Nu doresc să credeți că-i un nou festival (ce să fac, dacă toate au titluri englezești?), dar acesta este sau a fost o localitate minieră, din care un Consorțiu britanic, prin exploatarea ”LA ZI”, au secătuit locul de bogățiile subsolului, acești ”intreprinzători străini” în acest areal al Andaluziei din Spania, foarte bogat în cupru și aur, pe o arie de sute de ha a fost scurmat cu dragline, excavatoare și buldozere acest areal care acum, fără o ordine sau direcție are săpate gropi de la suprafață și uneori până la 10-12 m adâncime, aceste gropi capcane, de unde zi și noapte se căra minereul spre flotații, un drum care avea linie CFR -normală-, cu locomotive de 50 de mii de CP și o altă bandă pentru camioane. Nu mi-am imaginat ;i nu-mi imaginez pe unde circulau băștinașii?!
Am folosit termenul de sute de hectare, deoarece înaintea acestor gropi oribile era o TABLĂ, ( îmi imaginam că așa ar fi arătat probabil la noi Roșia Montana) care ne preciza cam ce ne este permis...
Înaintea gropilor sinistre era un fel de galerie de 2,2 profilul, galerie care nu-și avea rostul într-o carieră orizontală.
„Un sfătuitor - ghid de acolo” ne spunea că la un moment dat Marahajahul Indiei a avut curiozitatea de-a vedea de unde îi vine aurul, că din ce se știe aurul spaniol are origini atzece, maiașe. Atunci oameni cu inițiativă au construit această ”Mină improvizată”, care se termina într-un depozit unde țineau o locomotivă care ducea pe Marahajah la acest început de galerie ”lungă ” cam cât jumătatea Minei-Școală ” a Grupului Școlar Minier Baia Mare și de aici începeau noroaiele, care după două curbe se terminau și ele. Vagonul făcut pentru această vizită era de o eleganță desăvârșită, dar cum nu aveau unde-l duce și acum se află acolo...
La intrarea în acel depou era o cafenea și un colț unde se vindeau suveniruri, mulaje de animale din emisfera sudică, machete. Un elefănțel cam de 20 g din aur costa 20 de euro.
Denumirea de RIO-TINTO a luat-o de la rezidurile de cupru care a transformat un râu ce avea pe vremuri și păstrăvi într-un albastru ca cerneala (Tinto), apoi într-un portocaliu ce se poate vedea în imaginea de mai sus. Un râu mort desigur, fără urmă de viețuitoare...
Toma G. Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu