Nume: Alexandru Cazacu
E-mail : alexandru.cazacu5@yahoo.com
Telefon : 0720868940
Debut literar: in ziarul “Tineretul Liber” cu o poezie (prezentare Tudor Opriş)
Versuri publicate în revistele literare:
˶Acolada”,˶Actualitatea Literarǎ”,˶Alchemia”,”Algoritm Literar”,˶Alternanţe”
˶Antares”,˶Argeş”,˶Ardealul Literar”,˶Arena Literarǎ”„Astralis‟˶Ateneu” ,˶Banchetul”„Boema‟
˶Bucovina Literarǎ”,˶Bucureştiul Literar şi Artistic”, ˶Caietele Columna”,
˶Caiete Silvane”, ˶Cafeneaua Literara”˶Caligraf”,˶Cervantes”,˶Climate Literareʺ, ˶Convorbiri Literare”, ˶Conta”,˶Contact International”˶Cronica Veche”,˶Detectiv Cultural”, ˶Dimineaţa”,˶Discobolul”,˶Expres Cultural”˶Ex-Ponto”,˶Familia”, ˶Feed-Back”,˶Fereastra”,˶Helis”,˶Impact Cultural”,˶Leviathan”, ˶Libris” , ˶LitArt”,˶Litere”,˶Luceafǎrul”,˶Luceafǎrul de dimineaţǎ”, ˶Luminǎ Literară şi Artistică” ˶Luminǎ Linǎ”,˶Mǎrturii Culturale”,˶Mişcarea Literarǎ”,˶Neuma”,˶Nord Literar”, ˶Oglinda Literarǎ”,˶Paradox”,˶Poesis”,˶Poezia”, ˶Pro Saeculum”,˶Plumb”,˶Ramuri”, ˶Revista Noua”,˶România Literarǎ”,,˶Scrisul Românesc”, ˶Sintagme Literare”, ˶Spaţii Culturale”,˶Sud” ,˶Tribuna”˶Urmuz”,˶Vatra”,˶VatraVeche”,˶Viaţa Româneascǎ”ş.a.
Referinţe critice în periodice:,
Traian T. Coşovei,Florentin Popescu,Victoria Milescu,Marian Drăghici,Marius Chelaru, Alex.Stefãnescu,Xenia Negrea,Dumitru Velea, Nicolae Rotaru,George Chirilǎ,Tudor Opriș, ş.a.
Colaborări :
· Radio România Cultural,Radio România Actualități
Volume publicate :
˶Paralele Îmbrățișate”(1995)
˶Tâlhari sau profeți”(2001), ˶Duminica în Est”(2017)
˶Mesaje pentru Iulia”(2019)
Studii: Facultatea de Finanțe-Bãnci (2008) şi Facultatea de Electrotehnicǎ (1999) -Bucureşti
Bursier TEMPUS-6 luni (1998) în Franţa la Université Science et Technologie –Lille1
Documentãri şi stagii :Anglia,Franţa,Italia,Belgia,Elveţia,Ungaria,Germania
La rentrée
Un autobuz colbuit
cu roțile acoperite de nisipul
plajei
și farurile aprinse este tot ce
a rămas
din vara rebelă și învinsă
Țipătul și ghearele pescărușilor adună
norii
leneși și movuli
Evantaiul tetrapoziilor se micșorează
în capătul digului unde am înțeles
și osteniți ne-am tras sufletul ca
într-o capcană
Lăstarii grădinilor scufundate
se pot zări
până aproape de geamandură
Peste promisiuni stolul umbrelor
sosește încet
Ca să ajungă în marginea camerei
lumina becurilor de șaizeci de wați
trece prin acvariu
în anotimpul acesta ce se sfârșește
repede la ferestrele unde
cerul nu va mai fi niciodată la fel ca
acum
când timpul are toată răbdarea
din lume
Adierea umedă printre şipcile
gardului
pare un strigăt de lebădă
Vișinii de lângă poartă cresc repede
odată cu amăgirea și dezamăgirea
provocată de eroii zilei de
mâine
odată cu numărul vagoanelor trenului
de persoane
zărit prin perdeaua de apă a
ploii
în care ies cu bratele ridicate
să-mi spăl toată tristețea de pe chip
Așa cum stau sticlele în grămada răcoroasă a grânelor din
butoaie
tot astfel stăm și noi în toamnă
străpunși de unghiul ascuțit pe care
îl fac păsările în zbor
aproape de casa cu verandă și umbrar
năpădit de brusturi
prin camerele ei goale unde ne plăcea
mereu
să venim și să ne jurăm credință
lângă mobilierul masiv și frunze
de dafin,
lângă cutii cu bucăți de zahăr candel
şi lăzi cu farfurii și căni albastre
să privim poveștile pictate pe lamele
unui vechi evantai
rama lucrată în argint a vechii icoane
ștergare și macate
atârnate
peste pereții văruiți în alb
peste cerecevelele ferestrei
când aveam impresia ca mereu este cu
noi
o respirație blândă ce parcă ne
îndemna
să venim mai des
să înțelegem odată
cum adevărații învingători câștigă uneori
în rest pierd de fiecare dată
Se aud pașii cuiva
Se duce ziua de iarnă la vale
cum săniile peste un derdeluș
Frunzele plantelor de apartament
se agăță de ultimile raze de lumină
albă
și se aud pașii cuiva
ce traversează cu o lumânare
aprinsă
în palmele făcute căuș
orașul de la un cap la altul
Inventezi motive să mai rămâi
o clipă în plus
lângă fereastra dinspre răsărit
iar pe cer licăresc stele mici
așa cum stropi de vin picuraţi
peste bulgării pământului
în memoria
celor vorbiți numai de bine
Zăpada peste alei
stă ca o aripă de înger
peste care cineva merge desculț
să aducă inimii
probe, dovezi și iertare
Hulubii
Crengile agudului vin către noi
ca niște brațe subțiri
Soarele dimineții și umbrele serii
sunt tangibile şi vâscoase
Poate că până și lucrurile cele mai
umile
ar vrea o doua șansă
Așchiile unei comete se adună pe zidul
lateral al casei
și nu vor sa ardă ori sa
strălucească
O masă lungă de nuntă sau de
comemorare
fără scaune fără oaspeți
și-a înfipt picioarele în pământul
reavăn
Pe ea se așează hulubii
vor ciuguli tot ce găsesc
vor privi cu ochii lor cerul
Îl vor cuprinde
Fluturii de noapte în
strălucirea
ochilor tăi își căutau zborul
așa cum în copilărie
cautam zilele duminicii pe
hârtia lucioasă
a calendarului prins în pioneze de
ușă
Frunzele roșii și galbene se amestecau
cu glod
iar noi credeam tot ca va veni până la
urmă o săptămână
cum nu a mai fost nicicând
Mere văratice stau pe farfuria din
holul
despărțirilor și al sosirilor
Știm ca sunt locuri din care odată
plecat
nu vei mai avea puterea sa te întorci
Nimeni nu o sa ne judece
Cu toții cunosc cât de greu se îndură
o frumusețe prea mare
Un colţ de stradă
asediat de începutul toamnei
unde ai vrea să poti închiria un
restaurant
cu peste o sută de mese
La fiecare să inviti sa stea doar foste cupluri
să le privești pe rând din depărtare c
um vorbesc cum se privesc și cum se
ridică și se despart
și apoi lumina să cadă aleatoriu
peste mesele goale
peste orgoliu fiecărui realizări
peste viața energetică a zonelor lipsă
peste cercul vicios și virtuos
al lui acum ori niciodată
Prigoria peste răspântii
Trec orele cu jilave tăceri
şi rugină împinsă pe frunzele nucului
Ochii de pândar ai amintirii
te privesc in față
iar în zgomotul fiecărui fruct preacopt
ce cade prin grădini îngălbenite
afli ploile ce curând au să vină
Ca o batistă de borangic
prigoria flutură peste răspântii
și zdrențele sperietoriilor se înnegresc
pe câmpurile ce străjuiesc șoseaua pustie
Haloul de parfum din jurul garoafelor
inundă toate valenţele lui dacă "
Nostalgia incețoșată
ca o curtezană ce a îndrăznit a iubi
își deschide larg brațele
Străzile se lungesc sub pasul tău
de frică să nu fie lăsate singure
Din turla paraclisului cad ecourile
unui anotimp străin
Prin odăile albe
soarele acestui Octombrie
îndurerat luminează depărtarea
Slow evening
Seara coboară în noi
precum un temnicer treptele unui pivnițe
și dacă ai rosti acum cuvântul trecut
tot nu ar putea să acopere
această mică înfrângere ce pentru noi a devenit
neverosibil de amenințătoare sub acordul vechii melodii franțuzești
unde tot despre o plajă si doi turiști
cândva îndrăgostiți este vorba
Se răsucește în galbenul preajmei
precum un cuțit într-o știută rană
iar în ochii tăi pescărușii albi și gri plutesc fără să bată din aripi
și-n ai mei ne strigă numele,teama,iertările
în sfâșietoare ore ce nu au a pierde pe nimeni
Doar bucuria
O dimineață de toamnă
în inima puțin suferindă a unui
cartier din Sud
ca o felie tăiată de măr
unde în fața blocurilor cu patru
etaje
acoperite de iederă
și sulițele reci ale soarelui
câțiva trecători
vorbesc despre sensul uman al
istoriei
și cum nu poţi deveni repede un fiu
bun
ci doar risipitor
în nici devremele nici târziul
ce sfâșie lent iubirile neatente
și te îndeamnă să iei la rând toate
locuințele din zonă
să bați la ușa lor și să le spui
locatarilor
cum din tot au putut vedea pe
aici
nu va rămâne nici plăcerile nici
fericirea
doar bucuria mică și neștiută
așa cum din steagurile, pancardele și
strigătele
unei demonstrații ce ocupă strada
reții doar un gest, un chip, o frază
și uneori povestea imaginară a acestora
Alexandru CAZACU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu