IOAN DRAGOȘ
FIȘA POSTULUI
(autor Vasile BELE)
,,atingerea mâinilor atât doar atingerea mâinilor
îți trimit o notificare
gen octavian soviany
numai tu poți fi pătrunsă
printr-o conexiune wireles
numai tu ai putea rămâne însărcinată cu un poem
toate îmi amintesc de tine
tu ești baricada memoriei
atingerea mâinilor
atât
peste ape tulburate
clipele atingerii
prin valurile aceluiași șlagăr
cu al bano și romina power
notificați și ei de atâția ani
chinuitoare întrebare
dacă-i la rece sau la cald respirația
cântatul cocoșilor
desenează trupuri erotice
ardem pe rând și de aceea lumea
nu va lua foc din cauza noastră
așteptăm cuminți fierberea
sunt plin de curaj
îți trimit o notificare
doar cu tine îmi vindec privirea
fumez din ochii tăi
în rest mă fac că respir
ar cam fi vremea să înteleg mișcările
vechi obiceiuri noi
nebunia fierbinte a unui gând imposibil
tu ești măsura ceasului
un rod al neculeselor picături
care se pârguiesc de-a lungul coborâșului
pribegește cel ce vizează prin desișul timpului
sunt plin de curaj în sala de așteptare
locul unde începe speranța",
din volumul FIȘA POSTULUI, Editura Echim, 2013, poemul SPERANȚA DIN SALA DE AȘTEPTARE, pag. 10.
Încerc să înțeleg poetul, în toată creația literară. Distinsul critic Nicolae MANOLESCU, scria despre Ioan Dragoș, în urmă cu 32 de ani, ,,... versurile sunt ale unui nostalgic și delicat poet, capabil de inefabile reflecție lirică", articol publicat în România literară, nr. 6/1988. În acele vremuri, (1975-1989), din punctul meu de vedere era ,,o problemă delicată", în a scrie. Erau preterate, la nivelul literaturii, (sau ca literatură în sine!), tot felul de elogii sau osanale ,,conducerii de partid", în special ,,celui mai iubit dintre conducători", sau ,,întâiului bărbat al țării".
Era foarte greu a te afirma, a te impune, din punct de vedere literar, sub acest aspect, repet, agreată era literatura ce ,,ridica în slăvi - partidul, conducătorul".
Ioan Dragoș - debutează în anul 1986, (într-o perioadă destul de tulbure, sub aspect literar!), cu volumul POVARA UIMIRII, (1986), iar un an mai târziu, apare volumul SCRISORI, (1987). Laurențiu Ulici, scrie, tot în România literară, (nr.36/1986), cu referire la Ioan Dragoș și debutul său în literatură: ,,... poetul caută expresia pregnantă, versul izbitor, folosind întru acestea imaginația - (în materia metaforelor și comparațiilor) și speculației (în semantica asocierilor lexicale)", iar Petru POANTĂ, un an mai târziu, în 1987, în Revista Tribuna, nr. 47/1987, scrie, referitor la același poet debutant deja, Ioan Dragoș: ,,Cochetând cu textualizarea, este în fond un remarcabil imagist într-o sensibilitate preponderent depresivă".
În plan literar, urmează, în viața poetului Ioan Dragoș, o perioadă ,,apreciabilă de liniște”. În plan socio-politic erau frământări (sociale și politice, clar!), care au răsunat în istoria sfârșitului de veac XX și început de secol XXI – gen, căderea comunismului în țările comuniste, trecerea la o nouă etapă a vieții sociale – democrația, plus ieșiri în stradă pe fondul nemulțumirilor sociale.
Istoria le-a notat așa cum au fost, nu mai vreau să discut, ele au fost mult-mediatizate, inclusiv literatura le-a consemnat, nu doar istoria. Poate liniștea aceasta a fost pentru studierea noii direcții în care se intra, inclusiv din punct de vedere literar - libertatea cuvântului, libertatea presei, un puternic impact media - o risipă de energie, uneori o proastă înțelegere a cuvântului democrație.
Dar, dovada că poetul ,,nu a stat degeaba", sunt cele două volume de versuri: 1997 - CAVALERUL TRIUNGHIULUI, și în 1998 - ACESTEA SUNT AMĂNUNTELE, evident, care au adus cu ele, referințe, mai mult sau mai puțin critice. Un exemplu în susținerea mea, apare în Glasul Maramureșului, nr. 399/1998, sub semnătură poetului Vasile MORAR, care afirmă/scrie: ,,Profund, reflexiv, uneori retoric, pendulând între un livresc de notație și o spontaneitate lirică explozivă, necenzurată, poetul convinge, (n.a. poetul Ioan Dragoș, clar!). Structural, poezia lui seamănă cu o femeie frumoasă, învăluită în mister și la sufletul căruia îți impui să ajungi". (Ioan, DRAGOȘ, Fișa postului, pag.86).
Despre acest ,,mister", ,,femeie frumoasă = poezie", aș vorbi și eu, lucruri încă valabile, sau actuale, în eul liric prezentat de poetul Ioan Dragoș, devenit, între timp, datorită impunerii literare, membru U.S.R., filiala Cluj-Napoca.
Z. CÂRLUGEA, în Nord magazin, nr. 3/157, 1998 (apud Ioan Dragoș, op. cit., idem pag. 86), notează: ,,Departe de a fi un exercițiu mimetic, postmodernismul său este vizionar și coerent, aducând, totodată, în tumultul revărsărilor magnatice, o sensibilitate ultragiată, pe care poetul o decantează printr-o așa zisă maieutică a vocilor. Vocile acestei poezii vin de peste tot: atât din existențialitatea difuză, contingențială, cât și din largul orizont al lecturilor", pag. 86.
………………………
,,pe tine te pândește tinerețea
focul care trosnește e viguros în vatră
pământ neîntâmplat îmi biruie genunchii
posibilul încă palpită
umple încăperile zilei
despre sfânta vacanță a realului
doinește ștefan
despre semnul de la care începem să fim
punem de-o parte cuvinte
multe s-au strâns în ungherele gurii
se amestecă legile mirosul și timpul
marginile se întorc de peste tot
peste toate
bărbatul se limpezește-n femeie
pe tine mereu te pândește tinerețea",
din volumul Ioan Dragoș - FIȘA POSTULUI, pag. 66, poemul LOGICA ÎMBRĂȚIȘĂRII LÂNGĂ PICĂTURA DE APĂ.
...................................
Ai fi tentat a zice, ,,vizitând", cuprinsul acestui volum, că are două părți/capitole distincte. Prima parte/capitol, pag. 5-68, cu cele peste 60 de poeme și, partea a doua, zic eu, al doilea capitol, FIȘA POSTULUI ACUM DOUĂ ZECI DE ANI, care cuprinde poemele:
- RAȚIA DE AER sau,,VIAȚA NU-ȘI ÎNCHIDE NICIODATĂ TOATE PORȚILE", pag. 71-73, (ianuarie,1993), cu un motto ,,Credeam că putem fi perfecți/ O sfântă miopie...", Marian MARIN.
- CUVINTE PENTRU RĂGAZ, pag. 74-77, (Szolnok, aprilie 1993).
- PROBA DEPĂRTĂRII, pag. 78-79, (Lancrăm/Sebeș, mai 1993).
- ASEDIUL TOAMNEI ȘI PASĂREA SINGURĂTĂȚII, pag. 80-82, (Bistrița, septembrie, 1993).
- ÎNTRE ZĂPEZI ȘI LINII FERATE, pag. 83-85, cu un motto din Constantin NOICA: ,,Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă ești fericit", poem din care voi și cita:
,, 《Dumnezeu a făcut întâi ceața și norii;
apoi ploaia. La urmă a făcut
vremea frumoasă》 - citesc așteptând
Semnul între zăpezi și linii ferate.
Acesta-i tărâmul unde trăiesc
cei care sărbătoresc mirarea
ca niște fructe,
ca niște fructe zilele e vor deschide.
Visez degetele mele alunecând
tăcut printre degetele tale.
Mieroasă noaptea începe,
apele somnului nu vor avea răgaz", pag. 84.
Și povestea continuă, precum creația! Am amintit doar cinci volume, (dacă ne raportăm, strict, la un număr!), dar ,,anii trec", zice vorbă, și poetul Ioan Dragoș, continuă actul de creație, cu: PRĂPASTIA DINTRE TIMPURILE VERBULUI, (2003), ULISE ÎN BUCĂTĂRIE, (2006), SEZONUL DE PRESIUNE, (2008) și FOAIA DE OBSERVAȚIE, 2010.
În paralel cu aparițiile editoriale în volum personal, începe să apară și în volum colectiv, în Antologii colective. Astfel, prima apariție de acest fel, este în volumul DOR DE LUMINĂ, (1997), UN SFERT DE VEAC DE POEZIE și ÎNTR-O LACRIMĂ TRĂIEȘTE POETUL, (1998). Anul următor, 1999, apare în volumul antologic PRIMA VERBA, iar un an mai târziu, 2010, în CLAUZA POEZIEI CELEI MAI FAVORIZATE ÎN LIRICA MARAMUREȘEANĂ ȘI BASARABEANĂ.
Ioan Dragoș este un poet complex. Din punctul meu de vedere, nu este deloc facil, să îl citești și să îl percepi. Poemele domniei sale nu se citesc la repezeală, ele necesită o doză de liniște și apoi se lasă citite și înțelese.
Fără să realizez acest lucru, am căzut chiar eu în capcana liricii lui Ioan Dragoș. Am luat volumul, la repezeală, am început să citesc... și, ,,parol!", nu am priceput nimic.
Altădată, atunci când am perceput ,,fenomenul literar ioan dragoș", am procedat altfel. Doar așa i-am perceput mesajul, eul liric și semnificația sau simbolistica. Nu generalizez, dar, prietenește îmi permit să dau un sfat.
Și încă o enigmă, ,,marca ioan dragoș”: ,,ce-o fi cu încadrarea poemului între ghilimele?", zic! Știu, din teoria literară, elementele de bază, că ele, ghilimelele - ca și semne de punctuație - se folosesc doar când dai citat - semne ale citării, din alt autor, altă carte. Am întrebat... dar revin la poemul în sine, căci e vremea poeziei:
,,margini ale atâtor hârtii ies din palat
sărbătorile ne țin răsuflarea
inima-mi tremură ca o fereastră
legende opium
era ieri sau va fi mâine
în sticlă jumătate apă
câștig îndoit
în acest punct al visării tale
am întalnire cu sfarsitul unei vârste
ce mai vedem noi înafară de textele acestea
iau asupra mea totul
aș scrie versuri pe genunchii tăi
sub lacrimile tale luminoase
am dedus cine-i nevinovatul",
ADÂNCITURA LINIEI DREPTE, pag. 58, din volumul FIȘA POSTULUI.
Scriitorul Gheorghe PÂRJA, (membru U.S.R.), în eseul IOAN DRAGOȘ SAU JUSTIȚIA LIRICĂ, apărut în Graiul Maramureșului, în 11 septembrie 2020, scrie: ,,Cu fiecare carte, scriitorul dă un examen. În fața cititorilor, a criticii, dar se privește și în oglindă…/… Odată intrat pe teritoriul liric, Ioan Dragoș a început să ridice piramide de cuvinte, de idei. Să ridice orașe de cuvinte în care se simțea profund o viață de cuvinte. O viață din pustie, dar și o ordine de cazarmă. A trecut, într-un fel unic, prăpastia dintre timpurile verbului, ca un adevărat cavaler al triunghiului. Adică har, talent și chemare. Ca un om al dreptății, orice dezertare a spiritului, necesară poeziei, este notată într-o foaie de observație. Document necesar pentru navigarea pe valurile limbii române, pentru a nu coborî sub nivelul mării. Unde zace, în uitare, corabia lui Ulise”.
Interesantă abordarea literară adoptată de poetul Ioan Dragoș. Interesant este scrisul său… poetul zidește, cuvânt lângă cuvânt, precum adevăratul meșter, cărămidă lângă cărămidă, urmând calea. Așa este și poetul, doar că poetul folosește în locul cărămizilor, cuvintele, și le alege, le șlefuiește, le dă formă și sens, și le așează pe hârtie. Pentru început iese ciorna! Apoi, altă corectură, sperând ca să fie cea finală. Poate la unii așa este! Poate la alții nu!
Când folosești muză – lacrima, roua, vântul, stelele, curcubeul, etc., trebuie să ai răbdare. Vântul va sufla și mai târziu, poate și mâine! Roua va săruta în fiecare dimineață, firul ierbii și petalele de flori. Curcubeul are vremea lui pentru a răsări. Stelele vor ajunge pe cer în fiecare seară. Le poți vedea doar cu singură condiție – să fie senin. Chiar dacă cerul de deasupra ta nu este senin, ele vin la întâlnirea cu tine. Așa se naște un alt anotimp, după mentalitatea poetului. Și povestea poate să continue… dar poetul o mai curăță, o mai șlefuiește, până iese cum îi place lui.
De ce am folosit această introducere? Sunt ferm convins că acesta este stilul de a scrie pentru poetul Ioan Dragoș – făcând ,,abuz” de sensibilitatea vorbei sau a cuvântului scris, iubind dumnezeiește cuvântul impecabil, ,,turnând litere" în forma cuvântului așteptând și rugând muza să le așeze cum ea crede mai bine, ca totul să iasă perfect. Versul alb, folosit în majoritatea poemelor îi este drag, îl prinde, încât, eu spun că nu îl văd, pe Ioan Dragoș, scriind altfel de poezie.
Nu vreau să cad în păcat, dar încă nu am terminat prezentarea poetului Ioan Dragoș. Și mă gândesc afirmând acestea că mai sunt câteva volume despre care trebuie să fac rostire. Am ajuns doar la anul 2010 și volumul FOAIA DE OBSERVAȚIE. Vă amintiți? Sunt convins! Un an mai târziu, 2011, poetul semnează ,,actul de naștere”, al volumului POEME DE SERVICIU. Deja vorbim de experiență literară. Valoarea literară nu s-a pierdut niciodată, dimpotrivă, poetul, prin profesionalismul său, a amplificat-o, cât i-a stat în putință. Se vede ascensiunea! Poemele sunt adevărate capodopere, cu mesaje existențialiste, profunde.
2012, este anul literar, pentru a face studii, dar nu orice fel de studii. Ca un veritabil cercetător, probabil veți fi tentați a zice că poetul Ioan Dragoș face studiu de piața literară. Clar că și acest studiu este în baza de calcul a poetului, așa cum este valabil acest studiu, la toți cei care sunt implicați în fenomenul literar… eu mă refer la singur STUDIU DE OPORTUNITATE… desigur mi-ați înțeles aluzia.
Și uite așa ajungem la volumul prezentat de mine, FIȘA POSTULUI – 2013. Mă bucur să afirm că în biblioteca personală, din totalul cărților semnate de poetul Ioan Dragoș, eu sunt posesorul a cinci volume, inclusiv cel din anul 2016 – ACTE ADIȚIONALE LA FOAIA DE OBSERVAȚIE, un prefațat de către Eugen EVU, primit cu dedicație și iscălitură, personal de la autor, apărut la Editura Singur, Târgoviște, editură ce aparține unui alt maramureșean – Doru Ștefan DĂNCUȘ. Mă bucur să spun că și eu am avut o colaborare minunată, extraordinară cu editorul Doru Ștefan Dăncuș și-i mulțumesc pentru susținerea mea în plan literare.
Revin la volumul prefațat de Eugen EVU, ACTE ADIȚIONALE LA FOAIA DE OBSERVAȚIE, 2016, pentru a cita, doar un fragment din volum, care mi se pare cel mai reprezentativ, bogat, obiectiv știind cât de sever și pretențios, din punct de vedere literar, este E. EVU – care nu era deloc generos în a lăuda… făcea acest lucru doar atunci și acolo unde cuvintele și aprecirile erau sincere și obiective. Nu aducea laudă falsă! „… Ioan Dragoş simte nordic, într-o latenţă a orizontului sudic şi... ludic-preludic. Avem în faţă un mare poet, axat mai mult pe atingerea omenească a ceea ce suntem, decât pe tot felul de percepţii momentane şi deseori derizorii”.
Să lăsăm poezia să ne biruie, să lăsăm muzele să ne dăruiască tot ce au mai prețios, să apreciem sinceritatea vorbelor și a versurilor, să citim FIȘA POSTULUI, (chiar dacă unii nu prea au poftă de a se întâlni cu munca!). Aici, în FIȘA POSTULUI, vom găsi:
,,răspunsul urzicilor în odăile extazului
stând la sfat și cerându-și iertare
pentru că trăiești în anotimpul împlinirilor primește
sfaturi și marcaje pentru castanele din foc
să primim cu evlavie
speranța din sala de așteptare
fericirea precum lacrima intră și printr-un
zăvor fericit la o poartă deschisă
la ce-ți va folosi apa vie din izvorul de mir dacă
legea mirosul și timpul pentru un bărbat plutitor
au plecat în eternă vacanță
azi va ploua cu amintiri dintr-o viitoare iubire
umbra vântului îți va aduce în tolbă
treizecisitrei semne zilnice irepetabile
te vei pregăti să particip a examenul iubirii
proba poeziei și motivele termometrului
vor fi un motiv de a face să dispară
lăcomia picăturii de rouă dintr-un pas de curcubeu
așează alături de Erato
somn noduros pe raftul de sus
apele nărăvașe ale fraților umezi
și adormirea zânelor la instruirea cu liste
te vor scoate la plimbarea stelară
iar tu vei refuza să răspunzi la
întrebări și prezumții pe un plan înclinat
prin ușa batantă a prudenței
pictată cu lacrimi de liliac și
roate și rotițe în poziții ermetice
azi va pătrunde veșnicia unui sărut
bara de plumb a adevărului
va da rod multicolor în
desimea legănătoare lângă apa limpede din pahare
picături înțelepte salută și dau onorul
pentru plutonul de melci și căluți de mare
care-au adus în desagă
provizii de articole și paragrafe".
V.B. Chiuzbaia, decembrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu