Politica europeană a momentului

Trecând peste două incidente minore – internarea de urgenţă a lui Liviu Dragnea în spital cu probleme la coloană şi dispariţia vocii preşedintelui Iohannis în timp ce-şi rostea discursul în timpul summit-ului PPE de la Bucureşti – campania electorală cuprinde încet-încet întreaga ţară. Fiind vorba despre alegeri europene, putem spune că se desfăşoară cu aceeaşi tărie şi determinare în toată Uniunea Europeană.

Miza supremă este câştigarea unui număr suficient de voturi pentru formarea unei majorităţi care va da preşedintele Consiliului European. Adică al guvernului UE.

PNL este primul partid care a sunat adunarea. Peste 3.200 de liberali l-au văzut în persoană şi l-au ascultat pe candidatul PPE la funcţia de preşedinte al Consiliului European, germanul Manfred Weber.

Discursul lui nu a diferit foarte mult de cele ale reprezentanţilor dreptei europene. Nu a fost atât de aplecat asupra problemelor din România. Nici nu avea cum să fie atât de pătimaş ca Ludovic Orban sau ca preşedintele Klaus Iohannis.

Nu a atacat atât de dur guvernul PSD cum a făcut-o candidatul socialist Frans Timmermans pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Asta chiar că este o ciudăţenie.

Trecând peste partea festivistă, PNL s-a prezentat ca un partid mare, ca o formaţiune ce şi-a fixat o ţintă foarte sus, câştigarea unui număr de voturi care să-l situeze pe prima poziţie în rândul partidelor de dreapta. Dacă se poate chiar înaintea PSD.

După această primă ieşire la scenă deschisă se profilează două direcţii majore: un PNL care pariază totul pe europenism şi un PSD care pune în faţă patriotismul. Liberalii văd o Românie integrată sută la sută în UE, în vreme ce PSD militează pentru o suveranitate extinsă.

Un exemplu pe cât de simpluţ pe atât de elocvent este îndemnul lui Liviu Dragnea de a consuma legume şi fructe din producţia proprie, în timp ce PNL nu concepe o dezvoltare a ţării fără aportul investiţiilor străine. Desigur, e multă demagogie şi într-o parte şi în alta, dar partidele cred că alegătorii nu pot fi atraşi decât prin exagerări. Cele două curente de gândire se întâlnesc undeva la mijloc. Trebuie protejată şi producţia autohtonă precum trebuie încurajate şi investiţiile străine.

Nu doar cele două partide sunt preocupate de alegerile europene. Toate formaţiunile sunt deja în plină campanie. Cele mai interesante lucruri se spun despre politica internă. Iată, Dacian Cioloş îi face o invitaţie lui Tăriceanu de a se apropia de partidele de dreapta pentru formarea unei majorităţi parlamentare.

Liderul ALDE nu-i răspunde direct, însă face o declaraţie care le poate da frisoane aliaţilor din parlament, respectiv PSD şi UDMR. Propune ca primarii să fie aleşi din două tururi de scrutin. Având în vedere că PNL are primari în marile oraşe, nu prea îi va fi pe plac propunerea.

Deşi campania este abia la faza de pregătire, interesante sunt şi încercările partidelor mai mici de a se face remarcate. Probabil va fi prima campanie în care se va face simţită prezenţa euroscepticismului. Implicit se va ajunge la naţionalism. Niciun partid nu refuză cu totul această strategie facilă.

Depinde însă cât de departe merge. România Unită, partidul lui Sebastian Ghiţă, tinde să ia locul PRM, fostul partid al lui Vadim Tudor. Pro România şi-a trasat direcţia prin însăşi numele partidului.

Oricum, această campanie promite să fie cea mai interesantă de când a intrat România în UE. Este adevărat că s-au adunat şi foarte multe probleme care se cer dezbătute. UE se află mai degrabă în faţa unei crize decât în faza în care să-şi numere victoriile.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş