Răbufnirea lui Cristian Tudor Popescu

Cozile din vămi, de la ieșire sau de la plecarea din țară (fiecare cu necazul lui) ne spun destule despre tensiunile și așteptările adunate în sufletele oamenilor. Nici un calculator și nici o enciclopedie nu pot strînge multitudinea de reacții și situații omenești trăite în aceste zile. Unii au lansat artificii, alții au inventat șmecheria cu păturile întinse pe iarbă pe post de mese, la care se livrau băuturi și gustări. Unii au ieșit la marginea pădurilor, alții în cîmp sau pe la periferie, pe petice de verdeață. Se eliberau de gîndurile negre din izolare, își împrospătau oxigenul din sînge, își clăteau privirile! Unii au răbufnit de parcă ar fi pipăit libertatea! Alții au trăit-o. Fiecare în felul lui.

Cînd s-a anunțat sfîrșitul războiului Al Doilea Mondial, lumea a ieșit pe străzi, a cîntat, a dansat, s-a și sărutat, unii s-au îmbătat, alții s-au grăbit să pună de urmași. Și starea de urgență în pandemie a fost un război. Așa a și fost prezentată. Un război pentru viață, cu combatanți în linia întîi, cu morți, cu cheltuieli enorme, cu distrugeri (căderi) economice, cu îmbogățiți (din apropierea guvernului sau a SRI-ului!) etc. Încetarea stării de urgență nu putea provoca decît explozii de bucurie. Fiecare după sufletul și mintea lui. Și cum relaxarea s-a produs cam în aceleași zile ale lui mai, răbufnirile au fost peste tot. Aproape la fel și în Germania, și în Anglia, și în Franța, și în Israel. În fiecare țară oarecum diferit, aproape peste tot cu accente de protest în legătură cu măsurile de izolare. Au avut loc chiar și păruieli cu jandarmeria și cu poliția. La noi, nu. Au fost doar două proteste anemice în Piața Victoriei.

Doamne, ce nebunie ar fi fost dacă epidemia ne prindea cu un guvern PSD! Ce mai proteste, ca niște carnavaluri politice ar fi pus la cale băieții din spatele #Rezist! Petrecerea din Herăstrău, de bună seamă organizată pe lîngă lege și trăită cu ignorarea tuturor normelor de ”distanțare socială”, n-a fost ce ar fi putut fi. Nu s-a transformat nici în protest, nici în dezmăț de alcool și droguri, nici în bătăi cu rupere de oase. A fost o petrecere a celor tineri, ca la sfîrșit de război și de stare de urgență.
De ce s-au grăbit cei tineri să încalce legea? Care lege? Guvernul Orban a izbutit performanța să anunțe conținutul unei prevederi legale care ar fi trebuit respectată peste o jumătate de oră. Din punctul de vedere al improvizațiilor prostești este vorba de un caz demn de un seminar de drept. Guvernul a lălăit-o două săptămîni și pe urmă a cîrpit în ultimul moment reglementări care trebuiau respectate imediat. Cîrpaci, nu guvernanți! Noroc că nu le-a trecut prin minte ideea tembelă să bage jandarmeria călare prin parcuri ca să-i scoată din tufișuri pe cei căzuți în extaz și să-i fugărească pe cei reuniți în grupuri mai măricele și mai gălăgioase!

Așadar, răbufnirea de bucurie a fost stimulată și de improvizațiile guvernului, de cele trei zile de mînă moartă la scriitorii de amenzi. Poate și de ” florilegiul intelectual” al lui Cristian Tudor Popescu, nici nu știu cum să i-l cataloghez. Dominat de inconștiență, patologic, propagandistic, prostesc, isteric sau de neam prost? Cultul în cap în materie de tenis și de film, alde Cristian Tudor Popescu, un soi de nevrotic de serviciu la Digi TV, s-a grăbit să-i catalogheze drept ”ratați” pe cei cîțiva participanți la un protest improvizat în Piața Victoriei. Minute întregi, Popescu a încropit o rușine de descriere a portretului de ratați și de rebuturi deomocratice al celor aflați în Piață. C T Popescu este cunoscut ca mare doctor în materie de justificat sau de ridiculizat proteste în interesul puterii sau de demolat mișcări și decizii care îi încurcă patronii și protectorii.

Poate unii nu știu că CTP-ul era un apărător al minerilor sau un scuipător de serviciu la adresa celor care protestau împotriva FSN prin 1990, tot în Piața Victoriei. Cînd protestele #Rezist din Piața Victoriei au dat în clocot, CTP a fost la mică distanță de Rareș Bogdan și de Moise Guran, ocupînd un rușinos loc 3-4, la concurență cu Stelian Negrea și Oreste.
Cît de ”ratat” este CT Popescu față de protestatarii din Piața Victoriei? Sigur, Popescu poate fi inclus în categoria cetățenilor ”ratați”. Și poate concura cu brio la un loc de frunte în clasamentul păreriștilor cu efecte nocive asupra libertăților cetățenești. Aș zice chiar și în cazurile de înțelegere a democrației.

Cît despre restul operei sale, nu pot zice nici pîs!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul