de Gheorghe Pârja
Stau pe marginea lumii și mă uit cu ce se ocupă cei aleși de noi să ne aducă binele în preajmă. Pandemia este ca o perdea de fum peste orașe și sate. De aceea deciziile lor se limpezesc greu, se încurcă unele pe altele. Așa este când politicienii se substituie medicilor, când medicii se încurcă între ei, când toată lumea are păreri și leacuri pentru această boală planetară. Să recunoaștem, este o agitație interioară în fiecare dintre noi. Ne dorim un calm social, un echilibru politic, fără jigniri parlamentare, dar mai ales să vedem unde se mai pune o cărămidă la edificiul național. Să se renunțe la vorbele găunoase care ascund multe minciuni. Nu mai vorbiți, doamnelor și domnilor aleși, în numele poporului de câte ori vi se năzare. Este jignitor să faci apel la această sintagmă sfântă, pentru a te lustrui pe tine, cel care ai avut norocul, și dorința, de a fi în Casa Țării. Unde se fac legi pentru binele și ordinea celor mulți.
Lăsați poporul să vă admire, să vă mulțumească, ori să vă tragă de rever. Pe fondul acestei nenorociri, din păcate, se fac multe rele când este nevoie de bine. Ce-i mai trist este că se uită esențialul țării. Dacă eu nu-l văd pus în ramă, cer să mi se arate. La ce se gândesc aleșii noștri? O să-mi spuneți că la pandemie! Așa este, poate. Dar unii dintre ei se gândesc și la viitor. La viitorul președinte de la Cotroceni. Nu vi se pare că prea devreme vă bântuie acest gând? Da, laboratoarele politice inventează candidați. Câțiva au început să-și lustruiască pantofii pentru a trece mult râvnitul prag. Uitând că până atunci vor fi multe ploi, noroaie, omături și înghețuri. Dar și o pajiște verde cu pomi în floare. Minții noastre, ocupată cu criza, nu-i stă gândul la viitorul președinte. Până atunci, multă apă va trece pe Dunăre și pe râurile țării.
Și-au anunțat intenția de a visa Cioloș, L. Orban, Cîțu, Ciolacu, Firea. Recent, mi-au căzut ochii asupra unui text semnat de scriitorul Paul Gabor, stabilit de vreo două decenii în Spania. A plecat din țară lăsând o clasă politică imundă, pe care o socotește răspunzătoare pentru dezintegrarea valorilor de toate felurile. Scriitorul nostru ar vrea să-i propună lui Dumnezeu să ne fie președinte. Divinitatea, nici o secundă, nu este desacralizată. Face parte din credința populară, care, în momente de răscruce, cere ajutor de Sus. Da, Doamne, ajută-ne! Să facă bine, deci, să candideze pentru fotoliul acela de la Cotroceni. După ce a plămădit pământul, apele, cerul și oamenii, cu siguranță își va dovedi și divina vocație și pentru români. I-ar prinde bine un mandat sau două, înconjurat de flori și copaci falnici, alături de poporul acesta minunat, care trudește de multă vreme în Grădina Maicii Domnului.
Să se termine cu fariseismul public. Să avem parte de mai puțini impostori care sunt vizibili până în fruntea țării. De aceea avem nevoie de un candidat ideal. Ca să fim îngăduitori cu istoria recentă prin care am trecut noi, pământenii, ar trebui să împrumute câte ceva din palmaresul predecesorilor. Un zâmbet cunoscut, atitudinea fermă de geolog, o legănare de matelot pe o corabie pe valuri, ori o grimasă teutonică, bine studiată. Că știți cum este? Nu te poți dezobișnui de vechile imagini. Că nu te poți coborî din cer, neprihănit și înțelept, făcător de bine, fără să ceri nimic în schimb. Dumnezeul parabolei noastre poate pocni din degete și apele se vor desface, iarăși, în două, lăsând loc înțelepciunii divine care să-și exercite puterea asupra acestei nații, atât de atinsă de cei care trebuie să-i apere demnitatea în istorie.
Și binele, pentru cei care în fiecare dimineață vedem cum răsare soarele în această țară. Confratele meu crede că își va alege premierul cel potrivit, va curăța Parlamentul de somnoroși, ori nepricepuți. Eu știu de la mama și de la tata că Dumnezeu ne veghează zi și noapte. Hai să-l citez pe scriitorul nostru din Spania. Poate că în milostenia lui nemărginită, Dumnezeu ne va lumina și ne va învăța că esențiali sunt bătrânii, cadrele medicale, profesorii, țăranii de pământ, cei știutori de carte, vânzătoarele și șoferii de cursă lungă. Și multe alte meșteșuguri, inclusiv cele din Maramureș. Dumnezeu, ajuns la Cotroceni, nu va îngădui să fie scoase din manuale istoria, geografia, latina și va binecuvânta orice lege care privește binele poporului peste care domnește.
Cu bunătatea Lui nemărginită, cei care au fost ispitiți de diavol să plece pe ogoarele patriei, că este de lucru. Doamne, Constituția Țării să înceapă cu cele zece porunci. Curăță și lumea noastră de loaze și ticăloși. Dă-le minte celor care știu să o poarte. Măcar un mandat, Doamne, fie-ți milă de noi, păcătoșii, că nu mai știm în cine să credem. Că și-au anunțat candidatura personaje care nu au înțelegere pentru noi, ci mai ales pentru ei. Vezi, Doamne, că totul se taie, și pe la noi, în ziua de astăzi. Că și Nichita Stănescu ne-a spus, la Desești, în urmă cu aproape o jumătate de veac: „Doamne, apără poporul român, ai grijă de el și apără-l!”
Sper ca propunerea confratelui din Spania, Paul Gabor, să fie luată în seamă. Eu mă îndrept, de pe acum, spre urna cerească de vot. Că mama îmi spunea, când trebuia să fac o faptă importantă: cu Dumnezeu, înainte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu