luni, 29 martie 2021

Săptămâna restricţiilor, săptămâna protestelor

 Cu cât se înăspresc restricţiile cu atât creşte pofta de a protesta. Pandemia, printre multele schimbări pe care deja le-a adus şi pe care le va aduce, are şi darul de da naştere unui anumit tip de om al protestelor.

Primii protestatari pe care i-a cunoscut România sunt, desigur, milioanele de români care au ieşit în stradă pentru a scăpa de Ceauşescu. Au fost milioane, dar cu timpul numărul lor s-a tot micşorat, rezultând la final o nouă categorie socială: revoluţionarii. Aceştia sunt de două feluri, revoluţionari cu indemnizaţie şi revoluţionari fără indemnizaţie.

Aşadar, unii au strigat „Jos Ceauşescu, jos Comunismul!” şi s-au ales cu democraţia aşa cum o avem azi şi cu un anumit tip de  libertate, comparabilă cu libertatea din Occident, după care au tânjit, iar alţii s-au ales şi cu libertate şi cu bani.

De la protestele de stradă din 1989 şi 1990 până la aşa-zişii #rezişti protestele s-au diversificat. De-a lungul celor 30 de ani de democraţie au fost mineriade, proteste sindicale, proteste politice, mişcări ecologiste etc. Unele au dus la căderea guvernelor, altele la majorarea salariilor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, inclusiv a indemnizaţiei de revoluţionar.

Au fost şi proteste masive, antrenând zeci de mii de persoane din rândul cărora s-au ales o mână de protestatari care au ajuns în diverse guverne. La rândul lor, aceştia au ajuns să fie contestaţi, la fel cum ei i-au contestat pe alţii.

Istoriografia înregistrează o serie de lucrări care relatează despre istoria mişcărilor sociale. Regimul comunist a încurajat studierea mişcărilor sociale, trăgându-şi spuza pe propria friptură. Istoria mişcărilor muncitoreşti a fost supraevaluată, din mijlocul ei ieşind figura tânărului revoluţionar Nicolae Ceauşescu.

Emanaţie a revoluţiei din decebrie 1989, Ion Iliescu, un fost nomenclaturist comunist, a dominat scena politică românească timp de aproape 15 ani. Cam jumătate din cei 30 de ani de democraţie.

Alte vremuri, alţi protestatari. PSD a fost unul din partidele asupra cărora s-a făcut cea mai mare presiune civică atâta vreme cât a fost la guvernare. În acelaşi timp,  social democraţi au şi cea mai mare susţinere din partea sindicatelor.

Se poate face o distincţie clară între grupurile sociale care au protestat împotriva guvernelor de stânga şi grupurile care protestează împotriva guvernelor de dreapta.

  Departajarea s-a făcut încă din anul 1990. Piaţa Universităţii a fost o mişcare iniţiată de intelectualitate, de studenţi. Mineriadele au fost forme de proteste extreme muncitoreşti.

Mai aproape de zilele noastre, cei care s-au remarcat prin ample mişcări de stradă au fost # reziştii, parte din ei exponenţi ai actualelor partide aflate la guvernare, USR şi PLUS.

Cine sunt protestatarii din timpul pandemiei? Sunt o nouă categorie socio-profesională sau au apărut spontan datorită restricţiilor impuse de guvern pentru limitarea răspândirii pandemiei de Covid 19?

Din cauza restricţiilor nu se ştie dacă sunt de ordinul zecilor de mii sau doar o mână de oameni. Dacă o mare parte din rândul protestatarilor din Piaţa Universităţii au ajuns la guvernare, cel care a deschis balconul, profesorul universitar Emil Constantinescu, a a ajuns chiar preşedintele ţării, dacă #reziştii au ajuns la guvernare, se pune întrebarea dacă într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat îi vom vedea la guvernare pe actualii protestatari.

Cât de amplă, cât de extinsă este nemulţumirea faţă de măsurile luate de guvernul coaliţiei PNL-USR-UDMR?

Putem vorbi despre o nemulţumire populară? Se va coagula o mişcare politică în jurul acestui mic nucleu de protestatari din care iese în evidenţă figura senatoarei Şoşoacă? Unii spun „doamne fereşte!”, dar cei care decid în ultimă instanţă sunt alegătorii. Nelipsit de la niciun scrutin, votul negativ este în bună parte un vot dat la mişto.

Presupunând că ar cădea guvernul actual şi datorită situaţiei din parlament s-ar ajunge la alegeri anticipate, este greu de imaginat ce monstruozitate politică ar rezulta.

Introduse în urmă cu câteva zile, noile restricţii vor provoca noi proteste. Cel puţin într-o mică parte, aceste proteste sunt justificate. De aici şi o anumită teamă pe care o resimte actuala putere.

 

Autor: Dumitru Păcurar

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu