Moțiunea de cenzură, la mâna ALDE și Pro România

 Dacă guvernul nu cade? Dacă în ultimul moment un număr de parlamentari dintre cei care s-au arătat dispuși să voteze moțiunea se sucesc și guvernul nu cade? Poate că într-o astfel de situație ar răsufla liniștiți și președintele Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă și Ludovic Orban.

Ce să facă un guvern instalat în plină campanie electorală? Este ca și cum s-ar schimba din mers roțile unui automobil.

Trebuie un alt guvern pentru că România ar avea nevoie să fie condusă în altă direcție. Pe de altă parte PSD nu a fost lăsat să guverneze. O spune chiar președintele Klaus Iohannis. Piesa lui de rezistență în această campanie este tocmai asta: că nu a lăsat guvernul să facă ce vrea.

PSD a fost cel mai presat partid aflat la guvernare din anii 1992-1996. De la mișcările de stradă, de la instituțiile de forță, de la mass media internă și internațională până la instituțiile internaționale, de la ambasadorii acreditați la București până la conducerea Partidului European Socialist, toți au fost împotriva PSD-ului.

În această situație i-a fost ușor președintelui Iohannis să lupte cu un PSD lovit din toate părțile. Cum a reușit să ajungă PSD în această postură? Este simplu să spui că Liviu Dragnea l-a adus aici, l-a făcut nefrecventabil și în plan intern și în plan extern. Poate că lucrurile sunt mai complicate.

Poate că PSD a încurcat anumite planuri de exploatare financiară a unei țări destul de mari ca să atragă marii rechini transnaționali.

România nu mai poate decide asupra rezervelor de țiței și gaze. Tinde să fie independentă energetic, ceea ce pare o obrăznicie. Hipermarketurile au acaparat tot comerțul. PSD a avut naivitatea să se opună, în același timp ducând o politică populistă, împrăștiind banii publici în interesul partidului. Pentru niște amărâte de voturi a pus în pericol stabilitatea economică.

Președintele Iohannis nu s-a lăsat mai prejos – marea lui reușită, după cum o spune singur, a fost să dinamiteze stabilitatea politică.

Liviu Dragnea a încercat să meargă pe linia unui Viktor Orban, dar situația politică din Ungaria este diferită. Premierul maghiar nu are opoziție, nu are un președinte-pompier, dar nici o mass media ostilă așa cum au avut Dragnea și PSD, așa cum are Viorica Dăncilă.

Într-un final și Călin Popescu Tăriceanu și-a dat seama că România merge într-o direcție greșită. A făcut un pas în spate, a scos ALDE de la guvernare și datorită gestului său politic a fost posibilă înaintarea unei moțiuni de cenzură cu șanse reale de a trece.

PNL, opoziția în întregul ei, nu-i recunoaște acest merit. Din această cauză s-ar putea ivi probleme atât la votul de joi, cât și la formarea unei noi majorități în cazul dărâmării guvernului Dăncilă.

Fără ALDE și Pro România nu este posibilă formarea unei majorități nici pe dreapta, nici pe stânga. Cele două partide separat nu fac mare lucru, dar împreună înclină balanța în direcția pe care o doresc Ponta și Tăriceanu.

Singurul impediment major în calea afirmării acestor două partide ca principală forță politică a momentului este președintele Iohannis. Nu pentru că ar fi un foarte abil politician, ci pentru că nu are un contracandidat puternic la alegerile din 10 noiembrie.

Până atunci trebuie foarte clar spus că dacă în 10 octombrie cade guvernul PSD acest lucru li se datorează celor două partide, ALDE și Pro România, iar dacă moțiunea de cenzură nu trece tot din cauza celor două partide nu va trece.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş