Să fii ipohondru e un lux.
Țările din Vest și-l permit cu dificultate. Noi nu ni-l permitem.
De ce și-l permit?
Pentru că ele sunt țări sociale. În Franța, în Spania, în Italia, în Germania, în Austria, un ajutor social îți permite să trăiești decent.
În România salariul minim pe economie nu îți permite să trăiești decât dacă stai cu părinții sau te-ai însurat/măritat/combinat cu cineva bogat.
În țările din Vest serviciile sociale chiar funcționează. În România avem încă cazuri de persoane cu handicap grav și definitiv, un picior tăiat, de exemplu, care trebuie să se prezinte periodic în fața unei comisii ca să demonstreze că nu i-a crescut piciorul la loc….
În țările alea discuțiile nu sunt că sunt salarii prea mari sau pensii ”nesimțite” ci focalizarea este pe pensiile și salariile prea mici.
În țările alea, bugetul este gândit pornind de la prioritatea care se numește ”cetățean”, în țara noastră prioritatea este cumpăratul de avioane și rachete.
De asta și doi ani de lockdown sunt un soi de concediu plătit de ipohondrie. Te irită, dar ai bani de o bere să îți treacă iritația.
În România până și guvernul a înțeles că nu se poate. De asta și parodia asta de măsuri, toate ilogice și imbecile, menite să justifice participarea la delirul global, dar și să mai salveze ce se mai poate din economie.
Însă deja costurile sunt mari. Datoria publică a explodat. 11 procente în 17 luni. În ritmul acesta, până la sfârșitul anului vom sări cu mult cu datoria de peste 50 la sută din PIB.
Și pentru că guvernanții noștri sunt slugi iresponsabile, nu se ating pentru a recupera deficitul, de profiturile neimpozitate ale corporațiilor și băncilor, ba chiar le iartă mărinimos de datorii și de amenzi.
Banii care se taie sunt tocmai banii care, de bine de rău, se mai scurgeau spre societate.
Turismul românesc a trecut cu bine în 2020 dintr-un singur motiv: tichetele de vacanță. Acum guvernul le-a tăiat și pe astea…
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu