Vineri, 24 iunie, într-o autentică după-masă de vară, la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” Baia Mare, între prieteni, scriitori maramureșeni și simpatizanți ai poporului armean, așa cum s-a exprimat moderatorul acestei manifestări, a avut loc prezentarea romanului ”Patimile după Godel” a cunoscutului prozator, poet și om politic Varujan Vosganian. De remarcat faptul a fost prezent în sală și alături de autor, Excelența sa Serghei Minasyan, ambasadorul Republicii Armenia în România!
Moderatorul acestei lansări a fost gazda acestui
eveniment, dr. Teodor Ardelean, directorul BJPD BM, care i-a sugerat
distinsului oaspete să ajute la schimbarea statutului acestei instituții în a
fi NAȚIONALĂ, așa cum merită, cu beneficiile ulterioare. I-au fost alături ”doi
Ghiță”, adică doi prieteni a lui Varujan Vosganian, senatorul și ex-prefectul
Gheorghe Mihai Bârlea și poetul și editorul Gheorghe Pârja, de asemenea
lectorul universitar dr. Florian Roatiș, cel care a analizat și povestit pe scurt din roman, printre puținii care au avut privilegiul de a citi romanul lansat.
A vorbit apoi dr. Teodor Ardelean, fost coleg de
parlament, care a citit din articolul scris în acest sens în săptămânalul
”Gazeta de Maramureș, unde Domnia sa deține o rubrică permanentă: ” Reproduc
mai jos câteva intarsii din conținutul de idei al romanului „Patimile după
Gödel” de Varujan Vosganian, pe piață la
ora actuală, după ce cartea a fost editată și tipărită de „Polirom Iași”. O
carte cu mare greutate specifică, primită cu brațele deschise de critică,
situație explicabilă pentru un prozator ce s-a validat în timp prin lucrări
importante, pivotate în continuare de „Cartea șoaptelor”, care mie îmi pare o
capodoperă fără egal în deceniile ultime ale existenței noastre literare.
- „Deasupra, cerul e cenușiu, greu, cu orizonturi
încovoiate, precum un zeu umilit de toate rugăciunile care-i vin de pe pământ”.
- „Ca întotdeauna în preajma morții, aerul se dă
deoparte. Moartea nu are aripi. Pasărea cade, fără să mai păstreze nicio
amintire a păsării”.
- „Oamenii de pe scara noastră simt mereu, când se
întâlnesc la intrare sau pe trepte, nevoia să se salute, ca un fel de scuză că
n-au nimic altceva să-și spună”.
Pasajele sunt extrase din primele pagini, iar
demonstrația mea despre o carte atât de prețioasă și de comentată vrea să
atingă nu doar nucleul filosofico-matematic superb al cărții ci și firicelele
de lumină ce se pot naște chiar la confluența acesteia cu opusul său. Prin
aceste câteva rânduri vreau să provoc cititorii rubricii de față să culeagă
cele mai năstrușnice combinații de gânduri pe care talentatul romancier le-a
așezat cu multă migală stilistică în scriitura elevată a cărții.
Nu știu câți contemporani pot explica Teoriile
incompletitudinii ale lui Gödel, nu cunosc decât vreo 4-5 prieteni cu care am
discutat aceste subiecte academice, dar când l-am luat între palme, cu
sfiiciune, spre vizionare, romanul mi-a adus atât certificatul de autenticitate
al proprietarului prozei, cât și forța sa mistuitoare de penetrare în teritorii
abstracte, pe care le recunoaștem după nume, dar le putem asuma și asimila cu
inerente dificultăți gnoseologice și hermeneutice. Avantajul prietenului
romancier de a se înscrie prin destin tropic atât în rândul matematicienilor
filosofi, cât și în categoria filosofilor matematicii, îi conferă o platoșă, o
aură și o centură de siguranță demne de toate marile invidii literare
românești. Nu știu deocamdată ce părere are despre acest roman acad. Gheorghe
Păun de la Curtea de Argeș, adevărat monument de cultură în matematică,
informatică și în toate sistemele ce se conexează pe acest teren; mi-ar fi
plăcut să discut despre o astfel de abordare literar-științifică cu acad.
Solomon Marcus, dar a plecat dintre noi înainte să apară această vulcanică
producție editorială... Așadar, mă rezum în a mă mira filosofic și a admira
practic cum a putut Varujan Vosganian aduce în literatura română un univers
atât de special reliefat și delicat, inaccesibil unei majorități intelectuale
consistente pentru care acest tip de teorii constituie fie pure abstracții, fie
artificii logico-matematice de lucru”.
Poetul Gheorghe Mihai Bârlea a dezvălui publicului
numeros prezent în sala mare de conferințe despre vizita în SUA a unei
delegații parlamentare din care au făcut parte Varujan Vosganian, Teodor
Ardelean și Domnia sa și a putut să remarce calitățile, pe multiple planuri, paliere, ale
lui Varujan Vosganian, care se dovedește un mai bun român ca mulți alți semeni
și faptul că este un stâlp și reper moral al minorității armenești din România.
De asemenea a apreciat valoarea indiscutabilă a prozatorului, matematicianului
Varujan Vosganian, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România.
Poetul Gheorghe Pârja, un stâlp al cetății, s-a
reîntâlnit cu puțin timp în urmă, sub semnul poeziei, la Iași, cu Varujan
Vosganian și știa că va veni în ”orașul Domnițelor”, motiv pentru care
editorialul din Graiul Maramureșului i-a fost dedicat în totalitate! Am să
spicuiesc, cu acordul dvs. din el: ”... cum împrejurările au
făcut să nu pot citi la timp romanul, și nu poți scrie despre ce nu cunoști,
m-am refugiat într-un timp nu foarte îndepărtat, când am vorbit, tot la
Biblioteca județeană, și apoi am scris, despre un celebru roman al lui Varujan
Vosganian: „Cartea șoaptelor” (2009). Citisem cartea la vreme și mi-am permis
să am câteva păreri de lector fascinat de subiect. Atunci rugam cititorii,
măcar pentru o oră, chiar pentru o zi, să uite că Varujan Vosganian a numărat o
vreme banii țării, ca ministru de finanțe. Numai așa pot înțelege că la o
pagină din dicționarul existenței imediate este numele unui scriitor de
excepție, care poartă numele fostului ministru.
Nu-i numai o coincidență de nume, ci și una de
destin. Este cartea unei eliberări despre istoria genocidului din anul 1915,
împotriva armenilor. Despre un popor care are morminte pretutindeni. Armenii au
primit moartea, dar, odată cu ea, și zâmbetul lacrimii în istorie.”
A vorbit apoi autorul, care a spus printre altele
că: ”nu am dorit să dau verdicte și las pe cititor să-și imagineze desfășurarea
și finalul poveștii. Este un roman umanist care se desfășoară pe mai multe
planuri, te pune pe gânduri, dar este și un omagiu adus eroilor revoluției din
1989”.
A urmat o sesiune de autografe, fiindcă Domnia sa a
venit și cu alte cărți care-i poartă semnătura: ”Cartea șoaptelor”, ”Jocul celor
o sută de frunze și alte povestiri”, ”Copiii războiului”, toate tipărite în
condiții grafice europene la editura ”Polirom” București.
Pentru a incita publicul la lectură am să mă
folosesc de ce scrie pe ultima copertă a romanului: ”Patimile după Godel este povestea generației tinere, a copiilor
născuți după Revoluția din 1989 și crescuți în era digitală, într-o societate
care se amăgește cu iluzia că a învins comunismul, dar riscă să fie învinsă de
postcomunism. Ei trebuie să aleagă între avantajele și neajunsurile comunicării
prin internet și-și fac, cu greu, drum printre traumele nelecuite ale
societății românești. Este o confruntare între om și computer, între conștiința
umană, cu istoria ideilor de la presocratici până la Kurt Godel și Stephen Hawking,
cu preceptele și frământările de natură morală, și memoria computerului, care
nu face deosebirea între bine și rău, ci numai între adevăr și fals, un
implacabil șir de combinații între zero și unu. După lectura cărții,
cititorului îi rămâne să decidă cine este învingătorul acestei noi damnațiuni a
lui Faust”.
Gelu Dragoș, U.Z.P.R.
FOTO: ȘTEFAN SELEK&GELU DRAGOȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu