Pentru cele mai multe cupluri, acesta este un subiect
înghesuit sub preșul psihologic al ușii relaționale,
pentru alții este ultimul lucru despre
care ar vrea să vorbească cu un străin ca mine, în timp ce o altă parte dintre
clienții mei aleg să-și exploreze latura erotică în afara granițelor relației
oficiale. Indiferent de răspunsurile sau disponibilitatea lor față de subiect, mai mult sau mai puțin clar, tuturor le amintesc de faptul că
discuția despre sex nu este ceva ce
„facem“, ci mai degrabă este un loc pe care-l descoperim, atât în noi, cât și în jumătatea noastră de cuplu. Iar odată
ce îndrăznim să ne deschidem mintea, putem câștiga
acces la adevărata noastră lume erotică – alcătuită din fantezii, dorințe, preferințe,
nevoi nesatisfăcute, experiențe mai
mult sau mai puțin satisfăcătoare,
frici și rușini. Iar acolo unde sunt blocajele noastre, tot acolo putem
găsi și resursele ori soluțiile.
Majoritatea am crescut cu o atitudine primitivă față de erotism, fiind educați într-o surdă tăcere sexuală și ajungând să asociem plăcerile naturale ale
corpului cu trăiri de rușine sau vinovăție. Iar pentru a ne putea cultiva
sexualitatea, avem nevoie să vorbim despre aceste secrete și restricții,
să le punem în cuvinte rostite cu voce tare și
să regândim lecțiile de anatomie cu
mintea adultului care am devenit.
Cel mai interesant, pentru mine ca psiholog, este faptul că
adesea aceste discuții sunt mai ușor de purtat decât ar fi părut în prealabil.
În mod cert, vulnerabilitatea trăită este mai suportabilă decât ceagândită și, invariabil, se ajunge la capitolul dorință și
sinele erotic.
O energie și o
versiune psihologică a fiecăruia dintre noi despre care am învățat că sunt interzise, că nu pot fi explorate
și nici nu ne sunt permise. Dar
„realitatea e că sexualitatea proprie este un proiect personal nelimitat“ –
după cum spune aceeași Esther Perel – și se referă la faptul că sexualitatea face
parte din cine suntem. Aceasta a devenit în timp o caracteristică fundamentală
a relațiilor intime, iar satisfacerea
ei este responsabilitatea fiecăruia dintre noi.
Legat de sinele erotic, îmi amintesc de vorbele sonore ale
unei soții care a venit cu partenerul
ei la terapie și care îmi relata (cu
surprinderea specifică unui turist care ajunge pentru prima dată într-o țară civilizată) că niciodată nu s-a gândit
să răspundă la întrebarea „Ce o aprinde, din punct de vedere sexual?“ și cum toată viața a fost preocupată să-și
stingă fanteziile erotice, convinsă în plan conștient
că o femeie serioasă nu este caracterizată de astfel de gânduri. Iar discuția îndrăzneață
despre sex i-a permis să iasă din propria-i îngustime psihologică și să descopere că imaginația erotică are puterea de a reaprinde nu
doar flacăra dorinței, ci și pe cea a creativității și pasiunii față de viață.
Sinele erotic, odată dezlănțuit, nu
duce la promiscuitate sau vulgaritate sexuală; ne oferă însă acces la
libertate. O libertate care ne permite să tolerăm mai bine limitele realității, să ne adaptăm la viața în doi și
să ne folosim energia sexuală într-o manieră sănătoasă și matură. Adevărul este că erotismul și sexualitatea nu sunt unul și
același lucru.
Sexualitatea este un dat de la natură, de la viață, în timp ce erotismul este un spațiu pe care-l cultivăm pe parcursul întregii
vieți. În calitate de psiholog
clinician, nu sunt interesat de cât de frecvent fac cuplurile sex, așa cum nici nu încurajez perfecționarea tehnicilor sau creșterea performanței sexuale – cred că toate aceste aspecte nu fac altceva decât
să stârnească și mai multă anxietate,
inhibiție și, poate, o și mai
abruptă reținere personală.
Sunt convins de faptul că erotismul este un act care ține de imaginație
și nu se poate cuantifica. Așa cum satisfacția
vine din calitatea uniunii sexuale, și
nu din rata sau frecvența acesteia.
Este destul de evident că nu prea poți
avea o viață erotică satisfăcătoare în
cuplu, fără să îți cunoști atât anatomia, cât și latura psihologică și emoțională a
propriului corp. Nu te poți aștepta ca jumătatea ta de cuplu să reaprindă
flacăra pasiunii, atât timp cât mintea îți
este baricadată cu negare, iar instinctele sexuale îți sunt amorțite încă
din copilărie. Însă partea bună este că vine vara și avem toate șansele ca
toamna care urmează să fie unică din punctul de vedere al inteligenței erotice. Tot ce avem de făcut este să
urmăm regula de 5 secunde. Să numărăm în gând de la 5 la 1, iar odată ajunși în punctul 0 să dăm startul unei veri în
care să spunem tot ce până acum a fost de nerostit, să ne dezlănțuim curiozitatea și să începem să trăim conștienți de propria sexualitate. Deoarece, așa cum îmi repeta Esther Perel, viața noastră erotică este mai bogată și mai complexă decât am fi dispuși să credem.
Text de György Gáspár