Ministrul Fondurilor Europene a încurcat rău de tot borcanele!

 

Românii au umor. Uneori involuntar. Și se întâmplă să aibă și umor negru. Cum este cazul lui Cristian Ghinea. Ministrul Fondurilor Europene a încurcat rău de tot borcanele. De la București până la Bruxelles. Și de la Bruxelles până la București. Pe acest parcurs tur-retur, a uitat și ce solicită România și care sunt cele două pretenții imperative și cea de-a treia, adițională a Uniunii Europene. L-a învăluit neantul. Și din acest motiv, România bate pasul pe loc, manifestându-și impotența în raport cu împrumutul masiv și ieftin pe care l-am putea primi și l-am putea injecta în economie.

Indiferent cât de sofisticată este denumirea sau de neinteligibilă pentru unii dintre noi, așa-numitul Plan Național de Redresare și Reziliență PNRR nu înseamnă altceva decât o masivă injecție financiară prin care fiecare stat încearcă să repare devastatoarele consecințe ale crizei economice, generate de pandemie. Sunt pur și simplu bani împrumutați Uniunii Europene de un consorțiu de bănci cu dobândă foarte mică care urmează să fie dirijați către statele membre și apoi restituiți după o lungă perioadă de timp. Din această perspectivă, singura logică și singura realistă, Comisia Europeană nu are decât doua pretenții majore și una subsidiară din partea fiecărui membru UE. Care sunt aceste pretenții?

Prima este ca guvernul respectiv să-și calibreze în așa fel proiectele încât să se încadreze în suma de bani alocată. Din această perspectivă mă simt obligat să atrag atenția că, în ciuda declarațiilor auto laudative ale lui Klaus Iohannis, în urma negocierilor pe care acesta le-a purtat la Bruxelles, România nu a obținut, desigur teoretic, decât un ajutor extrem de modest în raport cu celelalte state, dacă luăm în calcul populația noastră.

A doua condiție a Uniunii Europene este ca guvernul să fie capabil să demonstreze că banii alocați diferitelor proiecte vor produce, într-un termen rezonabil, venituri suplimentare la buget. Pentru că numai astfel sumele alocate se vor dovedi a fi de un real folos și numai astfel statul respectiv va fi capabil să restituie datoriile la bănci.

Iar condiția subsidiară este ca proiectele respective, cele care urmează să fie finanțate, să devină expresia unei voințe asumate de toți jucătorii importanți. De guvern, de partidele politice, inclusiv cele din opoziție – pentru că într-o democrație opoziția poate veni oricând la putere – de sindicate și patronate. Este logic. Pentru că întreaga societate și nu doar o parte a ei este afectată de criza economică. Pentru că întreaga societate și nu numai o parte a ei trebuie să facă un efort pentru a depăși situația. Pentru că întreaga societate și nu numai o parte a ei trebuie să își asume restituirea împrumutului.

Ei bine, nici una dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită nici de către Cristian Ghinea nici de către Guvernul Cîțu, nici de către corifeii coaliției, și nici de către Klaus Iohannis, care continuă să se împăuneze cu o realizare în dreptul căreia suntem siliți să punem semnul zero. Toți aceștia au visat cai verzi pe pereți. Pentru următorii șase ani, României i-a fost teoretic alocată o sumă de 29 miliarde euro. Iar noi ne-am dus la Bruxelles solicitând 40 de miliarde euro și lasându-i astfel pe partenerii noștri UE cu gura căscată deci pur și simplu ne-am dovedit incapabili să ne calibrăm proiectele, cele 350 de linii de investiții, la nivelul prevăzut. Pur și simplu ne-am prezentat cu o serie întreagă de proiecte văzduhiste, fără nicio legătură cu nevoile reale ale României, în cazul celorlalte costul fiind umflat în mod artificial. Acesta este primul eșec.

Cea de-a doua condiție, cât se poate logică a Comisiei Europene, este de a utiliza acești bani în mod pragmatic, eficient astfel încâ,t în cazul fiecărui proiect, să existe garanția că va aduce venituri suplimentare la bugetul de stat. Din nou eșecul a fost înregistrat pe toată linia. Mă voi opri asupra unui singur exemplu. Am solicitat bani pentru autostrăzi, inclusiv pentru înzestrarea acestora cu tehnologie IT, dar la întrebarea simplă și de bun simț a specialiștilor de la Bruxelles privind veniturile pe care le va genera o asemenea investiție masivă de miliarde de euro, răspunsul a fost de-a dreptul prostesc. Domnul ministru Ghinea a dat un răspuns halucinant, și anume că vom recupera aceste miliarde din rovinietă. Este o prostie monumentală. Care demonstrează că guvernanții noștri generează pur și simplu umor negru.

Nici a treia condiție, subsidiară, nu este îndeplinită de partea română. În ciuda asigurărilor în stil Munchhausen, guvernul nu s-a consultat inițial nici măcar cu partenerii politici din coaliție, iar până astăzi nici cu sindicatele, nici cu patronatele și nici cu opoziția. Ca dovadă, executivul de la București a fost atenționat ieri că are obligația, înainte de a se prezenta din nou la Bruxelles, să se consulte cu sindicatele. Ceea ce înseamnă că până ieri nu a făcut acest lucru.

Aceasta este pe scurt situația reală. Până când executivul de la București nu va îndeplini condițiile de mai sus, nu vom vedea niciun ban. Iar după ce ne vom conforma, dacă ne vom conforma vreodată, va trebui ca, timp de șase ani, să demonstrăm că avem și capacitatea de a absorbi aceste miliarde de euro. Adică de a implementa proiectele pe care ni le propunem. Dar asta, probabil, va fi misiunea altor guverne. De aceea, în ciuda celor de mai sus, eu rămân totuși optimist.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: corectnews.com