleptului!/ E-un trecător cu visul împlinit,/ Nu știe nimeni pe ce cale a pornit!”

Poezia Am bătut la poarta sufletului meu:

„Am bătut la poarta sufletului meu,/Dar dincolo de ea era Binele,/Nu a vrut să-mi deschidă/ Cineva îmi spunea că/ Binele nu se poate amesteca cu Răul....Orice cunoaștere de sine aducea curaj/ Omului de-a-și depăși condiția./Setea de absolut/Este calea care duce spre adevăr./Dincolo de noi există conștiința universală, O lume a ideilor unde visul/Se va întrupa...”

Se dezvoltă ideea că omul e mai mult decât trupul lui, sufletul e mai extins decât trupul, e ceea ce ne leagă de alți oameni-de prezent, de trecut și de viitor.

Aseară m-am întâlnit cu Dumnezeu-o poezie care continuă fluxul întrebărilor despre suflet, lumină, timp și Dumnezeu:

Aseară m-am întâlnit cu Dumnezeu/ Și am început să vorbesc cu EL/ Despre oameni, despre faptele lor,/ Despre cei ce se cred aleși,/ Despre adevăr, credință și dreptate./ Mi-a spus că oamenii nu sunt la fel/ În lumea asta ciudată...Apoi mi-a spus pe un ton mai suav: „Copile, privește-ți în suflet,/Acolo vei găsi gândul curat!/ Apoi îl văd cum se duce,/ Se înalță spre cerul înstelat.”

Întâlnirile ideatice continuă în poezia Sacrul:

Într-o zi m-am întâlnit/ Cu Sacrul pe o terasă,/ L-am invitat să stea la masă,/ M-a privit duios și uimit,/ Văzându-mă așa fericit./ Pentru că oamenii din ziua de azi/ Sunt robiți de nevoi și necaz/ Nu mai au timp să se cunoască în sine,/ Darămite să mă cunoască pe Mine!

Închei cu un citat din același N.D.Walsch:

„Când priviți în sus, vedeți stelele. Așa cum au fost ele cu sute, cu mii sau milioane de ani-lumină în urmă. Ceea ce vedeți nu se află de fapt acolo. Voi vedeți ce a fost acolo. Voi vedeți trecutul. Și acesta este un trecut în care voi ați fost participanți...timpul nu există și că tu nu vezi câtuși de puțin trecutul! Că totul se întâmplă ACUM.”

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, L S R -filiala Maramureș, Ulmeni, ianuarie, 2022

 

 

 

Notă de lectură pentru funcționarii slabi în credință de la biroul de presă al Patriarhiei!

În sfârșit, așa cum m-am așteptat de la Patriarhul Daniel, s-a pus punct zavistiei morale puse în spațiul public de comunicatorii de la biroul de presă al Patriarhiei. Într-un comunicat semnat chiar de Prea Fericit se desființează teologic absolut tot ce au spus cu o zi înainte angajații de la biroul de presă. Patriarhul susține împărtășania colectivă în biserică din singura linguriță sfințită, iar cei ”slabi de înger” sunt trimiși acasă la duhovnic ca să se reîntoarcă la biserică mai întăriți și să se bucure de Taina Euharistiei din același pocal cu credincioșii ortodocși. Icoanele, cum este firesc pentru cei care cred, se sărută în Biserică, ca și Casa Domnului, nu pe ascuns, pe furiș, acasă. Patriarhul restaurează tradiția Sfinților Părinți privind epicleza în ciuda unui comunicat dat de funcționarii de la biroul de presă al Patriarhiei ”slabi în credință” și livrat parcă de structurile din ”noua securitate”. Ciudat este că public pe rețelele de socializare și pe bloguri sau site-uri s-au revoltat, pe bună dreptate, în special mireni sau formatori de opinie creștini arhicunoscuți. Din păcate, ca să se pună bine cu Patriarhia (de fapt numai cu biroul de presă) în viziunea lor destul de ”slabă de înger”, au fost și preoți care au salutat un comunicat care se contrazicea cu sfintele canoane privind Euharistia și tradiția ortodoxă. Poate unii dintre preoți, doar dintr-o solidaritate greșită față de funcționarii biroului de presă al Patriarhiei, au închis ochii la o erezie de fapt. Lucru inadmisibil moral. Personal, nu am avut nicio îndoială că PF Daniel va veni să clarifice lucrurile și să desființeze un comunicat emis de niște funcționari patriarhali cuprinși suspect de tare de duhul lumii, secularizare și neo-marxism. S-a călcat Adevărul hristic de dragul unor comunicatori de pe facebook din partea unor partide arhicunoscute ca socialiste și marxiste de pe scena noastră politică, fapt ce a ”smintit” din păcate o parte din comunitatea ortodoxă, iar pe alții i-a dus în deznădejde. Un elitism intelectualist de tip fariseic a devenit o modă în unele structuri media ale Bisericii, care se vrea interconectat la consumerismul societar, nu la pildele hristice.

Funcționarii de la biroul de presă nu au ținut cont de adevărurile veșnice ale credinței și de masa enoriașilor din biserică, ci le-a fost mai dragă și dulce situația de a face pe plac unor formatori de opinie propagandiști sau intelectuali neo-marxiști, mulți aflați pe statele de plată ale unor ong-uri străine sau companii farmaceutice? Soluția nu este să te faci ”frate cu dracu” ca să dai bine cu mai marii lumii și cu cei fără Dumnezeu, pentru că îți pierzi credința și apoi mântuirea. Frate poți fi numai cu Hristos ca și creștin. S-a dovedit, din păcate, că la biroul de presă sunt mai mult funcționari decât trăitori creștini, care apleacă urechea la virusul conformismului secularist al contemporaneității decât la Cuvântul lui Hristos. Este o lecție și pentru Biserică care trebuie să înțeleagă că mântuirea nu se câștigă cu jumătăți de măsură și cedări consumeriste cu acele forțe care doresc desființarea Liturghiei și alungarea lui Hristos din cetate. La radio, zilele acestea se anunța festiv ca în 1950 că enoriașii creștini ortodocși sunt rugați să nu mai meargă la Biserică, ci să pupe icoanele doar acasă, fapt ce a smintit multă lume. Greșeala intenționată, după părerea mea, anticanonică și anticreștină din cadrul biroului de presă a avut rolul clar de a lovi în ierarhia ortodoxă și în BOR. Nici măcar comunicatorii comuniști din anii 1980 nu și-au permis să desființeze Euharistia.

Din fericire, BOR mai are anticorpi. Niciun episcop, nici Sinodul și mai ales Patriarhul nu au achiesat cu comunicatul de presă de factură neoprotestantă sau secularistă emis împotriva Euharistiei ca transubstanțiere. Biserica este Casa Domnului și credincioșii se împărtășesc în comuniune cu trupul lui Hristos din potirul Liturghiei. Le-aș recomanda celor cu credința slăbită din rândul biroului de presă câteva lecturi din episcopul rus Teofan Zăvorâtul „Învățături despre mersul la Biserică”. El spune clar și sugestiv că ”Mersul la biserică este o parte indispensabilă a vieții fiecărui creștin, un element definitoriu al căii duhovnicești: nu numai punct practic de reper, ci și fânâtană cu apă vie, care curăță și hrănește”. Biserica este loc de vindecare prin taina împărtășaniei. ”Biserica e spital, care tămăduiește cu adevărat duhul nostru neputincios.” Pentru Teofan Zăvorâtul numai vederea unei biserici duce la vindecare trupească și sufletească. În Biserică primim hrana vieții și apa vie spre tămăduire. Puterea vindecătoare a lui Hristos este cel mai puternic medicament. Numai în Biserică credincioșul ”va găsi îmbrățișarea Tatălui”, iar în Casa Domnului va găsi liniște și vindecarea. ”Credința ta te-a vindecat femeie” a spus Hristos. Dacă ne pierdem credința, îl pierdem pe Hristos și devenim astfel ”slabi în credință” ca unii de pe la biroul de presă al patriarhiei care în loc să privească în potirul liturgic preferă să se uite în gura neagră și leninistă a detractorilor bisericii. Cine își întoarce fața de la Hristos și El își va întoarce fața la Judecata de Apoi. Virusul perfid al intelectualilor subțiri de factură secularistă, dedulcit la confort și lipsă de smerenie, s-a înfiltrat, se pare la ordinul structurilor celor mai slabe de înger, în unele birouri din dealul Mitropoliei? O recitire a Sfinților Părinți se impune ca lectură obligatorie și pentru unii funcționai patriarhali cu credință slăbită de luminile luciferice ale consumerismului și intelectualismului sonor, plin de neologisme goale, și fără substanță hristică, care cade victimă materialismului ateu la prima adiere de prigoană. Avem nevoie de preoți puternici, care cu potirul în mână să ne spună ferm: credința ta puternică te-a mântuit!

Ionuț Țene

ÎNTOARCEREA ÎN TIMP - FEMEIA DIN VIS

Roman de MILIAN OROS

      (note de lectură)

Romanul  „Întoarcerea în timp ”de Milian Oros apare la Editura Enesis, Baia Mare în anul 2019, se vrea o continuare a romanului „Femeia din vis” din 2015; deosebirea dintre cele două romane este faptul că-n cel de-al doilea triumfă iubirea, totul este fantezie și vis; Zedac în viața reală  este doctor iar la întâlnirea cu Marele Preot a lui Zamolxe se produce dedublarea „eului” devenind locuitor al orașului subteran Tomassis; casca oferită de Vezinas îl face să revadă amintirile stocate în subconștient. În povestea cu romanii Zedac apare staraoste rănit, istoria vieții lui Zedac-dac e foarte interesantă. Odată cu călătoria în timp a lui Zedac –pleacă și soția lui Arina imaginându-și tot felul de ipostaze.

Einstein zicea că dacă am folosi toată  capacitatea creierului am deveni invizibili. Cred că invizibil a vrut să devină scriitorul Milian Oros-  atunci când s-a teleportat din prezent spre trecut timp de trei ani virtual, imaginativ, care au fost de fapt trei zile în realitate. Pe tot parcursul lecturării cărții am simțit că autorul pendulează între prezent și trecut, dar până la urmă prezentul învinge, deși autorul se întreabă mereu care e adevărata lui stare, tot el își răspunde că nu înțelege ce se întâmplă cu conștiința lui. Am să încerc să clarific lucrurile creației. De fapt cel care conduce narațiunea este subconștientul autorului.

Încerc să dau o definiție a subconștientului ca să fiu mai bine înțeleasă, nu înainte de a spune că întreaga narațiune este străbătută de iubirea față de semeni-în primul plan familia, și, apoi sentimentul patriotismului, al datoriei istorice față de străbunii noștri daci care și-au dat viața pentru țară. Viața poate fi înțeleasă privind în urmă, dar trebuie trăită privind înainte!-zicea un proverb vechi.

Deci, „subconștientul este totalitatea fenomenelor psihice care se desfășoară la un moment dat în afara câmpului conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior.”(V. Breban,  Dicționar al limbii române contemporane. 1980).

„Subconștientul e o treaptă a conștiinței,  cuprinzând reprezentări și impresii care au fost odată în lumina conștiinței și care rămân confuze până la o revenire în sfera conștiinței clare.”(Dicționar de neologisme, Florin Marcu, 1966). „Subconștientul este un termen folosit de psihanaliști pentru a desemna sfera fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni ulterior conștiente.” (D.E.X.-1975) etc.

Soția lui Zedac- Arina  a murit după ce a născut-o pe Adina; era o durere prea mare.  Deci, scriitorul trece dintr-un timp în altul; aceste întâmplări sunt chiar insuportabile-scriitorul a vrut să schimbe timpul, iar apoi după ce a desființat bariera timpului, începe să mărturisească soției sale tot ceea ce gândește și, ulterior povestirile sunt scrise și-într-un jurnal ce va fi citit de Arina.

S-ar putea numi această carte „teoria lui Einstein în acțiune” sau„ subconștientul în acțiune”, suprapunerea temporală, roman în roman, trecerea din trecut în prezent sau viitor, de la vechii daci în zilele noastre, în zilele vechiului Imperiu Roman în care dacii erau luați ca sclavi, puși să lupte ca și gladiatori până la moarte în Colosseum, fiind cum se știe din istorie de la Homer „cei mai viteji dintre traci”. Se știe că subconștientul conține acea scânteie divină din orice om, care e dată de divinitate, care ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu și care se va întoarce la moarte tot de unde a plecat-în lumină , da, în lumină!

Într-o perioadă de neliniște interioară a simțit că timpul „se dilata nefiresc” iar  sufletul Arinei putea să fie cel din trecut, dar și cel din prezent-„deși lipsise doar trei zile, i se făcuse un dor teribil de Adina, fetița lui”-în drum spre casă „i se derulau imagini din alt timp, demult trecut, totul suprapunându-se și împletindu-se după legi cunoscute doar de subconștientul său.” Ochii fetiței Adina îl impresionează pe Zedac și-i transmit energia dătătoare de viață necesară. A dat timpul înapoi cu trei ani ca să poată fi cu Arina din nou; la București în loc să-și găsească fetița și pe mama lui, o găsește pe Adina-iubita lui; iar restul evenimentelor nu s-ar fi întâmplat, deci visul lui de a se întoarce în timp s-a împlinit; se zice că nu-ți dori prea mult ceva că, s-ar putea să ți se întâmple.  Și acum autorul se întreabă dacă e vis sau realitate tot ce i s-a întâmplat în cei trei ani și, continuă să trăiască între vis și realitate-cum zicea Eminescu: „că vis al morții eterne e viața lumii întregi” sau „La ce statornicia părerilor de rău,/ Când prin această lume să trecem ne e scris/ Ca visul unei umbre/ Și umbra unui vis?”

Era un coșmar pe care îl trăia-calculatorul arăta că se află „cu mai bine de trei ani în urma celei în care credea el că s-ar afla” Rațiunea îi spunea că așa ceva nu e posibil și totuși el s-a întors în timp, scopul ascuns, încă nedeslușit de conștient a fost acela de a o salva pe soția lui de la moarte- prin acea operație la inimă și apoi să fie pregătită a da naștere unei ființe. Deci, Divinitatea le-a oferit o nouă șansă.

Se ia ca probabilitate și existența unui univers paralel care din anumite motive s-a intersectat cu cel prezent. De fapt teoria cuantică spune că toate lucrurile sunt conectate, timpul nu există, el este o creație a omului, se poate trăi simultan în timpul pe care-l alegem și că totul e într-o continuă mișcare și schimbare.

Cartea conține lumini și umbre, e scrisă de la A.la Z. în lumina credinței actuale creștine, dar și trecute-a dacilor conduși de Marele Preot și de Zamolxe.  Numele femeilor încep cu litera A(Arina, Adina, Andrada-mama lui Zedac) și al bărbaților cu Z –deci de la alfa la omega, începutul și sfârșitul, aș zice prezentul și trecutul , că viitorul nu-l știm… Zedac scapă cu viață de la bătălia cu romanii în care a murit Decebal și se povestește un alt episod în care dacii reușesc să recupereze capul și mâna dreaptă a lui Decebal de la romani în timpul unei lupte minuțios pregătite.

Iubirea fizică și psihică dintre cele două personaje Zedac și Arina apare și reapare într-un cadru de poveste transcendentală departe de timp, dar, mai ales în prezent; prezent care are la bază un trecut de numai trei ani în care Zedac, personajul principal nu-și amintește ce s-a întâmplat cu el; trecerea în timp se face printr-o pânză luminoasă, într-o peșteră unde poate intra după o luptă cu lupii, s-a demonstrat„ că timpul curge în două sensuri, spre viitor și spre trecut.”

Realitatea e de tip cuantic, lucrurile sunt legate unele cu altele, trecutul cu prezentul, iubirea față de toți și toate lucrurile ce ne înconjoară, dar mai ales iubirea față de trecutul glorios de luptă al dacilor-ce nu trebuie uitat nici de contemporanii noștri- e o idee ce apare mereu și mereu…dezvoltată artistic prin teleportarea lui Zedac prin peșteră în alte timpuri îndepărtate- pe când Zedac  era un luptător dac(așa cum îi spune și numele)care-și apăra țara și poporul de cuceritorii romani, parcă s-ar naște din nou și ar începe o nouă viață: „eroul” nostru trăiește în două lumi, chiar în convorbirea cu Arina(pag. 13)spune acesteia că ar putea fi daca Arina din „viziunile” sale, deci granița dintre trecut și prezent e nesemnificativă, se poate chiar exclude…prin portal ajunge în altă dimensiune…zborul prin prăpastie-plonjează între vis și realitate-toate apar ca un dar divin(„nihil sine Deo”).

La un moment dat „conștiința de sine îl părăsi, simțindu-se una cu conștiința universului”   și se simțea atras de„ Femeia din vis”-celălalt roman al său; unele lucruri s-au întâmplat datorită faptului „că pierdusem contactul cu adevărata sursă de energie care se află mereu în interiorul nostru.” Explicația  este aceea că energia noastră face parte din energia cosmică, se poate conecta la aceasta în anumite condiții, poate cu conștiința să acceadă mesajele celeste în condițiile unei conștiințe pure sau modificate-la un moment dat, scriitorul nu știe dacă trăiește un vis sau în realitate „totul pare un joc de holograme, într-o rețea energetică complexă și că „ am fi un experiment al unor ființe superioare”.

Ceea ce se întâmplă prin vis e un mister continuu ce te ține cu sufletul la gură și de aceea și eu după ce tot am amânat citirea acestei cărți, având alte planuri pe moment, când am început s-o citesc după două pagini am lăsat-o iar, ca să mă documentez din celălalt roman ce e cu Adina; nu l-am găsit, și, atunci am terminat de citit acest roman într-o singură zi, nu am făcut nici o legătură cu anteriorul.

Se știe că uneori visele ne transmit mesaje ce devin realitate pentru că atunci când dormim sufletul călătorește în univers și prin niște asociații de idei, mai ales imagini sau povestiri cu înțeles îndoielnic, ne pot transmite unele mesaje adevărate ce se confirmă în timp. Zedac scria :„De multe ori, după ce ne trecem trăirile pe tărâmul timpului trecut, este greu să le deosebim de vise”.

S-ar putea deosebi ca subteme al acestui roman: visul, umbra, reîncarnarea, cultul dacilor, teleportarea, adevărata istorie a neamului nostru, meditația despre viață și moarte-iubirea fiind tema principală-autorul se întreabă dacă Arina este sufletul lui pereche; „Fericirea  ți-o dăruiești tu, depinde de tine și nu de alții…” Împărtășirea iubirii e asemănată cu un bulgăre de lumină care luminează puternic iar  viața lui Zedac, pe atunci când era dac, era doar în parte a lui, restul era parte a universului dac „ atâta timp cât pe acest pământ se plimbă picior de roman.”

Scriitorul vede cu sufletul și cu inima multe lucruri ce-ar fi existat, multe legende nedezlegate, -Mu-continentul scufundat, urmându-l pe Jules Verne autorul își imaginează interiorul Pământului dus de atlantul Osenos, armele de luptă ale dacilor aflate în grotă: sulițe, săgeți, arcuri, săbii încovoiate, topoare și scuturi etc.

Într-o convorbire a  unui român cu un englez se spune că românul laudă România cea bogată și frumoasă- la care englezul îi răspunde: „Așa-i, păcat, însă, că-i locuită!” Iar eu aș adăuga la această convorbire relatată în carte că-: România-fiind așa frumoasă și bogată nu va rezista mult să rămână așa- fără luptă…că prea mulți ne râvnesc bogățiile noastre!

Închei prin a recunoaște ca și autorul că: „iubirea e cea mai puternică forță din univers și dacă înțelegem asta, atunci mai avem o șansă.  Mă refer aici atât la omenire, în general, cât și la fiecare individ în parte.”

                                       OLIMPIA MUREȘAN,L.S.R.-filiala Maramureș