Născut în anul 1929, avea 91 de ani când inima lui s-a oprit, dar nu s-au oprit cântecele sale care continuă să încânte sufletele noastre.
Casa artistului
din Cicârlău-a fost transformată în muzeu încă din timpul vieții
cântărețului; a ajutat foarte mult pe tinerii interpreți de muzică populară ca
să fie apreciată muzica populară maramureșeană.
Primele cântece le-a cules din satul natal, îi plăcea să
cânte de mic-la biserică era impresionat de sonoritatea cuvintelor, mai apoi la
liceul din Baia Mare „Gheorghe Șincai face parte din corul liceului; părinții
lui nu l-au sprijinit în această „aplecare” a lui spre muzică-(povestește
într-o carte autobiografică) fiind de părere că din muzică nu se poate trăi și
că trebuie să-și aleagă o meserie serioasă; contrar acestor păreri Nicolae
Sabău își urmează drumul care-l duce spre succes.
Mare patriot fiind- a înființat un festival concurs la
Cicârlău, la el acasă -cu numele de „Alină-te dor, alină”-iar premianții
concursului primeau drept premii animale de casă sau păsări și celebrul
„măgăruș”-primea vizitatorii fiind înconjurat de tricolorul românesc la gât sau
la brâu ca un adevărat ambasador al cântecului popular românesc.
Acum doi sau trei ani-fără a-și anunța prezența –artistul
Nicolae Sabău vine la o ședință a Ligii Scriitorilor Români care se ținea în
sala mare a Bibliotecii Județene din Baia Mare-prilej cu care ne-a încântat cu
povestirile sale despre experiențele trecute în turneele din țară și din
străinătate, tot felul de întâmplări hazlii, a mai povestit și despre familia
lui din prima copilărie-erau nouă frați și destul de săraci, la biserică cânta
pricesne-încântat de ecoul cuvintelor.
Cântecele lui îmbracă în lumina solară sufletele noastre,
ele sunt cunoscute atât în țară cât și peste hotare unde maestrul cântecului
popular a fost în concert; astfel Cântecul găinii, Cântecul mamei, Bate vântul
dorului sunt arhicunoscute; rămâne memorabilă filmarea unui cântec patriotic la
Monumentul ostașului necunoscut din Baia Mare din Parcul orașului-unde
cântărețul sărută drapelul patriei sale-România pe care a iubit-o atât de mult.
Redau din memorie câteva versuri din acest cântec:„ Era-n
vreme de război/ Și-o plecat și tata/ Era miercuri sau era joi/ Nu știu bine
dată/ …Când la școală am plecat/ Întrebând de tata/ Ochii mamei au vărsat/
Lacrămi cu găleata/ Am rămas și eu plângând/ Am plecat de-o parte/ Mă-întâlneam
cu tata-n gând/…Mai apoi în sat la noi/ S-o aflat că tata/ O căzut cu alți
eroi/ Apărându-și vatra/ Și de atunci la monument/ Când se face apelul/ Pentru
tata strig: -Prezent!/ Și sărut drapelul!”
Fie-i țărâna ușoară și memoria binecuvântată!
OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R.-filiala Maramureș, Ulmeni-2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu