Societatea Civilă din România a dispărut sub povara propriei
neputințe. Dovedind că este doar o anexă a unor instituții și politicieni. Iar
ultimele evenimente au aruncat ultima lopată de țărână peste groapa comună a
ceea ce mai însemna
Clotilde Armand a ajuns primar prin fraudă. Grosolană și
Electorală. Așa cum numai în 1947 s-a mai văzut. Sacii cu voturi au fost furați
și urmau să fie înlocuiți cu alții, ștampilați cum trebuie. Totul cu
complicitatea procurorului care trebuia să asigure corectitudinea alegerilor.
Din tot mandatul ei de primar ales prin fraudă, am înțeles că Clotilde Armand
vrea să pună mâna pe contractul de salubritate și atât. Vrea să scoată niște
șmecheri români ca să aducă niște mafioți italieni. Cu 30 la sută mai scumpi
decât autohtonii. Dar e normal, pentru că italienii nu dau șpagă. Curat
progresism, dragi USR-iști!
Ancheta SIIJ în privința fraudei electorale de la Sectorul 1
înaintează mult mai repede decât și-ar fi dorit Dan Barna & Co. Și decât
prevăzuse ministrul USR-ist Stelian Ion, o copie proastă a lui Lucrețiu
Patrășcanu (dacă nu știe despre cine e vorba, să citească Evenimentul Istoric).
Într-o morișcă incredibil de prost construită, tripleta de mai sus face
eforturi să acopere mortăciunile de mai sus prin desființarea SIIJ, numai că
verticalitatea UDMR îi face să se plimbe cu cadavrele la braț de luni bune.
Aducându-i la disperare.
Acesta este doar un exemplu de minciună și comportament de
tip mafiot din actuala guvernare. Comparația cu 1947 nu este deloc
întâmplătoare. Și atunci comuniștii dețineau Ministerul Justiției, al Economiei
Naționale, Internele, poziții-cheie în fraudarea alegerilor. Acum neo-marxiștii
de la USR au pus mâna pe Justiție, Economie, Fonduri Europene, Transporturi,
poziții-cheie în guvernul Cîțu. O negociere incredibil de proastă a lui Ludovic
Orban a pus PNL în postura de pasager în trenul guvernării condus de
Barna&Cioloș. Poziția de prim-ministru pentru Florin Cîțu are valoarea
celei a fochistului din trenul mai sus amintit.
Numai că ceea ce mi se pare elocvent pentru gradul de
falsitate care caracterizează societatea românească este absența totală a
societății civile. Care ar fi trebuit să ia apărarea judecătorilor pe care
Stelian Ion vrea să-i arunce din nou în menghina primitoare de la DNA, ca să fie
ascultați, urmăriți și amenințați cu dosare penale de către cei ale căror
rechizitorii ar trebui să le judece. În spiritul legii, nu de frica
procurorului care le poate distruge viața. Tot societatea civilă trebuia să
poziție în cazul fraudei electorale de la Sectorul 1, să sancționeze derapajele
nedemocratice ale miniștrilor sau politicienilor care își fac uitate
promisiunile și angajamentele din perioada de opoziție.
Dar asta nu se întâmplă, pentru că acest spectacol grotesc
este acoperit cu lozinci și petarde.
Vă propun un exercițiu de imaginație.
Imaginați-vă că în locul lui Clotilde Armand era Dan
Tudorache, acuzat de fraudă electorală. Imaginați-vă că în locul lui Stelian
Ion era Tudorel Toader, care vroia să desființeze o instituție din sistemul de
Justiție pentru că vroia să-l acopere pe Dan Tudorache. Iar deasupra lor stătea
nu amețitul de Dan Barna, ci Liviu Dragnea, care tăcea mefistofelic, dar
acționa precum secera și ciocanul.
Imaginați-vă cum ar fi explodat într-o atare situație
Societatea Civilă! Vorba Poetului: “Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul
clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium, iar la poala lui cea verde mii de
capete pletoase, mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă“ și se
îndreaptă seară de seară spre Palatul Victoria, adaug eu.
Numai că de data asta s-a lăsat tăcerea. Tăcere complice,
fără rușine. Exact ca în 1947
Autor: Dan Andronic
Sursa: evz.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu