Poezii de Gelu DRAGOȘ Junior

 

Psalm

Cu buze de rouă şoptesc un cuvânt;
Agonizând poemul, adaug un rând,
Pe coală, doar creionul mâzgălind hârtia
Vorbeşte cu Tine. Eu scriu poezia.

Şi port zilnic poveri grele-n frunte
Iar Ţie nu-Ţi pasă, deşi vezi că-s multe,
Mă laşi să zdrobesc în vers agonia,
Să risipesc în pahare adânci poezia.

Şi nu sunt eu cel vrednic să-Ţi vorbesc

Căci ştii bine, Doamne, eu zilnic greşesc,

Dar Tu, paşnic, nu-Ţi reverşi mânia

Şi-mi dai zilnic pâinea şi poezia.

M-ai ales dintre-atâţia să Îţi fiu artist,
De-aceea eu scriu şi sunt veşnic trist,
M-ajuţi, Doamne, să-mi înving mândria
Căci numai TU nu-mi ucizi POEZIA…

                         

Nevoia de a te ruga

ştii, Doamne, că n-am mai vorbit cu Tine
de la şaisprezece ani
când îngerul acela flâmănd şi bolnav din mine şi-a rupt aripile
de atunci n-am mai crezut unul în altul
peste puţin timp
am şi uitat unul de existenţa celuilalt...

rar îmi aduc aminte de
apocalipsa 22, 13
şi cuvântul Tău, Doamne, mă însângerează...

aş vrea uneori să-mi crească aripi de heruvim
să mă pot muta de pe-acum sus în cer
să Te văd şi să Te ating...

dă-mi Doamne măcar puterea
de a călca nisipul fin al clepsidrelor
de a-mi desena viaţa în interiorul scoicilor
apoi să le vând şi tot eu să mi le cumpăr...

                            

Trenul mort

Trenul înainta încet ducând cu el greutățile veacului nostru...
Rotocoale de fum ce se pierd prin gări construite de oameni
Ce te întreabă de pe peroane murdare "asta nu-i trenul vostru?
Urcați, vă rog în vagonul - cușetă..."

Si trenul isi taraie incet maruntaiele de fier forjat dupa el,
Controlori impreuna cu călători se amestecă-n tăcere pe hol
"Sa nu va temeti, calatoria noastra n-are nici un tel!
Calatorim doar ca sa nu stam degeaba!"

Trenul porni din ultima gara spre direcția CER
Controlori-îngeri se-mping întrebând de bilete,
Mă strecor ținând în lesă câinele meu, zis cerber...
"Mai e puțin și ajungem si noi, băiete!"

                                            Gelu Dragoș Junior