Principalul obstacol pentru instaurarea Noii Orânduiri Mondiale se dovedește a fi creștinismul. Distrugerea Bisericii a devenit un obiectiv esențial pentru politica mondialistă de astăzi, victimele din prima linie fiind chiar reprezentanții clerului, dar și vocile conservatoare din politică sau presă, gânditori independenți, ba chiar și medicii, dar atacul vizează întreaga comunitate creștină și suma valorilor civilizației iudeo-creștine.
Intoleranța față de creștini în țări precum Uganda,
Sudan, Egipt, Irak, Republica Democrată Congo, Nigeria, Pakistan, Indonezia
etc, nu mai reprezintă nici o noutate! Nici faptul că aici creștinii sunt
răpiți, uciși cu brutalitate, că sunt persecutați sau că nu li se permite
accesul în biserici. Dar nu despre atrocitățile musulmane este vorba aici, ci
despre un inamic mult mai perfid al creștinismului: liberalismul!
Ideologic,
stăm bine!
Bernard-Henri Lévy scria recent despre ceea ce se
petrece în Ucraina că „pentru cei care mai au vreo îndoială cu privire la
afilierea celor din [Batalionul] Azov, ei sunt evrei mândri. Tendințele de
extremă dreapta sunt o poveste veche, curățată încă de când batalionul a fost
integrat în armata ucraineană”.
BHL,
vizitând Ucraina, cu mult înaintea liderilor europeni
Cantitatea covârșitoare de dovezi ce contrazic cele
afirmate de BHL nu ar trebui să mire pe nimeni! Propagandiștii stângii (sau mai
exact ai extremei stângi) și-au făcut un titlu de glorie din integrarea unor
asemenea elemente de extremă dreapta în rândul grupărilor „acceptabile” pentru
flancul luxuriant al stângii „progresiste” tot mai năucitoare în abordări și
atitudini.
Cum au alunecat naziștii din zona „celor răi” în
zona „celor buni” ne poate explica Hannah Arendt, recitirea textelor semnate de
ea fiind oricând o cale către limpezirea eventualelor dileme. Arendt, în
prefața semnată pentru ediția din 1950 a lucrării privind totalitarismul,
definește această sintagmă ca fiind „nu tocmai dictatură” sau nu întru totul
dictatură, adică un soi de dictatură „soft”, dar care are puterea de „a
distruge toate tradițiile sociale, juridice și politice ale țării”. Adică,
exact ceea ce este Uniunea Europeană!
Față de 1950, când Hannah Arendt scria acestea, ne
aflăm la momentul „cuceririi globale” pe care autoarea o identifică cu ținta pe
care și-a propus-o totalitarismul și care „poate coincide cu distrugerea
umanității”. Iată că ceea ce scria Arendt în urmă cu șapte decenii, devine
realitate chiar sub privirile nepăsătoare ale societății de astăzi.
Hannah Arendt susține că legătura dintre nazism și
comunism rezidă în totalitarismul ambelor, iar „totalitarismul diferă esențial
de alte forme de opresiune politică”. Mai exact, Arendt șterge din ecuație
dihotomia stânga/dreapta, astfel că, nemaifiind pusă această împărțire în
discuție, vedem că în UE (dar nu numai) fascismul liberal se adaugă aripii de
stânga a spectrului politic (căreia în mod ușuratic ne-am obișnuit să-i spunem
neomarxism).
Asistăm la etichetarea oricui rămas neînregimentat
în „batalionul” progresist cu termenul de „extremist de dreapta” (Orban, Le
Pen, Salvini, Babis, Morawiecki, Abascal, Bolsonaro, Trump etc.) în timp
ce, întregul discurs „conservator” și de
dreapta a ajuns să fie examinat în prezent numai și numai sub aspectul acestui
continuum fals care se întinde de la „conservator” la extrema dreaptă, dar din
care neonazismul afiliat stângii (în Ucraina, în SUA etc.) este eliminat în mod
convenabil.
Revenind la Bernard-Henri Lévy, odinioară un critic
al marxismului „corupt”, vedem că are acum o apetență pentru „noul marxism” de
tip Davos, mai adaptat grupării „Noilor filozofi”, ce devine mult mai prizabil
când în discuție îi avem pe neonaziștii ucraineni afiliați stângii europene.
Atât de admirative sunt aserțiunile lui BHL pentru aceste grupări extremiste
încât cineva l-a numit, pe Twitter, un „criminal de război de salon”.
„Acuză cealaltă parte de ceea ce ești vinovat.” A
spus-o Joseph Goebbels? Nu, cum să spună șeful propagandei naziste una ca asta,
în 1934, se ridică imediat un întreg cor!? „Ministerul Adevărului” de pe
Facebook consideră asta „fake news”! Suntem însă cât se poate de siguri că
ideea a fost reluată și de Karl Marx: „Acuză-ți inamicul de ceea ce faci, așa
cum o faci, pentru a crea confuzie”. Sau de Saul Alinsky: „Acuză cealaltă parte
de ceea ce ești vinovat”. Textual, prima variantă!
Iată de ce Polonia sau Ungaria sunt astăzi,
chipurile, regimuri totalitare, iar liderii politici polonezi sau maghiari sunt
cel puțin dictatori, extremiști de dreapta, lideri autoritari etc.
Pentru ce luptă acești „lideri autoritari”, acești
„dictatori”? Pentru dreptul copiilor de a nu fi îndoctrinați de la vârste
fragede cu ideologie LGBTQ? Pentru a nu fi îndoctrinați cu idei stupide despre
așa-zisele genuri și schimbări de sex la vârste la care nici măcar nu au cum să
înțeleagă ce înseamnă așa ceva? Pentru că nu vor să glorifice avorturile? Sau
că Orban nu vrea să participe la un război?
Homosexualitatea, avortul, omorul, sunt considerate
de Scriptură ca fiind păcate. Ceea ce conduce ușor la concluzia că vizată este
în primul rând Biblia și Biserica, iar mai puțin Orban sau Morawiecki. Bătălia
a rămas aceeași, de la Arendt încoace, totalitarismul se opune „opiului
maselor”.
Dacă am lămurit-o ideologic, să vedem cum se
reflectă în „lumea civilizată”, occidentală, „progresistă” această bătălie,
cine sunt victimele, afară de populația care, pe zi ce trece, este obligată să
trăiască într-o lume tot mai violentă, tot mai lipsită de credință, de
libertate și de valori.
Paștele,
Crăciunul, carnavalul – profund „ofensatoare”
Pomii de Crăciun nu mai sunt la modă și chiar devin
„simboluri ale intoleranței”, se consideră că ar jigni sufletele sensibile ale
musulmanilor care au migrat în Europa. Crucea, la fel, îi ofensează. De prisos
să ne gândim la târgurile de Crăciun care au generat deja carnagii (la Berlin,
Viena, Strasbourg) sau la carnavalul ce marchează sfârșitul iernii în lumea
catolică și protestantă. Celebrele carnavaluri de la Veneția sau Köln, trebuie
acum să țină cont și de posibilele „ofense” pe care le-ar putea resimți
migranții!
Atacul
terorist la târgul de Crăciun de la Berlin, 2016
Principalii campioni progresiști ai „toleranței”
luptă pentru a reprima simbolurile creștine cu zelul secretarilor de partid
comuniști din trecut. Bolșevicii de odinioară, mai șovăitori decât progresiștii
de astăzi, au căutat calea către desființarea definitivă a trecutului, prin
îndepărtarea simbolurilor creștine, efort în mare măsură eșuat. Crăciunul a
supraviețuit și sângerosului secol al XX-lea!
Problema este acum abordată mai amănunțit, ca în
cazul Curții Europene a Drepturilor Omului, care a decis împotriva legii
italiene, veche de secole, conform căreia este obligatorie punerea unei cruci
pe pereții școlii. Ei bine, de acum înainte nu doar că nu va mai fi
obligatoriu, ci va fi, de fapt, interzis pentru că „încalcă drepturile
tinerilor la libertatea religioasă”.
În context, primarul din Bordeaux a interzis
ridicarea unui brad de Crăciun, iar scena Nașterii Domnului a fost abandonată
la Cremona și interzisă printr-o hotărâre judecătorească în Béziers, Franța.
Motivul este întotdeauna similar: apariția în public a simbolurilor asociate cu
creștinismul îi jignește pe musulmani.
Nu se mai pot concepe evenimente publice cu temă
religioasă fără pază militarizată, stîlpi și cuburi de beton care să asigure
protecția participanților / Foto: Twitter
Nici
știința medicală nu scapă de ideologia extremei stângi!
În 2018, Daily Mail publica un articol „în ton cu
muzica” propagandiștilor din „lumea civilizată”. Era vorba acolo despre medicii
creștini, care în exercitarea profesiei lor nu au dorit să deroge de la normalitate
de dragul ideologiei, sau poate din cauza convingerilor creștine pe care le
împărtășeau. Mai exact, problema cu medicii creștini viza faptul că nu puteau
fi convertiți la noile ideologii de gen, motiv pentru care afirmau fără echivoc
faptul că o persoană nu poate să aleagă pur și simplu dacă vrea să fie bărbat
sau femeie (sau ceva bizar).
Mai mult, fideli credinței creștine, unii au
preferat să fie concediați decât să dea curs concesiilor solicitate. Mult mai
trist, colegii lor, tot medici, au refuzat să îi sprijine pe cei care susțineau
că nu există alte genuri decât cele două cunoscute și acceptate și medical.
Comisia
Europeană propune sancționarea șefului Bisericii Ortodoxe Ruse
Patriarhul Kirill, al Bisericii Ortodoxe Ruse, a
fost trecut pe lista persoanelor sancționate de UE ca răspuns la faptul că ar
fi „un susținător al agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei”. Este un
gest simbolic, așa-zisele sancțiuni se referă la înghețarea unor posibile
„active” deținute de patriarh în UE (ceea ce nu este cazul) și interzicerea
accesului său în spațiul Uniunii Europene. Sancțiunile ar trebui să fie
aprobate de toate statele membre!
„Posibila includere a Patriarhului Kirill al
Moscovei și al Întregii Rusii pe lista sancțiunilor UE nu are nimic de-a face
cu bunul simț”, a declarat ulterior șeful Departamentului sinodal al
Patriarhiei Moscovei pentru relațiile dintre Biserică, societate și mass-media,
Vladimir Legoida.
„Nu vom permite ca lideri ai bisericii să fie incluși
pe lista de sancțiuni”, a spus apoi premierul maghiar Viktor Orbán, care a
relatat că a primit o scrisoare de la comunitatea ortodoxă maghiară în care i
s-a cerut să blocheze adoptarea unor astfel de măsuri „europene”. Orbán a mai
afirmat că problema libertății religioase este „sacră și inviolabilă” în
Ungaria. Și, a lăsat să se înțeleagă că la fel ar trebui să fie și în UE.
Lăsând la o parte demersurile politice, ar mai fi de
menționat valul de dejecții vărsate de media corporatistă asupra șefului Bisericii
Ortodoxe Ruse, toate insinuările și injuriile pornind de la surse obscure și
interesate. Chiar și presa din România a savurat momentul, catalogându-l pe
patriarhul rus în fel și chip și preluând elucubrații privind presupusele averi
de miliarde de dolari pe care acesta le-ar deține, avioane, ceasuri etc.
S-a afirmat fără pic de reținere că întreaga
Biserică Ortodoxă ar fi în impas din cauza patriarhului, teza bazându-se pe
faptul că preotul de la o biserică ortodoxă din Amsterdam nu mai vrea să colaboreze
cu Kirill, iar câțiva preoți ucraineni au încetat să-l mai menționeze pe Kirill
în serviciul divin.
Cea mai mare „crimă” a patriarhului pare să fie
linia „conservatoare” și faptul că nu se dezice de Vladimir Putin. Apoi, i se
impută – de parcă ar fi vreo anormalitate – și faptul că s-ar fi rugat pentru
soldații țării sale și pentru apărarea granițelor Rusiei. Să nu uităm, întregul
conflict militar a demarat cu împingerea granițelor NATO până în proximitatea
Rusiei și amenințarea instalării la granițe de armament nuclear capabil să
lovească Moscova în mai puțin de 5 minute.
Cât despre Viktor Orban, de prisos să spunem că a
fost din nou catalogat „om al lui Putin” sau „dictator”, că s-a cerut
eliminarea Ungariei din comunitatea europeană. „Analiștii” au uitat, desigur,
episodul survenit în Ungaria îndată după Primul Război Mondial, în timpul
republicii bolșevice ce împărtășea idei similare cu cele propagate astăzi. Este
vorba despre epoca guvernului condus de Béla Kun (Cohen), unde Georg Lukács era
ministru al culturii (1918 – 1919) și urmărea distrugerea societății prin atacarea
bazelor ei: unitatea familiei și moralitatea sexuală. Ca atare, Lukács
(reprezentant al Școlii de la Frankfurt) a implementat o politică pe care a
denumit-o pur si simplu „terorism cultural”, ce se baza pe respingerea moralei creștine și pe conduita sexuală
promiscuă. A fost una din cele mai negre epoci din istoria Ungariei.
O
altă „religie”, liberalismul, subminează fundația Bisericii Ortodoxe
Patriarhul Bartolomeu, al Constantinopolului, se
consideră de ceva timp „primul dintre egali”, visul său fiind odinioară acela
de a deveni un soi de papă al ortodoxiei. Ca atare, a dus o politică ce garanta
diverse autonomii, dintre cele mai celebre fiind acordarea autonomiei Bisericii
Ortodoxe Ucrainene (condusă de Filaret Denisenko) față de Biserica Ucraineană
Ortodoxă (ordinea cuvintelor fiind inversată).
Denisenko, spera să ajungă odinioară Patriarh al
Moscovei, dar și-a văzut visele spulberate. Demersurile sale schismatice
(inclusiv față de ortodoxia rusească) au fost susținute nu doar de Occident, ci
și de guvernul ucrainean și, după cum spuneam, chiar de către Bartolomeu al
Constantinopolului. În mod evident, asta a dus la o ruptură și între Moscova și
Constantinopol! Tot Bartolomeu a susținut și despărțirea Bisericii Ortodoxe a
Macedoniei de Biserica Ortodoxă Sârbă, uzând de aceeași acordare a autonomiei.
Dar, același Bartolomeu pare să fie un adevărat
luptător pe frontul ideologic al extremei stângi din politica internațională
globalistă, susținând migrația către Europa, guvernul de la Kiev sau agenda „verde”.
Dacă tot am ajuns aici, frapant este și cazul
Mitropolitului Ilarion, fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse,
cel care a declarat că cei care nu se vaccinează împotriva Covid sunt păcătoși,
susținând pe față agenda Forumului Economic de la Davos și agenda corporațiilor
BigPharma.
Tot el militează și pentru constituirea unei religii
mondiale, în numele „ecumenismului”, ceea ce, dincolo de conceptul inițial, ar
însemna acum o uniune între islam, iudaism și creștinism, în baza valorilor
comune, liberale. Din cauza pozițiilor sale radicale, Ilarion a fost expediat
în Ungaria, de unde influența lui asupra Bisericii Ortodoxe Ruse este
nesemnificativă.
House
of One
La 10 ani de la conceperea proiectului „House of
One”, Rabinul Andreas Nachama, pastorul Gregor Hohberg, imamul Kadir Sanci, au
participat la demararea lucrărilor de construcție a edificiului inter-religios
din centrul Berlinului.
Moscheea, sinagoga și biserica protestantă – care
compun cele trei segmente ale edificiului – vor fi legate între ele printr-o
mare sală comună dedicată evenimentelor și festivalurilor unde se prezumă că
evreii, musulmanii și protestanții creștini își vor petrece timpul împreună.
Primarul Berlinului, Michael Müller, a denunțat
într-un energic discurs rostit în timpul ceremoniei „ura, violența,
antisemitismul și islamofobia, rasismul și incitarea la ura rasială” care „nu își
au locul în societatea noastră”.
Proiectul, estimat la 47 de milioane de arginți (sau
euro), este parțial finanțat de statul german și primăria din Berlin.
S-a vorbit imens despre un „proiect unic”, pace și
alte prostii! O astfel de enormitate nici n-ar putea fi decât unică! Nici chiar
baletul falselor pudori progresiste nu poate să pună în aceeași lumină
populația majoritar creștină a Germaniei, cu cca. 7% populație musulmană și un
procent nesemnificativ de evrei (în total 225.000 în toată țara, față de cca. 7
milioane de musulmani).
Așadar, nu nevoia de iubire frățească a stat la baza
proiectului, ci „ecumenismul”! Falsul ecumenism, pentru că, oricine ar căuta o
definiție a termenului, ar afla că ecumenismul înseamnă promovarea unității sau
a cooperării între grupuri religioase distincte sau confesiuni ale
creștinismului. Nimic altceva!
Dacă inițial mișcarea desemna o cale către unitatea
tuturor creștinilor, în timp, totul s-a metamorfozat într-o utopie
politico-religioasă ce a pornit de la celebra „unitate în diversitate” și a
sfârșit prin a fi ridiculizată de ortodocși ca fiind un pseudo-creștinism. A
urmat grija față de cei săraci și dezavantajați, zonă din care o ușoară
alunecare a dus la „minorități”. Iar dacă vorbim despre minorități, de ce n-ar
fi cele sexuale?
Fără a intra în vasta chestiune a ecumenismului,
merită remarcat doar faptul că toată lumea cade de acord că epoca actuală
reprezintă o „iarnă a ecumenismului”, în care orice efort în vederea
reunificării creștine a încetat.
Procentul de adulți (18 ani și peste) care se descriu
ca fiind creștini a scăzut cu opt puncte procentuale din 2015, față de un
raport similar din 2007. Apoi, atunci când sunt întrebați despre afiliația lor
religioasă, cei care se declară neafiliați religios (adică nefăcând parte din
nici o confesiune creștină) a crescut de la 16,1% la 22,8% în aceeași perioadă,
în timp ce numărul milennialilor (cu vârste între 18 și 24 de ani) a crescut la
36%.
Căutând răspunsuri pentru a soluționa problema, unii
au găsit o scurtătură: creștinismul multiconfesional. Un soi de nouă
denominație ce aduce laolaltă catolici, luterani, prezbiterieni, calviniști,
baptiști etc. Adică, presupuși creștini care nu optează în mod deschis pentru o
confesiune sau alta. Cu atât mai mult cu cât, eludând textele biblice, tot mai
mulți văd astăzi creștinismul instituțional ca fiind pur și simplu irelevant.
O mișcare similară s-a petrecut și în comunitățile
evreiești! Multi-denominaționalismul nu este doar toleranță sau acceptare a
diferențelor, ci mai degrabă este „angajamentul energic de a explora și
înțelege aceste diferențe”, chipurile, necesară pentru „dezvoltarea propriei
înțelegeri personale, a diferitelor alegeri religioase”.
Dacă date despre islamism nu prea există, cert
rămâne doar că de la această etalare a deferitelor credințe multiconfesionale,
s-a ajuns la concluzia că: „Multiconfesional înseamnă multi-religios.”
Iată-ne, așadar, la demersuri precum House of One,
pe pragul religiei universale, în care fiecare poate să creadă fix ce vrea,
„eliberat” de „constrângerile” Scripturii! Cu un drum, fiecare poate să fie
adeptul „Forumului Ecumenic de la Davos” care propovăduiește o non-religie
universală pentru toți.
Din acest punct, orice poate fi posibil!
Interzicerea participării la serviciul religios pe caz de Covid, elaborarea de
legislații care să interzică „discursul urii” promovat de Biblie etc. Cei care
nu au citit vreodată Biblia, adică majoritatea creștinilor, pot extrem de ușor
cădea în astfel de capcane. Trăind într-o societate secularizată și hedonistă,
abandonarea credinței devine tot mai facilă.
Finlanda
– deputat judecat pentru că a citat din Biblie
Cazul Paivi Rasanen se referă la un proces privind
discursul biblic „instigator la ură”! Astfel, un fost ministru finlandez de
interne a fost judecat pentru discurs instigator la ură împotriva
homosexualilor, în urma unor comentarii care s-au bazat pe Biblie.
Procurorii au acuzat-o pe Paivi Rasanen de
comentarii denigratorii, de trei ori, inclusiv într-un tweet din 2019 care
arăta versete din Biblie, unde potrivit Scripturii, homosexualitatea reprezintă
un păcat. Greu de spus cum anume faptul că în credința creștină
homosexualitatea ar fi un păcat, poate reprezenta vreun „discurs” despre ură,
mai ales când cei „vătămați” sunt atei sau ne-creștini, iar „ura” nu figurează
deloc în ceea ce susține Biblia, unde nu se vorbește nicăieri despre vreun
sentiment contrar păcătosului, ci la iubirea aproapelui și iertarea lui.
Normal, Paivi Rasanen a negat acuzațiile. Cazul este
însă văzut ca „un test pentru a stabili dacă convingerile religioase personale
pot justifica limbajul controversat”. Doar că, nu există aici nici un „limbaj
controversat”! Indiferent de limbaj, creștinismul și homosexualitatea se află
în conflict direct. Nu pentru că vrea cineva, ci pentru că așa a decis Dumnezeu
când a făcut lumea. La fel și cu avortul, cu crima etc. Toate reprezintă păcate
pentru creștini. Dar, reprezentanții regimurilor totalitare vor să stabilească
chiar ei cine este păcătos și cine nu, suprimându-l pe Dumnezeu și
propunându-se pe ei ca și surogate divine.
Toți oamenii sunt păcătoși, potrivit credinței
creștine, iar răscumpărarea acestor păcate vine doar de la Iisus care a murit
pe cruce pentru omenire, spălând cu sângele Lui păcatele și răscumpărându-i
astfel pe cei care cred că El a murit și a înviat pentru ca aceste păcate să
fie iertate.
Stânga politică, susține însă că păcatul
homosexualilor nu există, deci toată discuția devine debilă din bun start. Așa
e, homosexualitatea nu reprezintă nici un păcat atunci când se află în afara
creștinismului. Este însă un păcat în interiorul credinței creștine.
În fine, anunțând acuzațiile în aprilie anul trecut,
procuratura finlandeză a declarat că doamna Rasanen a făcut comentarii care ar
putea provoca intoleranță, dispreț și ură față de homosexuali. În legea
finlandeză, asta se regăsește la „crime împotriva umanității” și presupune o
pedeapsă de 2 ani de închisoare.
În tweet-ul încriminat, Paivi Rasanen s-a întrebat
de ce Biserica Luterană finlandeză sprijină oficial Săptămâna LGBT Pride din
Finlanda. Fotografia atașată conținea versete din Biblie. Așadar, instanța a
trebuit să decidă dacă citarea Bibliei poate fi considerată o crimă în unele
cazuri din Finlanda.
Demersul oricărui „gay pride” este în mod fals
creditat ca fiind o promovare a autoafirmării, a demnității, a egalității și a
unei vizibilități sporite a lesbienelor, celor gay, bisexualilor și
transsexualilor etc. Din punctul de vedere al unui creștin, acest gen de
evenimente publice nu înseamnă nimic altceva decât promovarea păcatului!
Mândria de a păcătui! De amintit aici că, potrivit Scripturii, Sodoma și Gomora
nu au pierit din cauza practicilor homosexuale (toți oamenii fiind păcătoși),
ci exact din cauză că se mândreau cu păcatele lor.
Politicianul, care a fost ministru de interne al
Finlandei în perioada 2011-2015, a sosit în instanță în posesia unei Biblii și
a spus că este „onorată să apere libertatea de exprimare și libertatea
religioasă”.
Cu toate acestea, procurorii au susținut că
declarațiile doamnei Rasanen încalcă egalitatea și demnitatea homosexualilor
și, prin urmare, depășesc limitele libertății de exprimare și a libertăților
religioase. În instanță, ei au susținut că acest caz ar trebui să se bazeze pe
sistemul juridic laic, nu pe scrierile Bibliei. Ceea ce nu au spus, este de ce
anume ar trebui să îi intereseze pe terți ce cred niște credincioși?
Un episcop luteran, Juhana Pohjola, care aparține
tot Bisericii luterane, se confruntă de asemenea cu acuzații pentru publicarea
unuia dintre articolele semnate de Rasanen.
La 30 martie 2022, Judecătoria Districtuală i-a
declarat însă pe cei doi nevinovați de toate acuzațiile și a obligat acuzarea
să plătească cheltuielile de judecată. Ca răspuns la hotărâre, procurorul Anu
Mantila a declarat că Judecătoria nu a luat în calcul toate elementele care
încalcă egalitatea și interzicerea discriminării și, ca atare, procuratura a
făcut apel pe data de 29 aprilie 2022. Finlanda are o populație de aproximativ
5,5 milioane de cetățeni, iar Biserica Evanghelică Luterană, una dintre cele
două biserici naționale, se mândrește cu aproximativ 4 milioane de membri.
În
Suedia, „Noua Biblie” pentru copii prezintă ideologia de gen și diversitate de
extremă stângă
Biblia pentru copii din Suedia, prima publicată în
ultimul sfert de secol, tradusă din texte în limba greacă și ebraică, conține
ideologia de gen și diversitate de extrema stângă care, printre altele, susține
că Dumnezeu este asexuat.
Cercetătorul, editorul și totodată autorul Noii
Biblii, Sören Dalevi, un episcop în Biserica Luterană ultraliberală din Suedia,
relatează cum noua versiune are „o diversitate de personaje, spre deosebire de
versiunile mai vechi, în care mulți sunt albi”, și sugerează că Dumnezeu este
asexuat și susține că nu este un dat că Dumnezeu a creat bărbatul înaintea
femeii.
La rândul său, Marcus-Gunnar Petterrson, membru al
Academiei Suedeze de Cărți pentru Copii și responsabil pentru ilustrațiile
cărții, total lipsit de inhibiții, se angajează într-un revizionism flagrant al
Genezei: „Am avut grijă să nu o descriem pe Eva din punct de vedere sexual, ca
pe o ea sau un el. Adam și Eva sunt împreună, îi echivalăm. Nu o facem pe Eva o
păcătoasă, iar ceea ce fac cei doi, fac tot împreună. Este ceva ce putem face
diferit în această biblie.”
Arhiepiscopul
polonez Marek Jędraszewski, îngrijorat de soarta Bisericii Catolice din Polonia
Atacurile împotriva bisericilor din Europa au loc în
contextul unei societăți europene marcate de secularism, nihilism, hedonism,
relativism cultural și moral, consumism și pierderea pe scară largă a simțului
sacrului.
Arhiepiscopul Cracoviei, Marek Jędraszewski, a
comparat într-o predică din 2020 evenimentele care au avut loc în ultimul timp
în Polonia cu cele care au avut loc în anii anteriori în Franța. Jędraszewski
s-a întrebat ce ar fi spus fostul pontif polonez, Sfântul Ioan Paul al II-lea,
despre evoluțiile din Polonia și dacă ar fi văzut vreo similitudine între
pierderea creștinismului din Franța și cu ceea ce se întâmplă astăzi în
Polonia, unde mișcarea LGBTQ+ începe să capete consistență.
Papa Ioan Paul al II-lea, în 1985, a întrebat Franța
ce a făcut cu rădăcinile sale: „Franța, ce ai făcut cu creștinismul tău?” De la
Revoluția Franceză încoace, un nou stil de viață și o filozofie fără Dumnezeu
au preluat controlul în țară, a spus Jędraszewski.
Din 1905, biserica și statul sunt separate în
Franța, dar nu într-o atmosferă de cooperare, ci de opoziție și de ostilitate
deschisă. Ultimii 35 de ani din Franța se caracterizează printr-o sporire a
atacurilor asupra creștinilor și a incendiilor de catedrale.
Într-adevăr, potrivit Gatestone Institute,
ostilitatea anti-creștină se extinde în Europa de Vest, unde, în cursul anului
2019, bisericile și simbolurile creștine au fost atacate în mod deliberat zi de
zi. O treime din aceste cazuri s-au înregistrat în Franța lui Macron! Cel mai
vizibil caz a fost cel al incendiului suspect care a distrus emblematica
Catedrală Notre Dame din Paris.
Cca. 3.000 de biserici, școli creștine, cimitire și
monumente creștine au fost vandalizate, jefuite sau distruse în Europa doar în
2019.
Atacurile asupra bisericilor și simbolurilor
creștine sunt, de asemenea, obișnuite în Belgia, Marea Britanie, Danemarca,
Irlanda, Italia și Spania. Atacurile implică în mare parte situri și simboluri
romano-catolice, deși în Germania sunt vizate și bisericile protestante. Dar
evenimente similare au avut loc și în Finlanda, Norvegia, Elveția, Austria, dar
și în Polonia – la Katowice (2 incidente) și la Kamień Krajeński.
Harta
atacurilor împotriva creștinilor și împotriva bisericilor în 2019
Făptuitorii atacurilor anti-creștine – care includ
acte de vandalism, incendiere, defecare,
profanare, jaf, batjocură, profanare, satanism, etc. sunt foarte rar
identificați sau reținuți. Când sunt, poliția și mass-media cenzurează adesea
informațiile despre identitățile și originile lor etnice. Se spune că mulți
suspecți au tulburări mintale. O scuză extrem de convenabilă, ce nu are cum să
stea în picioare dacă ne gândim la cca. 3.000 de evenimente anual! Cam multă
suferință psihică! Ca urmare, multe atacuri anti-creștine nu sunt catalogate
drept crime motivate de ură.
În privința pagubelor, doar incendiul din Biserica
Saint Suplice, care adăpostește lucrări remarcabile, daunele produse se ridică
la aproape un milion de euro, în timp ce o serie de lucrări de artă au fost
pierdute iremediabil!
În Franța și Germania, creșterea atacurilor
anti-creștine se suprapune cu recenta imigrație în masă din lumea musulmană.
Lipsa statisticilor oficiale cu privire la autori și motive face imposibilă
aflarea cu exactitate a numărului de atacuri ce pot fi atribuite
anticreștinismului musulman sau cauzei jihadiste.
În Spania, dimpotrivă, atacurile împotriva
bisericilor și crucilor sunt efectuate în mod covârșitor de anarhiști,
feministe, reprezentanților grupărilor radicale și activiștilor de extremă
stângă, care vor să îndepărteze definitiv creștinismul din viața publică.
Analistul politic francez Jérôme Fourquet, în cartea
sa — Arhipelagul francez: Nașterea unei națiuni multiple și divizate — scrie că
„Există o decreștinizare în creștere, care duce la faza terminală a religiei
catolice… Timp de sute de ani, religia catolică a structurat profund conștiința
colectivă a societății franceze. Astăzi această societate este umbra a ceea ce
a fost cândva. O mare schimbare civilizațională este în curs de desfășurare”.
Iată
că, îngrijorările Arhiepiscopului Cracoviei nu sunt tocmai lipsite de temei!
Parlamentarii de stânga din Polonia se angajează de
ceva vreme într-o luptă oarbă împotriva Bisericii Catolice, în încercarea de a
doborî actuala putere politică conservatoare reprezentată în special de PiS. Nu
îi deranjează alte credințe. Scopul lor este să-și construiască capitalul
politic pe anticlericalism. Exact la fel cum Biserica se năruie, bucată cu
bucată, și în România, unde ținta predilectă a inamicilor creștinismului sunt
tot preoții.
Între timp, Polonia se află și sub atacul constant
al ONG-urilor de extremă stânga. În 2021, un tribunalul regional din Polonia
(cel din Płock) a admis că profanarea Fecioarei Maria cu simboluri LGBTQ nu reprezintă
vreo infracțiune. Chestiunea se referă la evenimente din noaptea de 26 și 27
aprilie 2019, când trei femei au lipit autocolante ale Fecioarei Maria cu un
halou curcubeu pe terenul Bisericii Sfântul Dominic. Autocolante similare au
apărut și pe un coș de gunoi și pe o toaletă portabilă.
Vin apoi încercările de a-l defăima pe Papa Ioan
Paul al II-lea, acțiuni de altminteri concertate cu atacuri similare din zona
Vaticanului. Avem de-a face cu o adevărată deconstrucție a moștenirii lui Ioan
Paul al II-lea, mai ales în sectorul instituțional. Susținătorii avortului au
fost invitați în Academia Pontificală a Vieții. Obiectivele sale au fost,
evident, schimbate (cum ar fi reevaluarea sensului cuvântului „viață”). Un alt
exemplu este dizolvarea Institutului Pontifical Ioan Paul al II-lea pentru Științe,
Căsătorie și Familie. În locul său, a fost creat Institutul Teologic Pontifical
pentru Științe, Căsătorii și Familie – Ioan Paul al II-lea, unde actualul papă,
Francisc, a garantat „schimbări antropologice și culturale”.
Acțiunea este potențial eficientă în Polonia, unde
popularitatea și autoritatea Bisericii se bazează în mare parte pe pontificatul
lui Ioan Paul al II-lea și pe moștenirea lăsată de acesta. Proiectul pare să
reprezinte o încercare de preluare ostilă a Bisericii cu ajutorul celor din
interiorul ei care cred că ar trebui să-i găzduiască și pe cei de pe extrema
stângă pentru a-și asigura viitorul. Pentru aceștia, este extrem de tentant
să-l denunțe pe Ioan Paul al II-lea.
Dacă decreștinarea Franței a durat mai bine de un
secol, polonezii se tem că globaliștii vor dori să obțină rezultate mult mai
rapid în cazul lor.
În
dulcele stil italian: gay pride și soft porn
La începutul lunii iunie 2022, în Cremona, Italia,
un marș LGBTQ+ Pride a inclus un manechin topless al Sfintei Fecioare Maria.
Episcopul Cremonei, Antonio Napolioni – un susținător al mișcării LGBTQ+ – și
care supraveghează un grup pentru „însoțirea pastorală a homosexualilor” în
dieceza sa, a spus că biserica din Cremona a fost „angajată într-un dialog
sinodal deschis cu multe voci și experiențe ale comunității și ale societății
civile”.
Nu e deloc neobișnuit ca susținătorii sodomiei și ai
altor perversiuni sexuale să mărșăluiască la festivalul mândriei LGBTQ+
înfățișându-l pe Isus ca fiind homosexual și batjocorindu-l pe Papa Francisc
sau chiar toată Biserica Catolică. Dezincriminarea homosexualității nu ar
trebui deloc să însemne atrocitatea obscenă a marșurilor gay și nici reclama grosolană
a promiscuității.
În conformitate cu ideologia LGBTQ, sensul vieții nu
pare să se regăsească în relația cu Dumnezeu, ci are de-a face doar cu
exprimarea sexualității cuiva. Este o viziune superficială și autocentrică, pe
care nu doar Episcopul Cremonei nu ar avea de ce să o accepte, ci ar trebui să
dea de gândit și mulțimii care se îmbulzește la astfel de evenimente
dezgustătoare.
Marea
Britanie – abuzuri în lanț împotriva pastorilor creștini
Pastorul John Sherwood, în vârstă de 71 de ani, a fost
reținut cu cătușe, interogat într-o secție de poliție și ținut peste noapte
după ce a fost acuzat că a făcut comentarii homofobe în fața gării Uxbridge din
vestul Londrei. În timpul reținerii brutale, pastorul s-a ales cu contuzii și
vânătăi.
Sherwood, este pastor al unei biserici evanghelice
independente din nordul Londrei și a expus ultimele versete din Geneza 1,
declarând că scopul lui Dumnezeu în crearea omenirii a fost de a așeza ființele
umane în familii, în frunte cu un tată și o mamă.
Poliția a susținut că a primit plângeri despre
bărbatul care făcea „pretinse comentarii homofobe” și l-a arestat conform Legii
ordinii publice, aplicabilă când cineva folosește „cuvinte abuzive sau
jignitoare” care provoacă „răul” cuiva.
John Sherwood a fost eliberat fără acuzații, dar un
dosar a fost transmis Serviciului Procuraturii Coroanei pentru revizuire. „Nu
făceam niciun comentariu homofob, defineam doar căsătoria ca o relație între un
bărbat și o femeie. Spuneam doar ceea ce spune Biblia – nu voiam să rănesc pe
nimeni sau să ofensez”, a explicat pastorul.
Un purtător de cuvânt al poliției metropolitane a
declarat că direcția sa de standarde profesionale a evaluat imaginile video cu
arestarea pastorului Sherwood și nu a găsit nicio dovadă de conduită greșită a
ofițerilor.
Hazel Lewis, în vârstă de 49 de ani, a fost arestată
în timp ce predica în fața stației de metrou Finsbury Park, pentru că ar fi
făcut comentarii homofobe și rasiste. Ea a fost arestată la 12 februarie 2020
în temeiul secțiunii 4 din Legea ordinii publice și ținută în custodie la
secția de poliție Charing Cross.
Lewis, care predică în aer liber de 12 ani, a
furnizat dovezi audio ale predicii ei când a fost luată în custodie, care
ulterior au dezvăluit că acuzațiile erau false și nu a fost comisă nicio
infracțiune. În ciuda dovezilor din înregistrare, ea a fost trimisă în
judecată.
A fost acuzată, printre altele, că a făcut un copil
să plângă și că ar fi spus că detractorii ei ar trebui să fie mai preocupați de
crimele și înjunghierile din zonă decât de mesajul ei biblic, pașnic. Trei
membri ai publicului au interpretat acest lucru drept o chemarea ca păcătoșii
să fie înjunghiați și au anunțat poliția.
Sprijinită de Christian Legal Centre, Lewis a fost
judecată la Highbury Corner Magistrates Court, pe 28 iulie 2021. Judecătorul de
district Julia Newton a hotărât că „nu există nicio infracțiune pentru care să se răspundă”, declarând că,
iar cuvintele rostite de Lewis nu au fost abuzive sau amenințătoare.
Un alt predicator de stradă creștin, Oluwole
Ilesanmi, căruia i s-a confiscat Biblia în timp ce a fost încătușat de poliție
a primit 2.500 de lire sterline despăgubiri pentru arestare pe nedrept.
Ilesanmi a fost reținut în fața stației de metrou
Southgate din Enfield, nordul Londrei, de ofițerii de poliție Metropolitan după
ce a fost acuzat de islamofobie de către un trecător.
Videoclipul filmat de un londonez, viralizat pe
internet, arată un polițist smulgând o Biblie din mâna lui Ilesanmi, în timp ce
predicatorul spune: „Nu, nu, nu, nu, nu. Nu-mi lua Biblia.” Unul dintre ofițeri
spune apoi: „Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte de a fi rasist”.
Ilesanmi a fost condus la o mașină de poliție și reținut.
„Cred că Dumnezeu îi iubește pe toată lumea,
inclusiv pe musulmani, dar am dreptul să spun că nu sunt de acord cu Islamul –
până la urmă trăim într-o țară creștină”, a declarat Ilesanmi. „Am fost supărat
când mi-au luat Biblia. Tocmai au aruncat-o în mașina de poliție. Nu ar fi
făcut asta niciodată dacă ar fi fost Coranul. Ce s-a întâmplat cu libertatea de
exprimare?”
Ilesanmi a adresat o petiție Ministerului de Interne
prin care cere o mai mare protecție a predicatorilor de stradă. Campania, care
este susținută de grupul Christian Concern, a fost semnată de zeci de mii de
persoane.
Canada
– creștinismul în „lockdown”
În aprilie 2021, un material video cu pastorul Artur
Pawlowski din Calgary devenea viral pe internet, după ce acesta i-a alungat pe
polițiștii care veniseră să-i închidă biserica. Potrivit ziarului Calgary
Herald, Pawlowski a ținut o slujbă religioasă în biserică, unde „zeci de oameni
se adunau fără măști, fără a ține cont de distanțarea fizică”.
Situația s-a repetat și în luna mai, pastorul de
origine poloneză refuzând să închidă biserica și să anuleze serviciul divin
doar de dragul reglementărilor sanitare, dreptul la libertate religioasă
considerând-o mult peste astfel de rânduieli lumești. Mai mult, din cauza
repetatelor hărțuieli, populația a ieșit la un protest public la care a
participat și Pawlowski, prilej cu care a și fost arestat împreună cu fratele
său, Dawid Pawlowski.
Ambii au fost acuzați de organizarea unei adunări
ilegale, pe lângă „incitarea sau invitarea altora” să li se alăture, a susținut
într-un comunicat Poliția din Calgary.
Pentru arestarea pastorului s-a recurs la o echipă
SWAT (trupe speciale), de parcă ar fi fost vreun criminal periculos. Pawlowski
a fost apoi izolat, refuzându-i-se dreptul de a beneficia de serviciile unui
avocat, devenind din ce în ce mai evident că nu era deloc vorba despre vreo
îngrijorare vizând sănătatea publică, ci de un abuz împotriva Bisericii.
O
serie de alți preoți s-au solidarizat cu Pawlowski
Eliberat din detenție, Pawlowski a plecat în SUA,
participând la diverse evenimente media alături de Steve Bannon, într-o
așa-zisă campanie de demascare a „conspirațiilor Covid”, fiind din nou arestat
pe 1 octombrie, de îndată ce a pășit pe pământ canadian.
Și mai trist, chiar și fratele pastorului a fost
reținut, fără să existe un mandat clar împotriva acestuia! „Acuzațiile vizau
oficierea unei slujbe bisericești unde nu s-a purtat mască”, a spus Pawlowski
într-un răspuns prin e-mail la întrebările rețelei Canadian Anti-Hate Network.
Apoi, instanța l-a eliberat din detenție pe Pawlowski, însă, i-a interzis să
critice public ordinele de sănătate – cu excepția cazului în care oferă și
cealaltă parte a opiniilor în dezbatere. Pawlowski a trebuit să plătească
42.000 de dolari amenzi și alte cheltuieli judiciare, iar fratele său alți
10.000 de dolari! În plus, judecătorul a impus și o perioadă de încercare de 18
luni fraților Pawlowski.
De Anul Nou, cei doi au fost arestați din nou pentru
că participaseră la o demonstrație pentru libertate, iar poliția a mobilizat
echipe SWAT la biserica sa pentru a reprima și a intimida congregația.
În ianuarie 2022, Artur Pawlowski a fost din nou
arestat după ce a protestat împreună cu fratele său Dawid în fața casei
ministrului Sănătății din Alberta, Jason Copping. Frații Pawlowski au fost
eliberați din detenție cu condiția să nu se mai apropie de Copping și de
reședința acestuia.
La sfîrșitul lunii ianuarie, Pawlowski a fost acuzat
din nou de provocarea de dezordine, prin nepurtarea măștii, cu încălcarea
legii. El a spus că a mers la filiala Canada Post din cadrul Shoppers pentru
a-și ridica corespondența. După ce i s-a refuzat serviciul pentru că nu purta
mască, a fost chemată poliția.
În februarie 2022, Pastorul canadian a fost arestat
din nou în casa lui din Calgary, înainte să apară la un protest pașnic al
Freedom Truckers. Pawlowski plănuia să oficieze o slujbă religioasă la blocajul
organizat de camionagii la Milk River, Alberta, unde mai ținuse un discurs.
De data aceasta, Pawlowski, în vârstă de 48 de ani,
a fost acuzat de provocarea de daune și întreruperea funcționării
infrastructurii esențiale, ambele acuzații legate de protestele convoiului de
camioane. Aidoma unui proces sovietic, judecătorul a afirmat că exercitarea de
către Pawlowski a libertății de exprimare „a dus la un prejudiciu economic
enorm economiei locale, provinciale și naționale și la un prejudiciu
substanțial comunitar pentru canadienii obișnuiți”.
Pastorului i s-a refuzat eliberarea pe cauțiune și a
fost ținut în izolare la Centrul de arest preventiv din Calgary, o închisoare
pentru criminali periculoși și violenți pentru aproape două luni.
Condițiile de eliberare pe cauțiune dispuse la
începutul lunii aprilie, includ „o interdicție de circulație de la ora 7 seara
până la ora 7 dimineața, cu excepții pentru slujbele stradale și dacă nu a
participat la niciun protest.
Acuzațiile care l-au ținut în închisoare pe
Pawlowski au inclus dubla încălcare a ordinelor judecătorești de a respecta
măsurile publice legate de COVID-19 și provocarea de „tulburări” la Shoppers
Drug Mart. Pawlowski a trebuit să constituie un depozit în numerar de 25.000 de
dolari pentru a-și asigura eliberarea, în timp ce soția și fiul său au trebuit
să ofere plăți de 10.000 de dolari, respectiv 2.000 de dolari. Foarte
interesant cum fratele, soția, fiul pastorului sunt cu toții obligați în
solidar cu acesta la tot felul de plăți!
Într-un interviu pentru The Christian Post,
Pawlowski a acuzat guvernul local că abordează un dublu standard în ceea ce
privește aplicarea restricțiilor legate de coronavirus, deoarece, în timp ce
acestea au vizat biserica sa, moscheile erau pe deplin operaționale și nimeni
nu le-a hărțuit.
Pawlowski nu este singurul pastor din Canada care a
fost arestat în timpul pandemiei. De fapt, zeci de pastori au fost arestați
pentru că au continuat să țină slujbe bisericești, inclusiv slujbe în aer
liber.
Iată, Tobias Tissen din Steinbach, Manitoba, a fost
arestat și a petrecut noaptea în închisoare după ce a ținut o slujbă
bisericească care „a încălcat ordinul de sănătate al provinciei” privind
adunările în aer liber a mai mult de 5 persoane.
Pastorul Tim Stevens, un alt predicator din Calgary,
a fost arestat în două ocazii pentru că a ținut slujbe bisericești peste limita
de 15 persoane a provinciei, după ce serviciile de sănătate din Alberta au
supravegheat biserica luni de zile.
Pastorul James Coates a fost arestat cu acuzații
similare pentru depășirea limitelor de capacitate. Înainte de arestarea sa,
Royal Canadian Mounted Police a înconjurat biserica și a folosit garduri de
sârmă pentru a-i ține afară pe membrii cultului.
Sute de biserici canadiene și-au închis definitiv
ușile ca urmare a ordinelor de sănătate publică. Și în timp ce multe națiuni au
început să renunțe la restricțiile COVID, provinciile canadiene au continuat să
se opună diferitelor forme de practicare a religiei. Astfel, multe congregații
încă se întâlnesc în secret – adunându-se în casele, garajele sau hambarele
membrilor lor.
În Ucraina, noua vedetă a Europei, creștinii sunt legați
de stâlpi, bătuți și batjocoriți, vopsiți pe față. Și, abandonați acolo, în
propriile excremente, fără apă, fără hrană, ca în cele mai barbare epoci ale
istoriei.
Slava,
Ucraini!
Timp de multe secole, cuvântul lui Dumnezeu,
răspândit cu ajutorul Bibliei, s-a constituit în coloana vertebrală a conduitei
acceptabile în societatea în care încă trăim. Normele moralei creștine au
devenit, în timp, reguli și legi laice, condamnând faptele antisociale. Odată
cu avântul „progresismului”, toate acestea sunt puse sub semnul întrebării, iar
efectele abandonării acestora în numele unor așa-zise „libertăți” sexuale sau,
mai nou, reguli sanitare, tind să fie tot mai amare. De ce să ne mirăm că până
și un site al unei firme private – Facebook – își arogă, cu de la sine putere,
abilitatea de a decide cine ce să gândească sau să spună ori dacă să-i
cenzureze cuiva dreptul de a se exprima.
Să încheiem cu ceva vesel? Poate cu un citat din
Henry Kissinger? „Inteligența artificială ne va face să reconsiderăm ce
înseamnă să fii om”.
Autor:
Ambrus Béla
Sursa:
samizdatul.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu