Pandemiada

 

(Tragicomedia globalismului)

 

Partea a II-a:   Omul istoric și păcatele lui (cont.)

 

Rămâne-acuma să vedem

prin ce-i Genesa diferită

de alte creaționisme

din crezuri și gândirea iscusită,

 

precum celebrul vedic Imn,

în care zeii se ivesc

dup-a Ființei plămădire

sub forța caldului suprafiresc

 

- proces doldora de-ntrebări

în forma astfel prezentată

de autorul indian

bipezilor cu judecată –

 

și care are-n platonism

o logică mult mai buiacă:

Zeii-s făcuți de Demiurg,

ca ei apoi viul să-l facă!

 

Creația în creștinism

(cu Tatăl mai presus de toate

și fără zei mijlocitori),

în cuget are-ntâietate:

 

Nu doar că-i simplu prezentată,

iar simplitatea-i evidență,

ci și că Facerea decurge

din a Cuvântului esență.

 

Într-adevăr, căci Genitorul

numai ce „Fiat lux” rostește

și-n lumea proaspăt plămădită,

lumina din sori izvorăște –

 

un redutabil apanaj

pentru tot viul vorbitor,

lucru pe care globalismul

îl demonstrează azi de zor.

 

E drept, o face-n felul lui,

fără credință și rușine;

dar spusa sa poruncitoare

îndată regulă devine

 

pentru cârmaci și cârmuiți

(cu bani, șantaj, minciuni, trădare),

așa cum lesne s-a văzut

în lunga pandemie sfidătoare...

 

Mă-ntorc acum la primordii

și primii oameni plăsmuiți,

ce „testul mărului” îl pică

și din Eden sunt izgoniți,

 

ca-n lumea trudei nesfârșite

și apăsați de-un timp hirsut,

să promoveze „testul vieții”

ca să câștige ce-au pierdut.

 

Deodată cu Adam și Eva  

răul în lume a intrat,

dovadă că gelosul Cain

lui Abel viața i-a luat.

 

Iar lumea astfel s-a-nrăit

în veacurile ce-au urmat,

încât Divinul regretă

că viață omului i-a dat.

 

Apoi a declanșat potopul

pentru a omului purgare,

ca dreptul Noe și ai săi

(doar ei scăpați din încercare),

 

un nou profil moral să-i dea

umanității viitoare,

căci ei cu toții-s înzestrați

răul de bine să-l separe.

 

Iar în Sodoma și Gomora

viciul fiind la el acasă,

Domnul le-aruncă-n neființă

cu foc din ceruri și pucioasă.

 

În paranteză fie spus

mult fericitul Augustin

(cum esticii admit să-i spună),

despre ne-bun și-al său destin

 

ne-nvață-n felul următor:

Având o aparentă existență

de ontologic parazit,

răul atât este-n ființă

 

cât binele parazitat rezistă!

De pildă, opina-nvățatul

cu multe veacuri înainte,

când binele este copacul,

 

iar putregaiul răul slut,

ăsta se va simți ca-n rai

atâta timp cât este sevă

și pomu-n tot nu-i putregai...

 

Comunitatea, prin urmare,

amestec e de rău și bine:

Cultura binele-l slujește,

dar lăcomia-i rău-n sine.

 

De-aceea-n creștinism există

superbul Decalog divin

(budismul pe al său îl are),

și legile umane vin

 

ca să-ntărească ceea ce

de mii de ani este știut,

că fără legi bine-ntocmite

(precum al lui Manu statut),

 

popoarele nu avansează,

căci răul legea lui își face.

Desigur, legile umane

sunt imperfecte și rapace,

 

la fel ca cei ce le concep.

Dar nu numai în vremi trecute,

ci și-n prezentul „democrat”,

așa sunt legile-ntocmite

 

ca să se ia cu nesimțire

de la cei mulți și oropsiți

(prin felurite angarale)

și să se dea la-nciocoiți.

 

Îndeosebi în România

- nedemocrată și haină –

nelegiuiții-s la putere

și țara-i de suspine plină.

 

Cum, Doamne, altminteri să fie,

când varza din democrație

sugrumă tot ce-a mai rămas

din școală și credincioșie,

 

deși istoria susține

- și evidența demonstrează –

că națiile-ajung prospere

numai pe ele de rulează?!...

 

Dar tot istoria ne-arată

că lumea s-a civilizat

(confort, consum, comoditate)

nu printr-un crez înverșunat,

 

cum Evul Mediu le cerea

adepților înfricoșați

(prin popi, fanatici, iezuiți),

ci prin atâți martirizați

 

(așa ca vajnicul Giordano),

ce-au preferat să se jertfească

în lupta cu obscurantismul

și cu prostia omenească.

 

Doar astfel lumea s-a-ndreptat

- printr-o Renaștere plenară,

cu combustibil bizantin –

spre luminarea planetară,

 

atât în artă și gândire

(iluminism și romantism),

cât și-n domeniul științific,

cu foamea sa de pragmatism.

 

Cam tot atunci s-au înjghebat

prin interinfluență,

curentele fundamentale

din a gândirii suculență:

 

Englezii vin cu empirismul,

francezii cu raționalismul,

iar la germani în mare vogă-i

kantianism-idealismul.

 

Dar „stânga” nu se dă bătută

de burghezia în urcare,

ci prin marxista făcătură

pretinde-o nouă structurare.

 

Păi asta-n plan societar

se cheamă altă așezare –

o piramidă răsturnată

prin revoluții proletare!

 

Taman ce Lenin și ciracii

înfăptuiesc în plin război:

Țarismul este răasturnat

și poporenii sunt mai goi...

 

Firește, Marx era convins

că bolșevismul prognozat

va demara, prin legea-i șchioapă,

în statul cel mai dezvoltat.

 

N-a fost așa, el izbândește

în Rusia înapoiată

(cu bani nemțești și cu bandiți)

spre-a nației jertfă netoată.

 

Iar mai apoi, la împărțirea

postbelicelor influențe,

tot vesticii spun că muscalii

 sunt un popor plin de valențe,

 

fapt pentru care-am fost vânduți

de-americani și-ai lor fârtați

(la consistent pachet politic)

infamilor stalinizați,

 

ca ani de zile să ne stoarcă

de seva economică

și zeci de ani să atenteze

la vâna noastră etnică.

 

Însă românii n-au cedat

intruziunilor barbare,

fiind la luptă îndemnați

de-o dragoste mistuitoare

 

față de tot ce-i românesc

(țărână, țară, limbă, dor),

cu faima-n timp consolidată

că-i un stabil și brav popor.

 

Dar astăzi cu migrația

și goana după-mbelșugare,

românii nu mai sunt statornici

și bravi sunt numai oareșcare...

 

            Sighetu Marmației,                                                       George  PETROVAI

             25-27 iunie 2022