de Viorica Pârja
Prejudecățile sunt cârjele inteligenței, spunea
Andre Gide. Oamenii nu se nasc cu prejudecăţi. Aceste păreri preconcepute sunt
dobândite, încet, încet, prin intermediul familiei, prietenilor, profesorilor,
prin influenţa celor din jur, atât prin asociere sau încurajare, cât şi prin
imitare.
Suntem învățați de mici să păstrăm aparențele, să
dăm bine în ochii lumii, să ne prefacem, să ne ascundem adevăratul eu, să fim
așa „cum trebuie” și cum vrea lumea. Ne dezvoltăm o mască socială pe care o
afișăm în fața altora și o menținem în interacțiunile cu cei din jur.
Uneori, ajungem chiar să ne identificăm cu masca
noastră și să credem că așa suntem noi. Ne îndepărtăm atât de mult de noi
înșine și trăim vieți „de împrumut”. De aceea nici nu este de mirare că suntem
nefericiți, oricâte realizări avem și oricât succes credem sau cred alții că
avem.
Prejudecata este fiica ignoranței! Iar una dintre
prejudecățile lumii în care trăim este aceea de a pune etichete și a judeca!
Ignorând sau neștiind că o persoană cu un suflet fără prejudecăți face pași
importanți pentru liniștea sa interioară. Spunea marele Petre Țuțea că
inteligența, oricât de mare ar fi, nu e suficientă, uneori, să te curețe de
prejudecăți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu