„Lie, Lie-ciocârlie/ Primăverii ești solie/ Cerurilor, bucurie/ Plugarilor,
veselie/ Lumii-ntregi minunăție/ Tot rotind, mărunt cântând/ De pe lunci, de pe
ogoare/ Urci în soare/ Amețești de înălțime/ De lumina/ Cea prea tare/
Săgetată,/ Fulgerată/ Cazi prin vânt/ Vâjîind/ Iar pe pământ/ Bulgăraș/ Cât
pumnul meu/ Aldui-te-ar Dumnezeu!”-(Popular)
Lie, Lie,/ Ciocârlie, /Zbori în soare/ Cântătoare/ Și
revină/ Din lumină/ Pe pământ/ Cu dulce cânt.
Ciocârlia este o pasăre călătoare care pleacă toamna spre alte zări mai primitoare și mai
calde; când se întoarce primăvara la noi își începe cântecul zburând spre
înălțimile celeste. Ciocârliile cântărețe sunt mici, se rotesc prin aer,
vestind anotimpul dulce al primăverii. Ea este singura pasăre cântătoare care nu se așează pe o ramură să cânte sau pe
pământ cum face pitpalacul, ci, cântă numai în văzduh, înălțându-se spre soare. Ea zboară prin aer
drept spre soare-alergând în cercuri tot mai mici, cântându-și cântecul până
când obosește, atunci dintr-o dată se hotărăște să se întoarcă de la acea
înălțime- fiind și afectată de lumina prea puternică a soarelui.
„Crește, crește iarba verde/ Ciocârlia-n nori se pierde/
Haideți s-ascultăm, copii/ Al ei cântec din câmpii!”
Trilul ciocârliei este frumos pentru noi cei ce-l
ascultăm, dar nu știm dacă ea este conștientă de acest lucru, probabil nu știe
ce e frumusețea, muzica, poezia extazul etc. Viața este un miracol, dimineața
când soarele este pe cale să răsară, apare cântecul ciocârliei, copacii
dansează în adierea vântului, toți așteaptă să apară soarele la orizont ca să
se bucure împreună, e o nouă zi, o nouă renaștere, un cântec de bun venit.
Marele compozitor național G. Enescu a topit motive muzicale folclorice românești într-un aliaj superb(sârbe, hore,
doine)incluzând melodia „ciocârliei” în Rapsodia Română.
Omul de teatru și artistul Radu Beligan scria într-o intervenție că: „omul de artă nu-i făcut
să reproducă umil realitatea, ci să asigure prin creațiile lui un sistem de
mărturisiri și taine, apt să întrețină un continuu proces de cunoaștere a
lumii, iar autorul lor trebuie să devină unul din factorii determinanți în
istoria spiritului.”
„Ciocârlia”, cântecul cuprins în Rapsodia I de George
Enescu e cel mai frumos cântec românesc care a fost compus vreodată; aici, în
această melodie regăsim tot ceea ce înseamnă românesc: veselie, bunătate,
ospitalitate, multă lumină; datorită lui Enescu această melodie se poate auzi
în toată lumea. S-a atins sublimul în muzică datorită românului Enescu, a
vibrat în sufletul artistului tot ce e românesc și aici și-a găsit locul și
cântecul ciocârliei, muzica e magnifică! Enescu George e aproape de ciocârlie
prin nemurirea pe care i-a acordat-o.
Prin compozițiile sale a trimis melodia nu numai în România, ci și peste
hotare, fiind auzită și cunoscută în toată lumea ca fiind „ceva!” românesc.
Această melodie a fost cântată la inaugurarea Turnului
Eiffel de Angheluș Dinicu.
Taraful lui Angheluș Dinicu a interpretat melodia făcând
senzație la Expoziția Universală de la Paris din 1889, astfel că cei doi
lăutari-naistul Angheluș Dinicu(1838-1905) și violonistul Sava Pădureanu(1848-1918)cu
tarafurile lor au câștigat medalia de aur la concursul internațional de lăutari
organizat în cadrul Expoziției.
Cântecul „Ciocârlia” reprezintă o valoare muzicală de
excepție, se realizează la vioară de obicei cu un interpret de excepție; Gheorghe Zamfir a interpretat
dumnezeiește melodia la nai pe marile scene ale lumii-
iar receptarea ei de către publicul român, dar, și de cel străin a fost la
superlativ.
OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R. filiala Maramureș
Accesati
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu