marți, 28 iunie 2022

Părinții de pe margine

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Povestea cu schimbarea lumii nu este numai o avalanșă de teorii cu cercuri concentrice, ci o tăietură pe fața realită­ții, care dorește a separa ce a fost de ce se vrea să fie. Ruptura preconizată își arată fața ei ciudată pentru noi, venită de pe meleaguri străine. Până la un punct te străduiești să înțelegi cum trebuie să te porți în aceste împrejurări inedite, care forțează omul să se modifice fără să fie avertizat în ființa lui. Ce mă neliniștește este tocmai șubrezirea temeliei viețuirii noastre pe pământ. Temelie care se numește familie. Care începe să fie desenată după alte tipare. Adică alte relații între părinți și copii. Eu am crescut în rigorile și tandrețea familiei tradiționale, mult afurisită de o parte a lumii de astăzi. Teoreticienii de aiurea, dar și de la noi, încearcă să mă convingă că m-am născut într-o lume greșită și acum trăiesc într-un timp căruia i s-au adus modificări. De către cine?

Sunt decizii luate în tăcere, care se preling șerpește spre organismul social, spre oameni. Aud că au intrat pe ușa guvernului hârtii pe care scrie despre intenția acestuia de a elimina drepturile părintești și valorile tradiționale din educația copiilor. Așa, Alianța Familiilor din România a înaintat o petiție guvernului Ciucă pentru face o analiză dreaptă acestor importuri de educație. În conformitate cu tradiția cultural-istorică, dar și cu acordurile internaționale la care România este parte, familia, formată pe baza uniunii maritale între un bărbat și o femeie, reprezintă mediul optim pentru dezvoltarea normală a copiilor. Gata, a trecut vremea armoniei între părinți și odras­le! Cu alte cuvinte, strategia actualului guvern tinde să ia din mâinile părinților rolul principal de educare a copiilor și să-l dea statului, urmând, astfel, controlul extins asupra familiei.

Am citit că guvernul pregătește un set de norme privind educația copiilor. Un document se numește „Strategia Națională (SNEP) pentru rolul părinților în educația propriilor fii și fiice, în perioada 2022-2030.” În petiția înaintată guvernului Ciucă, Alianța Familiilor menționează: „Proiectul SNEP este un proiect periculos, care subminează drepturile părintești și autoritatea părinților asupra copiilor, într-o ideologie neo-marxistă și o viziune seculară (fără credință în Dumnezeu), incompatibilă cu valorile tradiționale.” Deci, la revedere poveștilor părintești, îndemnului la rugăciune, sfaturilor de bună purtare, vorbelor frumoase. Vine statul cu oengiștii lui și va face cursuri de educație pentru părinți.

Scrie în document: „Până în anul 2030, peste 80% din pă­rinții României vor face cursuri de îndoctrinare parentală.” Da, așa scrie: îndoctrinare! Acest cuvânt ne-a adus multe necazuri, de aceea am tresărit la întâlnirea cu el în acest context. Copilul, până la vârsta de 18 ani, va absolvi 6 cursuri de educare, ca să știe ce-l așteaptă ca părinte. Despre aceste cursuri se vorbește și în cabinetele Ministerului Educației. Se preconizează un nou statut: părinte cu voie de la stat! Părinții sunt acum mai informați că dreptul lor de a-și crește copiii este în pericol. Își dau seama de asta, văzând o seamă de tendințe îngrijorătoare în educația publică. Tendințe despre care se vorbește mai puțin, despre care nu au fost întrebați și pentru care nu și-au dat un acord.

Se conturează o direcție care erodează rolul părinților ca îndrumători ai copiilor lor. Cineva a aruncat în public sintagma: permisul de părinte! Pentru educația mea, încercarea statului de a domina rolul părinților mi se pare o nerozie. Statul nu are sentimente, ci doar legi. Statul nu plânge, nu râde, ci dă norme. Abaterile părintești se corectează individual, nu cu norme publice. Da, se urmărește, în unele țări, destrămarea familiei și înlocuirea acesteia cu forme colectiviste de control al copiilor. Părinții să fie puși pe margine, de unde să privească copiii în răzlogul altor instituții. Unde nu prea încape profundul cuvânt DOR. Mai greu de făcut, dar nu imposibil.

Deocamdată, părinții nu pot lăsa garda jos. Cheia este la ei. Lăsați lumea cum îi ea, n-o faceți din bună rea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu